Un blues pentru Jancsy Körössy

jancsy korossy

Mă întreb, acum, la ceasul despărțirii de Jancsy Körössy cum anume l-aș putea evoca pe acest pianist de geniu, adevărat titan al jazz-ului romanesc și, desigur, nu numai al celui românesc?… Poate solfegiind în gând tulburătoarea sa Scrisoare sau mai bine ghidușul Studiu cromatic, piesă de o rară subtilitate melodică. Sau, mai degrabă, solfegiind potpuriurile cu care, sfidând canoanele draconice ale esteticii oficiale, Janscy Körössy a reușit să cânte, chiar sub nasul cenzurii, un blues de certa descendență „imperialistă și decadentă”. În peisajul muzicii noastre ușoare, Jancsy Körössy a erupt – ăsta e cuvântul! – fascinând și contrariind, incitând și seducând. Făcea parte din acea generație de aur, alături de un Sile Dinicu, Theodor Cosma, Al. Imre, Gabriel Mezei, Jean Ionescu, Bebe Prisada, Bob Iosifescu, Iuliu Balogh, Gioni Răducanu, cărora li se vor adăuga, foarte curând, pianiști de forța unui Eugen Ciceu, Radu Maltopol, Cristian Colan sau Richard Oschanitzki, toți aceștia recunoscând în Jancsy Körössy un maestru incontestabil și un model desăvârșit.

claviatura pian

Era prin vara lui 1959 când, la Radio București, am ascultat potpuriurile sale din muzica românească, de la tango la foxtrot și vals. Rând pe rând, melodii de tezaur scrise de compozitori din toate generațiile, adică ale lui Ion Vasilescu sau Radu Șerban, Gherase Dendrino, Nicolae Kirculescu și Vasile Veselovschi ori Hilda Jerea, își descopereau valențe nebănuite, sonorități ascunse și tâlcuri inedite. Eram pe atunci elev la Caracal și mă visam, vise de copil nebătut la vreme, pianist de jazz.

La fel de drept este, însă, și să spun că, în pofida unui ticăloșit renume scornit de niște bicisnici ai ideilor schiloade, Caracalul era, chiar și la acea vreme, un oraș unde gustul rafinat și patima pentru valoarea durabilă aveau partizani desăvârșiți. Nu mai departe, la Casa de Cultură a orașului, sub vegherea atentă a directorului instituției, Mișu Slătculescu, se ascultau cu nesaț discurile proaspăt lansate cu melodii în interpretarea lui Jancsy Körössy. Citește mai departe.

Șerban Cionoff

Revista VIP, 22 ianuarie 2013

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *