Adrian Enescu – o viață dedicată muzicii și frumuseții

adrian enescu ultima fotografie maria timuc 2016

S-a stins din viață la 19 august 2016 compozitorul și muzicologul de marcă Adrian Enescu, în vârstă de 68 de ani. Trupul neînsuflețit va fi depus marți, 23 august la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, unde admiratorii pot veni să-i aducă un ultim omagiu.

L-am cunoscut pe Adrian Enescu pe 25 februarie 2016 la Librăria Open Art din București, la lansarea cărții Ladies in Jazz (Editura Tracus Arte) a muzicologului Alexandru Șipa. M-am trezit „colegă de carte” cumva cu distinsul muzicolog Adrian Enescu, aș zice că printr-o complicitate a sorții, care a lucrat prin Alexandru Șipa. Eu sunt doar un ascultător de muzică, iubesc jazzul, sunt ascultător cu inima, dar nu i-am atins profunzimile și n-am studiat vreodată muzica. Alexandru Șipa crede că unele dintre poeziile mele sunt „jazz-mane” și de aceea a ales să pună una dintre ele în cartea Ladies in Jazz, despre care a vorbit elogios, „științific” și de la înălțimea unui mare cunoscător chiar Adrian Enescu. Erau de față atunci unii dintre cei mai valoroși muzicieni din jazz, care au creat o atmosferă prietenoasă, dar și efervescentă prin modul lor de a aborda muzica și, mai ales, jazz-ul.

Ultimele fotografii într-o apariție publică a lui Adrian Enescu

adrian enescu 3

Atmosfera m-a prins repede și un impuls interior m-a îmbiat să fac fotografii. Dealtfel, am fost singura persoană din încăpere care a fotografiat evenimentul. I-am făcut lui Adrian Enescu vreo câteva fotografii, iar la final chiar el a insistat să facem și fotografii în grup. Zâmbea, avea în ochi o strălucire anume, un fel de bucurie vizibilă în luciul ochilor și lumină pe chip. Avea un zâmbet complice în colțul gurii, de parcă știa că era ultima oară când făcea fotografii în public. Am conversat cu el ceva vreme și am început conversația într-un mod banal, întrebându-l dacă era rudă cu doctorul Enescu de la Spitalul „Grigore Alexandrescu”. „Mi se pare că și semănați cu el”, am remarcat, zâmbind cu bucurie. „Nu-l cunosc, dar mi s-a mai spus asta”, a recunoscut Adrian Enescu. Eram deja în atmosfera de cocktail când am avut această discuție și el părea atât de amuzat încât m-a amuzat și pe mine. Seara, când am intrat pe Facebook, aveam o cerere de prietenie de la el, pe care am confirmat-o îndată. L-am etichetat a doua zi cu fotografiile pe care le făcusem cu telefonul mobil și a fost încântat pentru că făcusem acele fotografii. Ele sunt și acum pe pagina sa de Facebook. Nu mică mi-a fost mirarea acum, când Alexandru Șipa mi-a spus că aceea a fost ultima apariție publică a lui Adrian Enescu. Eu aș spune că a fost ultima apariție publică fotografiată, căci îmi amintesc că l-am zărit la Festivalul Premiilor de Jazz vreo două luni mai târziu, la Hard Rock Cafe, unde am vrut să-l fotografiez, dar era întuneric și pozele n-au ieșit. Insistența lui Adrian Enescu de a face poze cu noi toți atunci, la Librăria Open Art, îmi pare acum emblematică, parcă rodul unei intuiții, care insista să marcheze momentul, fără să fie conștient că era ultimul. Poate doar intuiția știa aceasta. În ce mă privește, aceasta avea să fie prima și ultima oară când vorbeam cu distinsul compozitor.

adrian enescu 2

Despre activitatea lui Adrian Enescu

Autorul melodiei pe versurile lui Lucian Avramescu, Bună seara, iubito, Adrian Enescu, este un deschizător de drumuri în muzica electronică, un muzician de forță, a cărui sensibilitate și profunzime n-au fost valorizate atât cât s-ar fi cuvenit. Timp de 40 de ani, Adrian Enescu s-a dedicat muzicii, a avut această vocație și a urmat-o, fără să se abată de la calitate și de la criteriile estetice fundamentale care caracterizează marea muzică. Iată ce scrie Mimo Obradov despre Adrian Enescu: „Prin apariţia a trei ediţii discografice cât trei capitole importante ale unei biografii bogate, cu un portret şi mai multe interviuri în presă, prezenţe la emisiuni radio şi televizate, lucrări şi aranjamente muzicale pentru spectacolul audiovizual Bach in Showbiz, interpretate într-un turneu naţional de muzicianul timişorean Zoli Toth, o altă incursiune în oraşul de pe Bega cu muzica măiestrită pentru piesa de teatru Adam şi Eva (în regia lui Alexander Hausvater), includerea în compilaţia Tune In, produsă şi lansată de Uniunea Europeană de Radio, a compoziţiei sale 4MATION şi premiul «George Enescu» pentru anul 2012 (acordat în cadrul ceremoniei din 19 decembrie 2014) al Academiei Române pentru creaţia muzicală, s-ar putea afirma fără exagerare că 2014 a fost anul Adrian Enescu. Şirul de «scurte povestiri», cum îi place să-şi alinte creaţiile, revizitate, augmentate, aranjate, îngrijite şi «gătite» pentru o nouă expunere publică, totul făcut cu multă pasiune şi dedicaţie, poate şi cu o fascinaţie a celui ce-şi redeschide şi răsfoieşte după mulţi ani jurnalul din tinereţe şi are surprize plăcute, s-a conturat odată cu demersul casei de discuri A&A Records de a publica şi reedita într-o colecţie de autor trei albume importante: Bird in Space (2013) – culegere de imprimări şi creaţii de jazz, Invisible Movies (2014) – muzică de film (e bine să ne reamintim că a compus și aranjat muzica pentru aproximativ 90 de filme de lung și scurt metraj), şi, cel mai recent, Funky Synthesizer 2.0 (2014) – piese dance şi chill. Toate cele trei discuri conţin şi materiale noi, nepublicate până la apariţia lor. Chiar dacă fiecare prezintă genuri muzicale diferite, după audiţia lor, devine evident că Adrian Enescu meandrează cu lejeritate printre curenţii, uneori imprevizibili, ai afinităţilor proprii – de la jazz clasic înclinat spre improvizaţie la muzica orchestrală contemporană, de la crochiuri electro-acustice pînă la compoziţia simfonică, de la muzica electronică «făcută în acei ani [1984, n.m.] să poată intra în club sau în discotecă» (A. Enescu), până la teme melodice şi sonorităţi potrivite atmosferei unor filme şi piese de teatru. A făcut totul cu inspiraţie şi sensibilitate artistică nereprimată dar şi cu un curaj şi o fermitate specifice împingătorului la «grămada» din rugby (sportul de echipă practicat în tinereţe, de care a rămas atașat sufletește și în anii din urmă). Principala lui motivaţie a fost şi a rămas libertatea de creaţie şi expresie. A ales, tocmai de aceea, calea artistului solitar, înconjurat de claviaturi, butoane, circuite, calculatoare, monitoare, touch screen…
A pus un pariu, atunci (înainte de 1989) şi acum (în secolul XXI) şi a câştigat de fiecare dată. Nu a fost vedetă nici atunci, nici acum, muzica lui nu se mai vinde în tirajele mari ca cele din anii ’80, nu mai este difuzată frecvent la radio şi pe net, dar impresionează pe cei care îi acordă atenţia cuvenită. Adrian Enescu a câştigat respectul pe care-l merită şi îl râvneşte orice creator care face ce-l taie capul. Dar face bine! Chiar și acum când nu mai e, muzica lui se strecoară ca o cortină sonoră inteligentă a anilor căutării și devenirii noastre. Îi datorăm, fie că suntem sau nu conștienți de asta (ar fi firesc să fim!), mai mult decât credem pentru că atunci și acum România nu a avut un muzician mai îndrăzneț și mai multitudinal decît Adrian Enescu.”

adrian enescu jazz

Alexandru Șipa a completat pe Facebook:

Premiul „CD-ul anului” pentru Bird in Space la Gala premiilor de jazz – Premiile MUZZA pe 2013
Premiul de excelență pentru întreaga activitate la Gala premiilor de jazz – Premiile MUZZA pe 2014 (înaintea premiului TIFF din același an și a premiului UNITER din 2016). In memoriam Adrian Enescu va fi subtitlul Galei Premiilor de jazz – Premiile MUZZA, ediția a XV-a (duminică, 2 aprilie 2017 la Hard Rock Cafe).

adrian enescu 4

Fotografii de Maria Timuc

Vă mulțumesc pentru că mi-ați lăsat o amintire frumoasă prin unica întâlnire pe care am avut-o în această viață, maestre. Dumnezeu să vă odihnească în pace! Drumul sufletului dumneavoastră să fie prin lumină și către ea.

Maria Timuc

logo liber sa spun

Arhiva categoriei Muzică

Arhiva categoriei Fotografie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *