Armele artiștilor

recital sonate vioara pian sonia vulturar ogdan bohus

cronica muzicala liber sa spun„Din vreme de război” s-a numit recitalul cameral de luni seara, 23 noiembrie 2015, de la Filarmonica de Stat din Oradea, susținut de tinerii orădeni Sonia Vulturar, la vioară, și Bogdan Bohuș, la pian. Aflasem, din anunțul cu aer vintage postat pe pagina de facebook a Filarmonicii orădene, că vor fi interpretate trei sonate, aparținând tot atâtor compozitori celebri: Elgar, Debussy și Respighi, compuse în preajma Primului Război Mondial. Citez din anunț: „Primul război mondial ne este astăzi cunoscut mai mult prin intermediul literaturii, decât prin alte forme ale artei; tuturor ne este familiar conceptul «poetului de război». Dacă această noțiune este acceptată, atunci putem folosi și sintagma «compozitori de război»? M-a atras textul reclamei (care, în treacăt fie spus, este mult mai consistent), o poveste care îndemna la întoarcerea într-un timp, chiar dacă zbuciumat din punct de vedere istoric, plin de nostalgiile unei perioade înfloritoare pentru artă, în general. Așa că am trecut la atacuri susținute asupra unei bune prietene, pentru a o convinge să mă însoțească prin tunelul muzical al timpului.

Seara de noiembrie nu promitea mai mult de o beznă umedă, căzută ca securea călăului peste ceafa zilei încă tânără, și un frig pătrunzător până-n măduva entuziasmului nostru. Și totuși i-am smuls, înainte de spectacol, fiindcă, entuziasmate cum spuneam, am ajuns cu trei sferturi de oră mai devreme, o ciocolată caldă, într-o cafenea situată pe centrul pietonal al Oradiei. Servită într-un pahar înalt, fierbinte cât să ne încălzim căușul palmelor, înnobilată cu o tiară de frișcă enormă, ne-a pregătit cum se cuvine pentru mersul la război.

instrumente muzicale abstract

Cu toate că a fost începutul săptămânii, iar concertul programat la o oră când mulți locuitori ai orașului încă erau la serviciu, sala aproape s-a umplut. Majoritatea dintre cei prezenți erau tineri, artiștii foarte tineri, ceea ce nu poate fi decât un semn minunat că muzica de calitate va avea mereu publicul asigurat.

În deschidere, Sonia Vulturar a spus o poveste și atunci am înțeles că nu e vorba doar de o întoarcere în timp ci și de o „întoarcere” spre vremurile tulburi pe care le trăim acum. Din vreme de război în vremuri de război, aș putea spune, parafrazând titlul spectacolului. Voi încerca un rezumat al poveștii spuse de violonista Sonia Vulturar pe scena Fiarmonicii din Oradea: Cândva, într-o pădure, a izbucnit un mare incediu. Toate viețuitoarele au fugit, care pe unde au putut, speriate. O pasăre a început să care în cioc, de la râul din apropiere, câte o picătură de apă pe care o arunca apoi peste foc. Nenumărate drumuri, de nenumărate ori, până când a fost întrebată de o surată de ce face asta, fiind evident că puțina apă pe care reușea să o care nu avea niciun efect asupra incendiului ce se întindea tot mai mult. Atunci pasărea a răspuns că asta e treaba ei, atât poate ea să facă, și va continua să-și facă datoria indiferent de ce se va întâmpla. Așa și noi artiștii, spunea Sonia Vulturar, trebuie să continuăm să ne facem datoria, aceasta e treaba noastră, să răspundem violenței prin muzică! E minima contribuție pe care putem să ne-o aducem. Dacă fiecare om și-ar face datoria lui, probabil că nu ar mai fi violențe și nenorociri în lume!

