Cărți de Eliza Roha

Editura „Betta” din Bucureşti şi Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea organizează joi, 31 mai 2012, ora 17.00, la Sala de Conferinţe a Bibliotecii, lansarea volumelor Chipuri de apă şi Ultimul om, a volumelor de eseuri şi povestiri Eseuri şi alte povestiri, Povești… povești, Îndrăgostiți de arta cuvântului şi a volumelor de povestiri pentru copii Codiță cel viteaz şi Puiul de vrabie de Eliza Roha.

Participă R. N. Carpen, editor, Mihai Mihăiţă-Lovişte, scriitor şi Eliza Roha. Moderator: prof. Augustina-Sanda Constantinescu, directorul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea.

1 comentariu la „Cărți de Eliza Roha”

  1. O activitate f.interesantă,cu participarea unor oameni de cultură cum sunt scriitorii Ioan Barbu;MM Loviște,criticul Ion Soare și altor îndrăgostiți de arta cuvântului din oraș,inclusiv,într-o pauză a campaniei electorale, a primarului municipiului Romeo Rădulescu și a multor elevi ceea ce ne-a bucurat atât pe mine ca editor dar și pe Eliza Roha.Totul în ambianța minunatei expoziții de pictură a Jeaninei Bogorodea despre care E.Roha a scris un scurt eseu:Activitatea de al Biblioteca Județeană *Antim Ivireanul* a avut loc într-o ambianță deosebită, talentata pictoriţă Jeanina Bogorodea bucurându-ne sufletul şi ochii cu o expoziţie de tablouri, 11 la număr, sub genericul „Amintiri din Ţara Loviştei”. Din starea de graţie a literaturii intrăm în starea de graţie a picturii.
    Încep să privesc şi sunt furată de peisajul tablourilor. Intru în lumea Ţării Loviştei. Lacul, munţii, coborâşuri, urcuşuri, pajiştea, crângul, drumeagul ce duce spre pădure, cărarea ce trece prin desişul pomilor. Uite câmpul şi căpiţa de fân. Penelul talentatei pictoriţe ne poartă într-o lume a tonurilor de culoare fără să idealizeze firea, lăsându-i farmecul în formă pură: liniştea toamnei, pădurea aproape desfrunzită şi totuşi de nepătruns de parcă ar vrea să ascundă ochiului taine de necuprins, îmbinarea curajoasă a culorilor respectând vraiştea ori vastitatea genuină, într-un cuvânt natura în toată splendoarea sălbăticiei. Diferitele anotimpuri se desfăşoară ca într-o simfonie de culori, echilibrată, dar şi subtilă şi sensibilă, deasupra cărora domneşte seninul imaculat al cerului. Al dimineţii în tonuri de albastru deschis, cel strălucitor, implacabil, din amiaza zilei, apoi în tonuri calde, poleit cu aurul soarelui coborâtor spre amurg şi, în sfârşit, cerul pe-aproape de înnoptare. Simţim binecuvântarea cerului anotimpurilor calde, dar şi limpezimea sticloasă, cu aer curat şi tare a cerului de iarnă.
    O lume a copacilor, a dealurilor, a pajiştilor, a cărărilor, a drumeagului, a munţilor din depărtări, a liniştei supreme, neprihănită de mâna omului. Doar o cabană din bârne de lemn, uitată între zăpezi, şi fumul ieşind pe horn amintesc de existenţa omului şi aceea modestă, umilă în faţa naturii.
    Aflat în buza anotimpului rece, mesteacănul singuratic, ridică înspre ceruri braţe albe şi candide de ramuri desfrunzite. Mândru şi sigur pe el în solitudine, se uneşte cu nemărginirea seninului ceresc. Dincolo de el, natura, viaţa sunt estompate, căci fiecare dintre noi poate fi mesteacănul alb şi singuratic, măreţ ca un rege al pădurii.
    De fapt, pădurea, dincolo de copaci, mai mult se ghiceşte, ca şi prezenţa omului. Rămâne un mister ca şi sufletul omului. Se văd doar cărarea, drumeagul, căpiţa de fân, fumul ieşind pe horn. Omul e prezent fără să apară fizic.
    Sunt strigată. Vraja se destramă, revin la realitatea din sala de festivităţi a Bibliotecii. În jurul meu oamenii admiră tablourile. Îi privesc. Sunt absorbiţi de priveliştea desfăşurată. Mai trec odată cu privirea peste picturi. O undă de duioşie pluteşte nostalgic în tablourile Jeaninei Bogorodea ca o părere de senin peste frumuseţea de neclintit a naturii. Trebuie să vizitez Ţara Loviştei. Îţi mulţumim Jeanina Bogorodea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *