Concursul „BBC Cardiff Singer of the World”, Marea Britanie, iunie 2013

BBC Cardiff Singer of the World

În exclusivitate pentru „Liber să spun”

cronica muzicala liber sa spunAflat la cea de-a 30-a ediție, Concursul Internațional de Canto „BBC Cardiff Singer of the World” s-a desfășurat anul acesta în perioada 16–23 iunie în capitala Țării Galilor, Cardiff.

Cotat drept cel mai mare concurs de canto din lume, „BBC Cardiff Singer of the World” este organizat de „BBC Cymru Wales” în parteneriat cu Orchestra BBC Wales, orașul Cardiff și Consiliul local.

Concursul se desfășoară o dată la doi ani fiind destinat cântăreților de operă cu vârste cuprinse între 25 și 32 de ani, înzestrați cu voci de excepție și aflați la începutul unei cariere internaționale.

Dintr-un numar total de 400 de cântăreți, doar 20 au fost selectați să participe în competiție. Țările pe care le-au reprezentat au fost Argentina, Belarus, China, Croația, Egipt, Italia, Lituania, Polonia, Portugalia, Rusia, Marea Britanie, Africa de Sud, Coreea de Sud, SUA, Ungaria și Ucraina.

Nivelul acestora a fost extrem de ridicat; dupa cum spunea Mary King, profesoară de canto și totodată solistă de operă, una dintre persoanele care au comentat seară de seară transmisiile BBC, alături de Petroc Trelawny, fiecare cântăreț participant s-a calificat la nivelul „de angajare” al oricărui teatru de operă de înaltă reputație din lume.

O binevenită modificare în regulamentul concursului de anul acesta a permis mai multor cântăreți dintr-o singură țară să participe; a fost cazul Marii Britanii, care a participat cu trei cântăreți – doi din Anglia și unul din Țara Galilor –, Italiei și Coreei de Sud, care au participat fiecare cu câte doi cântăreți.

Concursul s-a desfășurat în două săli din orașul Cardiff: „The Royal Welsh College of Music and Drama” și „St David’s Hall”.

Orchestrele care au susținut evoluția cântăreților pe parcursul întregii competiții au fost BBC National Orchestra of Wales, condusă de Jun Märkl și Orchestra of Welsh National Opera, dirijată de Graeme Jenkins.

royal welsh college

Selecția participanților, modalitate unică

Selecționarea participanților la „BBC Cardiff Singer of The World Competition” este un proces foarte complex și necesită multe ore de muncă și considerabile eforturi financiare.

Audițiile au avut loc în nouă locații din lume. Elaine Padmore, fost director la The Royal Opera House, Covent Garden, împreună cu Jeremy Caulton, administrator artistic și Julian Smith, fost director timp de peste 20 ani la Welsh National Opera, au călătorit în întreaga lume pentru a selecta acele voci deosebite care aveau să fie în final cei 20 de participanți în competiție.

În ceea ce privește criteriile de selectare, afirmațiile lui Jeremy Caulton sunt poate cele maiopera competitionelocvente: „If I had to single out three crucial factors I’ll be looking for from the competitors, they would be vocal quality, musical intelligence and dramatic instinct.” („Dacă ar trebui să aleg trei factori cruciali în selectarea cântăreților, aceștia ar fi calitatea vocii, inteligența muzicală și instinctul dramatic.”).

Premii importante și o perspectivă uriașă în carieră

Premiile pentru care toți cântăreții selectați au țintit au fost: Marele Premiu „BBC Cardiff Singer of the World” care a inclus și suma de 15.000 de lire sterline, contracte cu BBC și Opera Națională a Țării Galilor, Premiul de lied „ BBC Cardiff Singer of the World Song Prize”, care a inclus suma de 5.000 de lire sterline și posibilitatea de a fi inclus în programul dedicat tinerilor artiști, inițiat de postul de Radio 3 al BBC, intitulat „BBC New Generation Artists Scheme” și Premiul de popularitate „Dame Joan Sutherland Audience Prize”, care a inclus suma de 2.000 de lire sterline.

Fără îndoială că, pe lângă aceste premii, pentru un tânăr cântăreț de operă există și atracția considerabilă pentru fața „nevăzută” a concursului – expunerea uriașă a talentului său în lumea de opera și prin canalele mass media ale BBC, precum și perspectiva unor contracte care ar putea genera acea turnură esențială în carieră.

jamie barton cardiff

Jamie Barton

Două concursuri desfășurate în paralel

Regulamentul concursului stipulează faptul că toți cântăreții selectionați pentru concursul de operă au și posibilitatea de a se înscrie și la concursul de lied dacă doresc, opțiunea nefiind obligatorie.

Repertoriul este la alegerea solistului și trebuie să includă repertoriu de lied sau cântec cu acompaniament de pian. Recitalurile au avut loc duminică, 16, luni, 17 și marți, 18 iunie la „Royal Welsh College of Music and Drama” unde au fost selectionati 5 finaliști.

Etapa finala a avut loc vineri 21 iunie în marea sala de concert „St David’s Hall”.

Concursul de operă s-a desfășurat pe parcursul a 4 seri, începând de luni, 17 până joi 20 iunie, finala desfășurându-se duminică, 23 iunie.

Nu în ultimul rand, Premiul de popularitate „Dame Joan Sutherland Audience Prize” a fost acordat de public prin vot telefonic.

marko_mimica croatia

Marko Mimica

Juriul ambelor concursuri a fost compus din personalități marcante ale operei: Dame Kiri Te Kanawa, Dame Felicity Palmer, Hakan Hagegard, Maren Hofmeister, Neil Shicoff și Per Boye Hansen pentru concursul de opera și Adam Gatehouse, Christoph Prégardien, Dame Felicity Palmer și Hakan Hagegard pentru concursul de lied.

Președinte și membru în ambelor jurii a fost Nicholas Payne.

Patronajul distinsei soprane Dame Kiri Te Kanawa, inițiatoare a fundației ce-i poartă numele și invitat special al Academiei de Bel Canto Solti Te Kanawa, asigură trecerea activă a artei sale interpretative către noile generații de interpreți de operă.

O competiție fără egal

Personalități artistice de exceptie, voci deosebite și bogate coloristic alături de repertorii alese cu mare grijă – acestea au fost pe scurt caracteristicile care au dominat fiecare apariție în concert. Mă voi opri doar la finaliști. Dar mai întâi, cum au ajuns ei în finală?

Competiția de operă a avut loc pe parcursul a patru seri în care au evoluat cate cinci cântareți; un singur cântăreș a fost selectat câștigător la finalul fiecărei seri. Această poziție însă nu garanta participarea în finala concursului. Câștigatorii fiecărei seri au fost:

Jamie Barton, mezzosoprană, SUA

Mária Celeng, soprană, Ungaria

Olena Tokar, soprană, Ukraina

Daniela Mack, mezzosoprană, Argentina

Pentru etapa finală au fost selectați: Jamie Barton – SUA, Teresa Romano – soprană, Italia, Marko Mimica – bas-bariton, Croația, Daniela Mack – Argentina și Olena Tokar – Ukraina.

Competiția a fost extrem de strânsă și decizia finală a luat în considerare toate criteriile de participare în concurs.

teresa romano

Teresa Romano

Teresa Romano este o soprană cu o voce cu nuanțe închise și cu o bogăție remarcabilă de culori, aria „L’altra note” din Mefistofele de Boito fiind o adevărată dovadă a acestor calități. Cu o voce absolut captivantă, bas-baritonul din Croația, Marko Mimica, și-a arătat pe deplin potențialul, publicul a fost fascinat de Aria calomniei din Bărbierul din Sevilla de Rossini. Soprana Daniela Mack din Argentina, care și-a petrecut cea mai mare parte a perioadei de formare în SUA, are o personalitate și o manieră de cânt foarte rafinate, cu un sunet bogat și rotund; modul în care a interpretat aria „Nacqui all’affano…Non più mesta” din opera La Cenerentola de Rossini a fost însă subiectul unor controverse legate de ușurința poate prea accentuată în trecerea peste pasajele de velocitate. Soprana Olena Tokar a fost o apariție strălucitoare în prima fază a concursului, dar prezența sa în finală nu a avut același impact. Aria „Ach, ich fühl’s” din opera Flautul fermecat de Mozart nu a întrunit așteptările audienței.

Marele succes al ediției de anul acesta a fost mezzosoprana americana Jamie Barton. Cu o prezență consistentă de la început până la sfârșit, cu o adevarată măiestrie în controlul sunetului, o voce cu un ambitus extins care a reușit să creeze o atmosferă cu totul deosebită, cu un repertoriu vast care a cuprins arii de Cilea, Humperdinck, Sibelius și Berlioz, care i-au pus în valoare toate calitățile și potențialul, cântareața Jamie Barton a reușit să convingă juriul și publicul câștigând ambele premii, „BBC Cardiff Singer of the World” precum și „BBC Cardiff Singer of the World Song Prize” .

Liedul este un gen în care un interpret de operă trebuie să dovedească deplin control asupra vocii, că este capabil să creeze o vastă paletă de culori și nuante și că este capabil de a transmite emoții rafinate utilizând o tehnică diferită de cea pentru muzica de operă. Vocea cântărețului în genul liedului este extrem de expusă și cel mai mic excess în orice direcție poate avea un impact negativ. Jamie Barton a dovedit că posedă toate aceste calități.

daniela mack mezzo

Daniela Mack

Nu este primul an când același cântăreț câștigă ambele premii. În 2001 tenorul roman Marius Brenciu a realizat acest remarcabil succes și performanța sa a fost reamintită în această editie.

Premiul publicului „Dame Joan Southerland Audience Prize” a fost câștigat de tenorul britanic Ben Johnson, finalist în concursul de lied, un tenor cu o bogată experiență, care a cucerit publicul prin culoarea vocii sale și mesajul sublim și convingător.

olena tokar

Alte detalii despre acest regal al muzicii de operă și lied pot fi găsite pe pagina de internet http://www.bbc.co.uk/programmes/b007qn4b.

Adriana Velincov-Bennett

25 iunie 2013

Evenimente culturale românești la Praga

david croitor iarna la foresta vatra dornei

David Croitor, Iarna la Foresta, Vatra Dornei

Deşi locuiesc la Praga, şi încă din octombrie 1989, mă pot lăuda că am avut norocul să nu pierd prea multe seri culturale româneşti. Aceasta datorită activităţii deosebit de bogate a Institutului Cultural Român şi a Ambasadei României la Praga.

De exemplu, pe 13 decembrie a.c. s-au suprapus două – ba chiar trei – activităţi culturale cu totul deosebite pentru iubitorii de film, artă modernă, dar şi de carte.

Am să încep cu ICR din Praga, unde sub conducerea superactivului director Dan Mircea Duţă s-a desfăşurat între orele 13.30 şi 23.30 Retrospectiva festivalului internaţional al filmului de scurt-metraj „Cei şaisprezece de la Brno” (Brněnská šestnáctka), cu o masă rotundă la care au fost invitaţi: Miroslav Maixner, directorul festivalului B16; Miloš Henkrich, producător al festivalului B16; Viktoria Dzurenková, autoarea filmului Kolo života (Roata vieţii); Viktor Portel, regizorul filmului Kaiser Kanen Dirigent; Tereza Adamková, autoarea filmului Tak dobrou (Atunci noapte bună); Peter Bruenner (Austria), regizorul filmului In Our Hands.

S-au proiectat cele mai bune filme româneşti; Oxigen în regia lui Victor Dragomir, Draft 7, r. vltavska-saga-by-david-gernstein-aecLuiza Pârvu, Apele tac, r. Anca Miruna Lăzărescu, Outrageously Disco, r. Nicolae Tănase şi Strung Love, r. Victor Dragomir.

În sala de cursuri a ICR a avut loc la ora 17 vernisajul expoziţiei artistului şi designerului israelian David Gernstein, al cărui tată a fost român. Expoziţia a fost organizată în colaborare cu galeria pragheză „Vltavská Sága„. La ambele manifestări intrarea a fost liberă.

Masa rotundă a avut ca temă situaţia filmului de scurt-metraj în România şi succesul de care se bucură cinematografia românească de toate genurile la festivalurile internaţionalele.

În aceeaşi zi, la ora 18, Ambasada României din Praga a avut deosebita plăcere de a servi unui nobil ţel cultural – acela de lansare a traducerii în limba slovacă a lucrării lui Lucian Boia, lucian boiaRomânia, ţară de frontieră a Europei (a treia ediţe, completată, apărută la Editura Humanitas în anul 2007), în impecabila traducere a distinsei traducătoare din limba română şi fostă diplomată la Ambasada Slovaciei în România, doamnei Hildegard Bunčáková. Traducerea a apărut la una dintre cele mai prestigioase edituri slovace, Kalligram.

La lansare au participat Excelenţa sa, Doamna Ambasador Daniela Gîtman, Dl. ataşat cultural Gabriel Mareş, Prof. Dr. Doc. Jiří Felix, preşedintele Asociaţiei de prietenie Cehia-România, traducătoarea PhDr. Hildegard Bunčáková şi PhDr. Libuše Valentová de la secţia de Românistică a Universităţii Caroline din Praga.

Cartea a fost publicată cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român din Bucureşti.

Scrisă la ideea unui editor englez, care solicitase o scurtă prezentare a istoriei României pentru străini, România, ţară de frontieră a Europei a apărut mai întâi în engleză, fiind ulterior tradusă în română (trei ediţii, 2002, 2005 şi 2007) şi în franceză.

Excelenţa sa Doamna Ambasador Daniela Gîtman a menţionat importanţa acestui eveniment cultural pentru cititorii cehi şi slovaci şi onoarea pe care i-o fac distinşii promotori ai culturii hildegard buncakova praga romanaromâneşti în Cehia.

Prezentarea cărții a fost făcută într-o manieră captivantă de Hildegard Bunčáková, care consideră că este vorba de un bestseller al istoriografiei româneşti. Prezentarera a început cu cele mai importante momente din viaţa profesională a autorului, menţionând şi prima sa carte, intitulată Relaţiile dintre români, cehi şi slovaci în anii 1848–1914, rezultatul unei burse în Cehoslovacia în anii 1968–1969, oferită de prof. Josef Macurek, directorul Institutului de Istorie a Europei Răsăritene de la Praga. Bineînţeles, s-a atras atenţia şi asupra lucrării impresionante a prof. Lucian Boia, Istorie şi mit în istoria românească, o nouă viziune asupra istoriei naţionale, fiind menționate şi celelalte lucrări din domeniul mitului şi imaginarului, cât şi lucrările de istorie universală şi naţională ale autorului, apărute în ultimii anii, mai ales eseul De ce este România altfel.

mihai olteanu peisaj acuarela

Mihai Olteanu, Peisaj, acuarelă

A urmat prezentarea succintă a fiecărui capitol din traducere, accentuându-se diferenţa dintre interpretarea istoriei în această lucrare şi în manualele clasice de istorie. După substanțiala prezentare, traducătoarea a citit capitolul Primul Război Mondial şi fondarea României Mari.

A fost una din cele mai interesante seri culturale româneşti la Praga.

Lidia Sofica-Našinec

Hotare și măști

Fundația Europeană Titulescu, Centrul de Studii Strategice organizează vineri 14 octombrie 2011, la ora 11.00, la la Casa Titulescu din București (Şos. Kiseleff nr. 47) lansarea volumului Hotare și măști (I) de Octav Vorobchievici, apărut la Editura Cavaliotti din București.

Războiul generalilor, primul volum al cărții Hotare și măști a col. Octav Vorobchievici (1896–1987), erou al celor două războaie mondiale este, scrie prof. univ. dr. Dumitru Preda, îngrijitorul ediției, „o inedită evocare a Spaniei din timpul Războiului civil (1936–1939)”.

Mitraliere si ramuri de maslin

M-am uitat si eu, ca tot romanul, la ce se intampla in Egipt. Insa am simtit nevoia unui comentariu documentat, de parerea cuiva care a fost in lumea araba, care stie in profunzime cum „functioneaza” ea. Ii multumesc colegului Mario Balint, corespondent Radio Romania, pentru acest material:

MITRALIERE ŞI RAMURI DE MĂSLIN

Rapide şi contradictorii sînt informaţiile care parvin din Umma. Revoluţia a început. Oamenii ies în stradă pentru că preţurile alimentelor au sărit în aer. Vor libertate, vor o viaţă mai bună. Orfan al Imperiului Otoman, în prima jumătate a secolului trecut, dominat de un Occident atotputernic, în a doua jumătate de veac 20, Marele Orient pare acum în căutarea unui proiect politic convenabil. Dar, ce fel de proiect? Izbucnită în Tunisia, revolta noii generaţii pare să fi renunţat la mitraliere şi la ramura de măslin în favoarea Internetului. În Sudan, au avut loc confruntări între protestatari şi poliţie, după ce mai multe grupuri de activişti sudanezi au chemat la revoltă pe Facebook şi pe alte site-uri. Unul dintre aceste grupuri, intitulat „Tinerii pentru schimbare”, are peste 15.000 de membri pe Facebook! Aceşti protestatari sînt „noua Umma” mobilizată împotriva încremenirii seculare. Revolta iasomiei s-a extins rapid în Algeria, apoi în Egipt, Yemen, Liban, Iordania şi a creat frisoane pe spinările militanţilor integrişti din Fîşia Ghaza. Rămîn neatinse, deocamdată, monarhiile puternice din Maroc şi Arabia Saudită, dar şi regimul colonelului Muammar Mohammad Al-Khaddafi, născut în 1942, într-o familie de beduini originară dintr-o regiune a Siriei, personaj care îl admiră fără rezerve pe fostul preşedinte egiptean, care a avut curajul de a naţionaliza canalul Suez, Gamal Abdel Nasser! Astăzi, situaţia este mult mai complexă. Revoltele din spaţiul arab se suprapun peste un amplu proces de redesenare a Lumii născută după pacea din 1945.

Nordul Africii şi Orientul Mijlociu nu au avut niciodată perioade de pace mai lungi de 10 ani, iar aparenţa de stabilitate şi continuitate era dată de regimurile autocratice sprijinite de Occident. În acest climat şi în faţa presiunii occidentale, Islamul a devenit principalul proiect politic, şi din dorinţa de a demonstra Occidentului că religia nu era un obstacol în calea progresului. Pe acest pilon, Egiptul este pivotul „revoluţiilor” din spaţiul musulman! În 1928 aici se nasc Fraţii Musulmani, organizaţie care, pînă la interzicerea sa, prin decret regal, în 1948, face peste 2.000.000 de adepţi în Sudan, Iordania şi Siria. Mişcarea, definită ca neo-islamică, se opunea occidentalizării, dar şi Islamului instituţional, împotriva sufismului, dar şi a păcii cu Israelul. Fraţii Musulmani nu au dispărut niciodată. Iar susţinerea lui Mohamed El Baradei de către Frăţie dau fiori reci cancelariilor occidentale. Frăţia Musulmană şi mai multe grupări din opoziţia egipteană i-au cerut lui El Baradei, aflat alături de demonstranţii din Piaţa Tahrir, să formeze un guvern provizoriu. Într-un comunicat comun, mişcările de opoziţie l-au îndemnat pe fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică „să se implice în afacerile interne şi externe ale Egiptului şi să formeze un guvern temporar, dizolvînd Parlamentul şi elaborînd o nouă Constituţie pentru a permite organizarea de alegeri parlamentare şi prezidenţiale libere”. Din punct de vedere tactic, militar, scoaterea militarilor în stradă este un semn că preşedintele Hosni Mubarak nu mai are alte soluţii.

Potrivit Stratfor, Israelul şi SUA sînt îngrijorate de rolul pe care îl joacă Frăţia Musulmană în revolte. Ea ar fi beneficiat şi de ajutorul membrilor Hamas, care ar fi venit din Fîşia Gaza în Egipt pe la punctul de trecere al frontierei de la Rafah, lăsat şi el nesupravegheat de forţele de ordine, susţine Stratfor. Dacă revoltele, la care participă în fiecare zi peste 20.000 de oameni, din Egipt se transformă într-o revoluţie, implicaţiile pentru lumea arabă şi pentru politica occidentală în Orientul Mijlociu, vor fi imense. Este posibil ca protestele să se extindă şi să se transforme în revoluţii, în condiţiile în care internetul joacă un rol important în mobilizarea populaţiei! Egiptul este cel mai populat stat arab (85 de milioane de locuitori!), poate da tonul politicii arabe faţă de Israel şi de Iran, dar poate constitui şi un exemplu de urmat pentru cele 22 de milioane de kurzi răspîndiţi pe teritoriile a patru state! „Obama va rămîne în istorie ca preşedintele care a pierdut Egiptul”, titra cotidianul israelian „Haaretz”, notînd că revoltele din Tunisia şi Egipt arătă că SUA pot face foarte puţin pentru a-şi salva prietenii de mînia maselor. Titlul reprezintă o ironie şi un reproş la adresa liderului democrat de la Casa Albă, considerat la fel de naiv şi puţin inspirat în politica externă, ca un alt preşedinte democrat, Carter! De altfel, tonul bîlbîit, dar considerat FERM al Casei Albe a fost taxat dur şi de către El Baradei care a avertizat administraţia americană că din moment ce peste 80 de milioane de egipteni îi cer preşedintelui să plece, mesajul transmis către aceştia de la Washington nu face decît să minimizeze credibilitatea administraţiei americane!

Din punctul meu de vedere, Mubarak va pleca! Cu certitudine, victoria, fără mitralieră şi ramură de măslin, în faţa preşedintelui va fi crucială pentru evoluţiile viitoare din zonă: Darfurul va fi independent cu tot cu cele 4% din rezerva mondială de petrol, Fraţii Musulmani vor ieşi întăriţi, gata să strîngă rîndurile cu Hamas, în Ghaza, şi cu Hezbollah în Liban împotriva „sionismului”, iar Kurzii vor intra într-o nouă eră de emancipare naţionalistă! Ce nu mi-e calr, pe moment: ce se va întîmpla în Libia şi Arabia Saudită, două spaţii ce par încremenite şi mulţumite social de situaţia în care se află.

P.S. Mario e acasa, nu a fost trimis in Egipt, insa a dat „sfoara” printre colegii „externisti” si a luat aceste informatii. Chiar, oare el sau alt corespondent extern Radio Romania nu era bine sa transmita de acolo?

Operatiuni militare externe in combaterea terorismului

In lunga istorie militară a omenirii, armatele naţionale sunt doar o pauză de respiro, o mică paranteză, în tradiţia folosirii mercenarilor! . Acesta este, poate, elementul inedit in cartea lansata de colegul meu, Mario Balint.
Argumentul este structurat in carte pe baza experientei solide pe care Mario o are in teatrele de razboi. Iata ce crede el:

„Intr-un viitor nu foarte îndepărtat, ONU, statele independente sau organizaţiile şi corporaţiile internaţionale pot angaja actori non-statali, în speţă companii militare private, să poarte războaie cu actorii non-statali, în speţă grupările teroriste, autoare deja, sau viitoare ameninţări la adresa păcii, stabilităţii şi intereselor internaţionale legitime ale actorilor statali. Războaiele din Afganistan şi Iraq au perfecţionat deja această posibilitate, după ce companiile militare private au fost implicate în războaie de nişă în Europa, Africa sau America Latină. Există chiar la nivelul ONU o propunere de înlocuire a căştilor albastre cu militari privaţi care: ar costa mai puţin, s-ar mobiliza mai repede, s-ar putea deplasa şi instala mai repede,ar fi mai motivaţi.”

„Autopromovat pe lista problemelor fundamentale ale actualităţii, terorismul a devenit o temă recurentă a studiilor sociologice, politologice şi de securitate. În ciuda numeroaselor abordări, complexul motivaţional, cauzal şi acţional înglobat de acest substantiv abstract continuă să genereze evenimente şi evoluţii pe cît de tragice pe atît de imprevizibile. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, asupra teritoriului SUA, au constituit consacrarea terorismului ca nouă formă de război neconvenţional şi asimetric, este de părere conf.univ.dr. Neculai Stoina, în debutul lucrării „Evoluţia fenomenului terorist şi implicaţii asupra acţiunilor militare”. În aceste condiţii actele teroriste sînt de acum înainte considerate „acte de război“. Ca atare, statutul, percepţia şi modul de abordare a acestor acte s-au modificat considerabil. Dacă pînă în prezent terorismul era considerat ca o formă de conflict de intensitate scăzută, fiind situat la extremitatea inferioară a spectrului unui conflict armat care putea genera un război, de acum înainte, fenomenul terorist, în întregul său, este tratat drept „o nouă formă de război“, capabil să determine probleme şi să provoace consecinţe ca şi un război clasic. Atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, dar şi campaniile militare din Afganistan şi Iraq, au propulsat, în cadrul agendei dreptului internaţional, dezbaterea referitoare la legile conflictului armat şi acţiunea armată în combaterea terorismului internaţional, pe deoparte, şi oferirea de soluţii practice de acţiune faţă de acest nou tip de război, din partea strategilor militari. Implicarea factorului militar (hardpower) este necesară şi esenţială, deşi aceasta reprezintă o ultimă soluţie, dar împreună cu operaţiunile militare altele decît războiul, în vederea detensionării şi înlăturării parţiale a cauzelor generatoare de instabilitate şi terorism. De aceea, potrivit dr. Gheorghe Văduva, „forţele care participă la operaţiunile împotriva terorismului sînt, sau ar putea fi, următoarele: structuri de informaţii, unităţi ale armatei, îndeosebi forţe speciale dar şi unităţi de aviaţie, de infanterie, de cercetare, de vînători de munte, de nave, de război psihologic sau de război electronic, unităţi ale jandarmeriei, poliţia, structuri militare speciale de protecţie şi pază, alte structuri de forţă (brigăzi şi detaşamente antiteroriste, structuri de protecţie, de pază şi ordine etc), instituţii private şi ONG-uri etc”. Din punctul meu de vedere, foarte interesantă această enumerare. Pentru că, juridic vorbind, un conflict armat intervine între doi actori statali, sau se poate vorbi de un război civil atunci cînd unul dintre beligeranţi are statutul de „mişcare de eliberare naţionlă” şi, în consecinţă este considerat combatant. Însă, pînă în momentul de faţă nici unei grupări teroriste nu i-a fost atribuit statutul de combatant. „

Volumul a apărut sub egida Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate, iar prefaţa este semnată de prof. univ. dr. Cristian Barna, din cadrul Academiei Mihai Viteazul.

De ce ar fi interesant de citit cartea lui Mario? Pentru ca el lanseaza o teorie verificata din perspectiva de „practician”, dublata de „stiinta de carte”. Cateva dintre reperele acestui volum, recomandate de autorul insusi:

„Este o carte tehnică, despre cultura de securitate, lansată într-un spaţiu al artei şi culturii „tradiţionale”. Dar, s-ar putea ca în lipsa culturii de securitate să nu mai existe, curand, artă şi cultură despre care criticii să vorbească la superlativ. Sau, nu! Volumul atinge trei teme: prevenirea apariţiei terorismului – ŞI prin implicarea formaţiunilor civil-militare! – , anti-terorismul şi contra-terorismul. Implicarea PMC -urilor în aceste două tipuri de operaţiuni şi rezolvarea unor „probleme” juridice internaţionale, cum ar fi războiul unor armate naţionale (coaliţii) împotriva unor actori non-statali (organizaţii teroriste), este o altă temă abordată.

Mario este corespondent special Radio Romania. Va prezint „o diagonala” prin cv-ul lui din care se observa o cariera construita serios:

-corespondent în războaiele din Croaţia – 1991, Transnistria – 1992, Kosovo şi fosta Iugoslavie – 1999, Afganistan – 2002, Iraq şi Afganistan – 2003 – 2009
– corespondent în Republica Moldova, Iordania, Siria, Kuweit, Turcia şi Tunisia
– în prezent, corespondent de Caraş-Severin

– Director executiv al Grupului pentru Securitate şi Democraţie
– Analist de securitate şi purtător de cuvant al ARSS

– Facultatea de jurnalism din cadrul Universităţii TIBISCUS, Timişoara
– Master în combaterea terorismului la Academia Naţională d Informaţii Mihai Viteazul
– Colegiul Naţional de Informaţii la Academia Mihai Viteazul
– Curs MApN de corespondenţi de război
– Curs EBU de corespondenţi de război la Schlosshexenagen, Germania
– Curs BBC de reportaj

– 16 cărţi lansate
– 4 albume de fotografie (3 colective)
– 4 expoziţii de fotografie (2 personale, la Reşiţa şi Timişoara) la Reşiţa, Timişoara şi Bucureşti.

Felicitari, Mario!

Detalii despre lansare: http://semndecarte.metarsis.ro/?p=4814

Timp pentru Petre Tutea…

Cu putin timp in urma s-au implinit 19 ANI DE LA MOARTEA LUI PETRE ŢUŢEA. NU ŞI-A ADUS AMINTE NIMENI DE ASTA. Ii multumesc din nou colegei mele Angela Barsan, pentru ca a publicat pe grupul Jurnalisti din Facebook, acest fragment din cartea sa, intitulata „Dreptul la singuratate”, aparuta in 2008. Aduc aici acest fragment, intrucat el a suscitat numeroase comentarii in grupul de jurnalisti, semn ca nu ne-am plafonat si ca intotdeauna este timp pentru Petre Tutea:

” O PAGINĂ DESPRE UITAREA CELUI SUPRANUMIT „SOCRATE AL ROMÂNIEI”


Bătrânul voia să fie îngropat în ţărâna în care şi-a prăfuit tălpile în copilărie, la Boteşti-Argeş… Când am ajuns în casa în care s-a născut, am avut un şoc: dintre toţi cei care s-au repezit la el să facă interviuri sau să-i ia manuscrisele erau doar Marian Munteanu şi colegii lui. Nu tu Vartan Arachelian, nu tu Emilia Hossu Longin, nu tu Gabriel Maria Casian, nu tu Gabriel Liiceanu… Doar un nepot venise, şi era disperat că nu găsea actele de proprietate ale garsonierei din Cişmigiu. Ştiu că-i judec acum pe aceşti oameni, şi asta nu-i creştineşte… Şi-mi pare rău, al naibii de rău că o fac.


Ningea, groapa s-a săpat greu… A fost o slujbă cuminte, cu un preot amărât de ţară… În mintea mea, trebuiau să fi fost organizate funeralii naţionale… Atunci n-am plâns! Atunci am îmbătrânit cu un secol! Atunci mi-am dispreţuit neamul în care m-am născut, pentru o nerecunoştinţă pe care nu i-o pot ierta! Atunci, eu, neînsemnatul jur
nalist, fără glorii şi notorietate, un pălmaş, omul simplu, i-am urât pe Liiceanu şi pe Arachelian care s-au înfruptat dintr-o inteligenţă pe care poporul ăsta nu o va mai regăsi multă vreme, pentru că nu şi-au găsit timp pentru o lumânare la sicriul lui Ţuţea…

Mihai Eminescu sau Attila?

Numele strazii „Mihai Eminescu” din Miercurea Ciuc ar putea fi schimbat. „Atilla” este urmatorul nume posibil, gratie unei „incoerente legislative”, daca ar fi sa il citam pe liderul grupului PSD din Camera Deputatilor, Mircea Dusa. Mai mult, acesta este revoltat ca schimbarea numelui strazii ar putea avea loc chiar inaintea recensamantului populatiei. Iata ce material am primit de la colega Angela Barsan (corespondent Radio Romania – Harghita):

Mircea Duşa îşi exprimă, într-un comunicat de presă, revolta faţă  de „incoerenţa  legislativă pe fondul căreia se  permite schimbarea numelui străzii poetului nostru naţional Mihai Eminescu din Mirecurea Ciuc în strada Attila, la iniţiativele unui individ care dă dovezi de o gândire de tip fascist şi pe care autoritatăţile locale le promovează fără jenă”.

Deputatul harghitean  va cere, luni, printr-o interpelare în Parlamentul României, Ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, recorelarea de urgenţă a tuturor actelor normative privind desfăşurarea recensământului populaţiei. Într-un comunicat remis presei, deputatul harghitean arată că  „Hotărârea de Guvern 1502 din 2009, privind organizarea recensământului populaţiei,  prevede la articolul 11, alineatul 2, litera c că, din iulie 2010  până în martie 2011, dată la care ar fi trebuit să înceapă desfăşurarea acestui proces,  autorităţile locale nu pot să mai efectueze schimbări de denumiri ale străzilor sau renumerotări ale clădirilor. În Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 20/2010 pentru modificarea articolului 1 din OG 36/2007 privind efectuarea recensământului populaţiei şi al locuinţelor din România în 2011, publicată în Monitorul oficial nr 183 din 23 martie 2010, se prevede într-un  articol unic că recensământul se va face în luna octombrie. Este normal ca amânarea recensământului până în luna octombrie impune şi amânarea posibilităţii schimbării numelor de străzi şi a renumerotării.”

Demersul deputatului harghitean  este legat de faptul că actualele prevederi legislative permit autorităţilor locale din Miercurea Ciuc schimbarea neobservată a numelui străzii Mihai  Eminescu cu cel de Attila în intervalul aprilie-octombrie. Săptămâna viitoare, în 14 decembrie, la şedinţa Comisiei Judeţeane pentru Atribuire de Denumiri Harghita, se va decide, la cererea Consiliului local al Primăriei municipiului Miercurea Ciuc,  dacă se   va da avizul consultativ favorabil de schimbare a numelui.

Unul dintre iniţiatorii proiectului de schimbare a numelui străzii din Mihai Eminescu în strada Atila este  Csibi Barna,  responsabilul cu recrutările din cadrul Plutonului Secuiesc, ramură a Gărzii Maghiare din Ungaria, organizaţie cu caracter neonazist, scoasă în afara legii în 2 iulie 2009. Faţă de Csibi Barna, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a început, împotriva lui şi a altor doi tineri, urmărirea penală pentru instigare la discriminarea şi constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob. Cei trei au afişat, în primăvara acestui an, în faţa unui supermarket din Miercurea Ciuc, o pancartă pe care scria, în limba maghiară, „Ruşine să-ţi fie, iar ai cumpărat de la evrei”, lângă care s-au  fotografiat. Csibi Barna a mai propus, de curând, desfiinţarea monumentului Ostaşului Necunoscut din Miercurea Ciuc, locul unde se desfăşoară manifestările prilejuite de Ziua Naţională a României, de zilele Drapelului sau Imnului Naţional sau de Ziua Armatei Române iar, la 1 Decembrie, a fost  reţinut la Cluj-Napoca pentru a doua oară, consecutiv pentru că, alături de alte şapte personae  a afişat, de Ziua Naţională a României, un alt steag decât cel românesc faptă pentru care  au primit amenzi între 1.000 şi 10.000 de lei de la jandarmii Grupării Mobile din Cluj.

Autorităţile locale şi primarul municipiului din Miercurea Ciuc, fost deputat în Parlamentul României, Raduly Robert, nu s-au delimitat, niciodată, de acţiunile şi propunerile lui Csibi Barna.

(foto: romania-actualitati.ro)