Vassili Kandinski In gri

Vassili Kandinsky (1866–1944), În tonuri de gri, ulei pe pânză, 1919

Prima piesă interpretată a fost Sonata pentru vioară și pian în mi minor, compusă de Edward Elgar după încheierea războiului, odată cu reorientarea sa către un gen muzical mai temperat și mai reflexiv, genul muzicii de cameră. Este prima compoziție dintr-o serie de lucrări camerale cunoscute, precum Cvartetul de coarde (1918) sau Cvintetul cu pian (1918). Edward Elgar a fost un compozitor englez care a trăit în perioada 1857–1934, în a cărui operă se regăsesc, pe lângă muzica de camera, lucrări orchestrale, concerte pentru vioară și violoncel, precum și lucrări corale. Despre Sonata interpretată de tinerii orădeni compozitorul spunea: „Prima parte este îndrăzneață și energică, urmează apoi o fantastică și stranie parte (a doua) cu o secțiune de mijloc foarte expresivă; o melodie încredințată viorii […], despre care se spune că este la fel de reușită, sau, poate, chiar mai bună decât tot ce am compus, în ceea ce privește maniera expresivă […]; ultima parte este liniștitoare, plină de seninătate, precum ultima parte din cea de-a doua simfonie.”

S-a interpretat apoi Sonata pentru vioară și pian în sol minor de Claude Debussy, cunoscut și influent compozitor francez, „creatorul unui stil inovativ, cu o finisare tehnică și cu un aer de natură poetică”, după cum aflăm după o simplă căutare pe internet. Sonata pentru vioară și pian face parte dintre ultimele creații ale compozitorului, fiind compusă în penultimul său an de viață, și interpretată în primă audiție de însuși Debussy, la 5 mai 1917, cu prilejul celei din urmă apariții a compozitorului pe scenă.

Robert Delaunay Câmpul lui Marte (1911-1913)

Robert Delaunay (1885-1941), Câmpul lui Marte, ulei pe pânză, 1911–1913

Ottorino Respighi, compozitor italian născut în 1879 la Bologna și mort la Roma în 1936, este autorul celei de-a treia sonate, interpretată pe scena Filarmonii din Oradea luni, 23 noiembrie 2015. Sonata pentru vioară și pian în si minor, mai puțin cunoscută, descoperită și apreciată abia pe la mijlocul secolului XX, este mult diferită de alte lucrări ale compozitorului din aceeași perioadă. De altfel este proverbială părerea specialiștilor că Respighi a compus într-o multitudine de stiluri, lucrări precum Sonata pentru vioară și pian, poemul simfonic Fântânile Romei și Arii și dansuri antice dând impresia că aparțin unor compozitori diferiți. Sonata pune în valoare atât vioara cât și pianul, dar, pe alocuri, ponderea pare a fi în favoarea pianului, ceea ce a echilibrat, într-un fel, duelul celor două instrumente pe parcursul recitalului.

Tineri, frumoși, serioși, talentați, determinați, aceste însușiri li se potrivesc cu desăvârșire celor doi artiști ai serii. Sonia Vulturar, violonistă, absolventă a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, membră a orchestrei Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, în stagiunea 2013–2014, activând apoi în orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” și pianistul Bogdan Bohuș, absolvent al aceleași prestigioase Academii, în prezent masterand, participant la numeroase cursuri de măiestrie în SUA, Austria, Germania, Elveția, sau Franța, beneficiarul unei burse la Salzburg în 2012 – și lista palmaresului său poate continua – sunt cei doi responsabili pentru starea de grație care m-a învăluit într-o seară posomorâtă de toamnă târzie, făcându-mă să uit de frig, de nenorociri sociale, de nemulțumiri personale, de urât, de tristețe, înlocuindu-le pe toate și cucerind totul, așa cum îi stă bine oricărui vis luminos. Programul recitalului s-a dovedit extrem de valoros pentru elaborarea acestui text. L-am primit gratuit la intrarea în sala de spectacol, nu știu cine l-a întocmit, nu e semnat, poartă doar antetul Filarmonicii de Stat din Oradea. Drept pentru care aduc aici cuvenitele mulțumiri

Ani Bradea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *