A încetat din viață scriitorul ceh Ludvík Vaculík, autorul manifestului „Două mii de cuvinte” (1968)

Sâmbătă, 6 iunie 2015, la ora 14.20 a încetat din viață în locuința fiului său din localitatea Dobřichovice, aproape de Praga, prozatorul şi publicistul ceh Ludvík Vaculík, unul dintre marii autori din literatura cehă contemporană.

Născut în 23 iulie 1926 la Brumov, Ludvík Vaculík a debutat în 1958 cu volumul Na farmě mládeže (La ferma de tineret), urmat de romanul Rušný dům (Casa agitată, 1963) și Vidět svět novýma očima (A vedea lumea cu ochi noi, 1965). În 1967, la cel de-al IV-lea Congres al Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci a fost exclus din Partidul Comunist Cehoslovac din cauza atitudinii sale anticomuniste. Ludvík Vaculík este autorul manifestului Două mii de cuvinte din anul 1968, prin care cerea liderilor comunişti din fosta Cehoslovacie să introducă o serie de reforme şi solicita, de asemenea, demisia tuturor acelora care au abuzat de puterea politică pe care o deţineau în acea vreme. În perioada normalizării a semnat Carta 77.

Manifestul Două mii de cuvinte, „Literárni noviny”, 28 iunie 1968 

Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără Sekyra (Securea) din anul 1966, în care descrie trezirea celor din generaţia postbelică din idealurile de stânga. O altă operă importantă este cartea-jurnal Český snář (Cartea de vise cehă), apărută în anul 1980 în samizdat. Vaculík a fondat şi a condus ediţia de samizdat Petlice.

În 1975 a început să scrie sistematic foiletoane în care îşi exprima opinia critică la adresa regimului. Primele texte au fost publicate în volumee Sólo pro psací stroj (Solo pentru maşina de scris, foiletoane din anii 1976–79) şi Jaro je tady (A venit primăvara, 1981–1987).

Ludvík Vaculík

Odată cu normalizarea, a venit şi interzicerea de a publica şi pierderea locului de muncă, însoţite de interceptarea convorbirilor telefonice,  şicanarea din partea puterii politice și ameninţarea cu închisoarea. Pe Vaculík, legendar pentru încăpăţânarea sa, acestea nu l-au doborât. A supravieţuit datorită onorariilor deloc mari din străinătate, primite pentru cărţile sale, mai ales pentru proza gen horror – Morčata (Cobaii), tradusă în numeroase limbi.

După Revoluţia de catifea, Vaculík s-a întors nu numai la publicistică, scriind cu regularitate foiletoane în „Literární noviny” şi mai ales în „Lidové noviny”, la care a colaborat practic până în ultimele clipe ale vieţii sale, dar şi o serie de opere literare, cel mai mare ecou avându-l Jak se dělá chlapec (Cum se face un băiat, 1993) şi ultimul roman, Hodiny klavíru (Orele de pian) din anul 2007.

În anul 1997 preşedintele Václav Havel i-a decernat Ordinul „T. G. Masaryk”, clasa a III-a,  în 2008 a fost laureat cu Premiul de Stat pentru literatură. În anul 2002 a primit Premiul „Karel Čapek”, din partea PEN Clubului.

Lidia Našincová

Corespondenţă de la Praga

Vezi: arhiva rubricii Corespondență

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *