Caramitru – Mălăele, câte’n lună şi în stele

Spectacolul Caramitru – Mălăele, câte’n lună şi în stele se va juca încă o dată, în ediţie extraordinară, joi, 28 iunie, de la ora 20.00, pe Scena Mare a Teatrului Național din Bucureşti. Deşi spectacolul din data de 28 mai trebuia să fie ultimul din acest sezon, la cererea spectatorilor care nu au reuşit să îşi cumpere bilet pentru ediţia finală, cei doi actori şi-au amânat plecarea în concediu pentru a susţine încă un spectacol la sfârșit de stagiune.

O revelație a începutului de an, acest spectacol a fost jucat cu casa închisă la fiecare reprezentaţie la București și a avut premiera în mai multe orașe din țară. Înfruntarea are forţă, se râde cu lacrimi în reprize vulcanice de haz spumos, iar hohotele devin emoţii, în momente cu o încărcătură sensibilă profundă.

La marea finală, orice lovitură de teatru este permisă. De la Shakespeare la Topârceanu, de la Nichita la Marin Sorescu, Ion Caramitru îi răspunde cu inteligenţă şi subtilitate unui partener vulcanic, irezistibil în rolurile comice, impresionant în cele dramatice – Horaţiu Mălăele. Seducători, cu un umor irezistibil şi cu profunzimea care i-a făcut legende, cei doi se vor înfrunta în versuri, un duel plin de forţă şi energie, moderat de incredibila muzică a violoncelistului Adrian Naidin. Adrian Naidin şi-a sedus întotdeauna publicul cu o combinaţie de stiluri muzicale, pe un violoncel care atinge note de-o frumuseţe şi perfecţiune rare.

Biletele pentru spectacolul de la București, care va avea loc pe 28 iunie, în Sala Mare a Teatrului Național, se găsesc la casieria Teatrului Naţional din București (tel 021. 314.71.71), la Sala Palatului, în Unirea Shopping Center (parter), Librăriile Adevărul, Librăria Mihai Eminescu şi online, pe  www.biletoo.ro, www.blt.ro și pe www.bilete.ro, sau în oficiile Poştei Române semnalizate Bilete.ro.

2 comentarii la „Caramitru – Mălăele, câte’n lună şi în stele”

  1. Marea disperare din primii ani de dupa ’89 era finantarea teatrelor . Se parea ca sistemului teatral de la noi i-a sunat ceasul > Lucru tare imbucurator astazi este ca auzi tot mai des ca se joaca teatru cu casele inchise. Starea natiunii din punct de vedere spiritual este salvata, atunci cind teatrul abunda , face parte din cotidian Este preocuparea culturala a maselor , nu din snobism ci din obisnuinta. Si se joaca piese grele in teatrul romanesc, piese din tezaurul international al dramaturgiei universale, innobilate de geniul regizoral romanesc, a carui faima este internationala Ce pacat ca ne pleaca in alta lume genii de actori, care ne-au facut viata fericita cu interpretari de exceptie. Si cei care ramin, din pacate, sunt tare putin cunoscuti pentru provincie, dar mai ales pentru rural. Asa cum era sistemul cultural comunist, dar era. O miscare culturala foarte activa peste tot in fabrici si uzine, in mediul rural. Casele de Cultura isi aveau o misiune concreta. Ansamblurile culturale si teatrale, brigazile artistice erau de nelipsit din orice comuna. Poate ca apele se vor aseza si vom auzi iar de laureatii nostri tarani pe la nu stiu ce festival international cum era Agrigento din Sicilia. De felicitat efortul Dumneavoastra neobosit, de promovare si informare a noastra asupra vietii teatrale si cultuale, pentru care eu va multumesc si va elogiez. Cu deosebit respect, Va multumesc.

  2. Eu fac ceea ce am făcut mereu: promovez acel segment de viaţă care ne oferă o cheie a valorilor. Cu cât gâlceava publică e mai mare(pe un anumit segment) cu atât mai mult ar trebui să insistăm asupra culturii veritabile şi nu asupra celei de tarabă. Îmi face plăcere să ştiu că sunt oameni care se bucură,şi de aceea continuu. Dacă există un singur om care citeşte este un câştig pentru cultură. Este doar un gând pe care mă sprijin, ca să mă încurajez. Vă mulţumesc foarte mult, domnule Campeanu!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *