1 iunie

copilarie

Vorbind despre copilărie, Antoine de Saint-Exupéry îşi punea sieşi o întrebare, dar îşi dădea şi un răspuns: „De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară.”

seyfferth-gustav-lumea noua

Gustav Seyfferth, Lumea nouă

Fiecare dintre noi venim din propria noastră copilărie, cu visele, cu împlinirile şi neîmplinirile noastre şi, mai ales, cu poveştile noastre. Prima noastră ţară e ţara copilăriei, e pământul pe care te-ai zămislit, e laptele mamei, e viaţa. Se spune, pe bună dreptate, că „aţa te trage spre locul naşterii”, oriunde te-ai afla pe acest pământ, pentru că lumea copilăriei e lumea mirării, e lumea fabuloasă a basmului, e, probabil, lumea lipsită de griji, sau aşa ar trebui să fie! Eu cred că singura perioadă de care ne aducem constant aminte este cea a copilăriei, fiindcă în ochii copilăriei se oglindeşte cerul, în ochii copilăriei lumea este cea mai frumoasă şi mai plină de mistere. Eşti copil, apoi adolescent, om tânăr, matur şi apoi bătrân. Este un cerc al vieţii, dar fiecare perioadă îşi are copilăria ei. Părinte fiind, te bucuri de minunea care te va însoţi toată viaţa şi care va rămâne copil cât timp vei fi pe acest pământ. Bunic fiind, retrăieşti lumea copilăriei tale, lumea copilăriei copilului tău, când viaţa era o fugă continuă, trăieşti şi retrăieşti odată cu puiul de om tot ceea ce nu ai reuşit să faci toată viaţa. Această nouă viaţă îţi oferă certitudine că rădăcinile tale nu vor pieri, că lumea ta cu visele ei din copilărie se va repeta, sigur, într-o altă identitate.

mihai potcoava eric

Mihai Potcoavă, Eric

Dumnezeu m-a binecuvântat cu o minune de copil şi gândul că el există (e adevărat, undeva, sub alt cer!) îmi dă puterea să merg mai departe. Nimic nu-i mai frumos pe lume decât zâmbetul nepoţilor noştri şi în fiecare zi îmi imaginez că merg cu el de mână, că ne jucăm, că îi spun poveşti şi îi veghez somnul. Mulţi au această şansă şi cred că ţara copilăriei nepoţilor e şi ţara lor, a bunicilor, şi nu mă refer la reperul geografic, ci doar la minunata lume a copilăriei. Mi-aduc aminte că de 1 iunie, copil fiind, mâncam cireşe, căpşuni, alergam cât mă ţineau picioarele şi înălţam zmeie. Îmi imaginam că sunt sus, deasupra tuturor şi mă bucuram de minunile lumii. Astăzi, mai mult ca oricând, mi-este dor de nepotul meu. Mă uit la fotografie şi prin ochii lui văd cerul copilăriei.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *