„N-am venit să ţin un discurs” de Gabriel García Márquez, la Editura RAO

Începând de astăzi, 18 mai 2011, a intrat în librării un nou volum de Gabriel García Márquez, N-am venit să ţin un discurs, apărut la Editura RAO, în colecţia „Biblioteca Gabriel García Márquez”. Traducerea aparține Tudorei Şandru Mehedinţi.

Yo no vengo a decir un discurso, publicat la Editura Mondarori în 2010, reuneşte 22 de texte, majoritatea inedite, dar şi unele rătăcite sau uitate, destinate a fi citite în public, pe care autorul, astăzi în vârstă de 84 de ani, le-a scris de-a lungul vieţii. Primul, care dă și titlul culegerii, este discursul ținut la 17 ani, la absolvirea liceului, în prezența colegilor de clasă, iar ultimul, din 2007, a fost citit în fața Academiei Regale a Spaniei și a academiilor hispano-americane. Prin evantaiul tematic al acestor discursuri se poate alcătui o sugestivă sinteză a obsesiilor literare ale scriitorului, dar şi a  preocupări lor sale în calitate de cetăţean al Americii Latine şi al lumii, de la problematica legată de Columbia natală, la cea privind viitorul tineretului şi procesul de educaţie în America Latină sau la proliferarea nucleară şi dezastrele ecologice pe plan mondial. „Citind aceste discursuri, redescopăr cum m-am schimbat şi am evoluat ca scriitor”, mărturisea autorul romanului Un veac de singurătate.

Printre discursurile publicate se află și cel ținut la primirea Premiului Nobel, în 1982, intitulat Singurătatea Americii Latine, considerat o capodoperă a genului.

Prin traducerea acestui volum, publicul din România are fericita ocazia de a face o incursiune, dintr-un alt unghi şi sub o altă lumină, în fascinantul univers al lui Márquez, fără îndoială, unul dintre marii scriitori contemporani, creator al unui stil personal.

Povestitor, eseist, critic de cinematograf, autor de scenarii şi, mai cu seamă, intelectual implicat în toate problemele timpului nostru, în primul rând cele care afectează Columbia, dar şi America Latină, Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) rămâne o figură proeminentă a aşa-numitului „realism magic“, în cadrul căruia istoria şi imaginaţia contribuie la crearea unei lumi narative foarte bogate în semnificaţii.

Printre romanele sale cele mai importante figurează Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morţi anunţate, Ceasul rău, Generalul în labirintul său, Dragostea în vremea holerei, cărora li se adaugă volumul Douăsprezece povestiri călătoare şi piesa de teatru Diatribă de dragoste împotriva unui bărbat aşezat. În 2002 şi-a publicat prima parte a autobiografiei, A trăi pentru a-ţi povesti viaţa.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *