ANDOgrafia 2016, o cronică vie a lumii noastre

ANDO XXXX

Dacă ANDO (adică Octavian Andronic) și-a dorit ca recenta sa expoziție de la Galeriile „Orizont’’ – ANDO XXXX (1975–2015) – să fie o retrospectivă a celor patru decenii de atentă observație a moravurilor și personajelor din „comodia vremii” și o iscusită surprindere a lor într-o panoramă a secvențelor semnificative, cu siguranță că i-a reușit pe deplin. De altfel, ANDO însuși își făcuse publică ideea încă de prin 2011, atunci când a publicat, la Fundația AlegRO volumul ANDOgrafia 2010, care poartă un atât de nimerit subtitlu: Cronica satirică a întâmplărilor și personajelor politice. Carte care, recitită acum, după ce ai vizitat expoziția, rămâne la fel de vie și de incitantă, chiar dacă mulți dintre eroii săi, pe atunci personaje de prim-plan ale scenei publice, s-au retras sau, după caz, au fost retrași prin culise sau prin alt fel de cabine…

Octavian Andronic

Octavian Andronic

Explicația este simplă: ANDO și ANDOgrafiile sale nu iau în cătare doar persoane anume, ci merg la rădăcina lucrurilor, adică la mentalități, la deprinderi, la racilele care, dincolo de timpi și de spații, configurează și definesc acel trecut de care putem și trebuie să ne despărțim râzând. Și asta pentru că așa ne-a învățat încă Jean-Baptiste de Santeul, cel care, prin veacul al XVII-lea, i-a compus actorului Domenico inscripția emblematică pentru teatrul său: „Castigat ridendo mores”.

andografia album

La drept vorbind, magistrul lui ANDO este și, cu siguranță, va rămâne domnul acela care, de la Berlin, le trimitea răvașe amicilor din România, iscălind „Al matale, Caragiale’’. „Recursul la Caragiale – notează cu un anume tâlc ANDO – a devenit deja un loc comun. Suntem tot mai convinși că marele nostru dramaturg a greșit epoca și că doar actualitatea pe care o trăim i-ar fi putut oferi, plenar, șansa împlinirii artistice.’’ Pentru a încheia în aceeași manieră numai aparent șocantă: „Prin excepționala încărcătură de absurd, comic trist și poltronerie, toate reunite sub cupola prea cuprinzătoare a politicii.’’

Limpezire

Limpezire

Cu mențiunea că, de fapt, nu este vorba neapărat despre politică, ci despre politicianism (așa după cum cu atâta înțelepciune a spus-o C. Rădulescu-Motru, autorul unei cărți de referință despre Psihologia poporului român), rămâne să vedem care crede ANDO că ar fi și mai cu seamă cum se manifestă urâtele metehne care umbresc cerul senin al lumii noastre?

Zoo andoZoo 

Prima ar fi nefasta frățietate între incompetență și necinste, pe care ANDO o reține într-o foarte sugestivă formulare: „Un lucru rămâne neclarificat: dacă hoția este determinată de vreo genă! Pentru că, în mod constant, eșaloanele de proști sunt dublate de cele de hoți – cei care au îndemânarea de a subtiliza tot ce poate fi subtilizat, de regulă cu acoperirea legală a proștilor.’’

De aici și până la portretul-robot al corupților, personaje emblematice (din păcate!) ale zilelor noastre, nu mai era decât un pas: „Palavragiu care, însă, dincolo de palavre, și-a construit o solidă rețea de relații în toate instituțiile care-i puteau servi «clienții».’’ Nici cei care, din felurite pricini, îi dau apă la moară vânzătorului de vorbe goale nu scapă de ironia lui ANDO: „Uneori stau și mă întreb cât de mare era influența sa în aceste medii și dacă nu cumva blufa, cum făceau cei ce-ți luau banii să-ți pună pile la examen și dacă treceai, rămâneau cu banii, dacă nu, ți-i dădeau, fără să facă nimic.’’

Masura lucrurilor andronic

Măsura lucrurilor

Sancțiunea morală cade neiertătoare: „Dacă e cineva care e de condamnat cu adevărat sunt cei care l-au ajutat și l-au suportat să ajungă atât de sus.’’

Iar, dacă tot am vorbit înainte despre morișca de vorbe goale, nu cred că ar strica să luăm aminte și la câteva sugestii ale lui ANDO à propos de ideea găsirii „brand-ului de țară”: „Poate că ar fi mai de succes promovarea unor programe de tipul: «Pe urmele inundațiilor, dezastru și teroare!»; «Munții golași ai României și hoții de lemne»; «Raliul gropilor din România pe drumurile naționale»; «Cu vagonul de dormit de la București la Brașov» sau «Misterele Bucureștiului: centrul istoric și pericolele din subsoluri…».’’

Informatii

Caricaturi de Octavian Andronic. Reproduceri din albumul ANDO XXXX (1975–2016), București, Editura Alicat, 2016

Toate aceste metehne și cusururi și încă multe altele de aceeași speță, pe care gazetarul redutabil Octavian Andronic le sancționează fără cruțare, sunt surprinse și comentate într-o formulă grafică de excepție de caricaturistul de har care este nimeni altul decât… ANDO! Iar expoziția sa, pe care am vizitat-o la pas, ca să spun așa, la Galeriile „Orizont’’ din București nu face decât să confirme, cu brio, adagiul clasic pe care îl aminteam mai înainte.

Bilanț de etapă, expoziția ANDO XXXX (1975–2016) va fi urmată, nu mă îndoiesc, de alte asemenea surprize din partea prietenului ANDO. Numai că, dacă ar fi să îi respect propria mărturisire, înclin să cred că nu ar fi rău dacă, în acord cu învățăturile magistrului său, I. L. Caragiale, prietenul nostru Octavian Andronic se va gândi că a venit momentul ca el însuși să scrie o comodie de moravuri.

Sunt sigur că, pentru asta, subiectele și personajele i le va oferi… ANDO!

Șerban Cionoff

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Caricatură

Arhiva categoriei Grafică

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *