„Ficțiuni secunde” de Mircea Băduț

fictiuni secunde mircea badut

La Editura Europress din București a apărut volumul Ficțiuni secunde de Mircea Băduț, volum de proză scurtă, ficțională/speculativă. Foto copertă: Anca Băduț.

,,Cartea este, putem considera astfel, continuarea celor două cărţi apărute anterior tot la Editura Europress (Întoarcerea fratelui risipitor, 2014; DonQuijotisme AntropoLexice, 2015), însă ea include doar proze ficţionale (nu şi eseistice, precum acelea). Mai mult, în cuprins au fost preluate şi câteva «piese de rezistenţă» din volumele anterioare, printre care şi uimitoarele reinterpretări speculative de mituri şi legende populare (mitul biblic al întoarcerii fiului risipitor, şi respectiv baladele româneşti Mănăstirea Argeşului şi Mioriţa). De menţionat e şi faptul că unele dintre prozele scurte de aici au fost premiate la concursuri literare naţionale, iar altele au apărut anterior în antologii/almanahuri literare.

Melanjul de idei din cuprins (câteva piese având motive SF sau folosind pretexte «sefiste», altele încadrându-se ferm în main-stream) şi amalgamul stilistic – inclusiv cu acele mise-en-prose de mituri şi legende, abordate aparent arhaic – creează premisele unei lecturi cel puţin interesante, pentru un public deschis.” (Prefață). Continuă lectura „„Ficțiuni secunde” de Mircea Băduț”

Umanism și alteritate în islam

christian tamas umanism si alteritate in islam

cronica de carteDacă ne referim la umanism în islam, ne aflăm în epoci diferite, în secole diferite, pentru că umanismul islamic s-a desăvârșit – așa cum afirmă și autorul volumului de față*), filosoful Christian Tămaș – ,,între secolele al VIII-lea și al XII-lea, epoca clarificărilor etice și morale, a traducerilor și a filosofilor, a cărei efervescență a lăsat urme greu de contestat asupra Europei apusene”. Cât despre alteritate – tulburător cuvânt pentru mileniul trei! – aceasta definește ființa umană privită din punct de vedere al relației cu semenii săi. Referindu-se la umanismul islamic, Christiansigla-editurii-ars-longa Tămaș argumentează faptul că acest concept este exclus de către societățile occidentale moderne, el nefiind acordat la modul de gândire al acestora. În ce privește alteritatea în islam, aceasta este pusă în relație cu elementele care definesc identitatea musulmană și are în vedere modul în care îi percepe un musulman pe ceilalți musulmani, pe nemusulmanii care trăiesc în teritoriile islamului, precum și pe nemusulmanii care trăiesc în afara acestora. Din punct de vedere identitar, omul islamic este în mare măsură marcat de fundamentul religios ,,care îi condiționează, chiar dacă în grade diferite, orizontul existențial, care îi determină modul de raportare la sacru și la lume și prin care musulmanul își afirmă adeziunea față de comunitatea căreia îi aparține”. Continuă lectura „Umanism și alteritate în islam”

„Sunt ce am scris de-a lungul anilor”

septimiu chelcea psihosociologice

Motto: „Martor de bună credinţă. Tot ce am spus este adevărat. Dar nu v-am spus totul.” – Septimiu Chelcea

cronica de carteSpui: Septimiu Chelcea şi, numaidecât, spui: Chestionarul în investigaţia sociologică (1975), Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare (2006), Ruşinea şi vinovăţia în spaţiul public. Pentru o sociologie a emoţiilor (2008), Psihosociologia publicităţii (2015) sau, mai nou, Fricile sociale ale românilor (2015) şi încă multe alte titluri de lucrări scrise sau coordonate de către eminentul cărturar şi magistru al atâtor şi atâtor cercetători în acest atât de captivant domeniu de investigare. Şi iată că, zilele trecute, profesorul Septimiu Chelcea şi-a luat inima în dinţi şi a dat bun de tipar unei cărţi de cugetări, Psihosociologice*), pe care a subintitulat-o, deloc întâmplător, zic eu: Panseuri, panseluţe şi scaieţi. Continuă lectura „„Sunt ce am scris de-a lungul anilor””

Modelul medinian şi islamul global

Modelul-medinian-si-islamul-global

cronica de carteDacă ar fi să ne referim temporal doar la sfârşitul mileniului al II-lea şi începutul celui de-al treilea, în această perioadă relativ scurtă din punct de vedere istoric, harta lumii a fost în continuă schimbare prin redesenarea graniţelor multor state, apariţia unor state noi, în alte condiţii sociale, politice, economice, culturale şi religoase. Un alt fenomen interesant este acela al migraţiei (migraţia sărăciei, refugiaţii politic etc.) în căutare de un loc de muncă şi, implicit, al amestecului de culturi şi civilizaţii. Această nouă polarizare a lumii bazată pe criterii economice a dus şi va duce la o bulversare a societăţilor, la o criză între comunităţi sau chiar între membrii acestora, fiindcă inegalităţile sociale se adâncesc extrem de vizibil. În aceste condiţii recrudescenţa va deveni un factor de mare risc pentru lumea mileniului trei, mai ales că ideologiile occidentale şi religia care nu sunt convergente sunt argumente pentru declanşarea unor conflicte majore, care nu ar fi unice în decursul istoriei. Aceste realităţi istorice, economice, politice, culturale şi religioase sunt tot atâtea argumente demne de dezvoltat atunci când abordezi o temă precum cea a islamului. Continuă lectura „Modelul medinian şi islamul global”

Două personaje care și-au găsit autorul

noi doi si atat pusa roth eugen cristea cristina deleanu volum summa cum laude ars longa

Puşa Roth în dialog cu Eugen Cristea şi Cristina Deleanu

cronica de carteHotărât lucru, Puşa Roth nu ştie să fie o gazetară „trendy”! Judecaţi şi dumneavoastră. Să ai ocazia să faci o carte cu şi despre doi artişti cu lipici la public, aşa cum nu prea au mulţi alţii la vremea asta – Eugen Cristea şi Cristina Deleanu*) – iar tu, reporter, în loc să îi întrebi: „Nu-ai aşa că soţul dumneavoastră este un delicios?” sau măcar: „Ce vi s-a părut mai super la soţia dumneavoastră?”, începi discuţia aşa: „O întrebare pentru amândoi: Câte chipuri are actoria? Are chipul dăltuit al fiecărui actor sau noi, ascultătorii, spectatorii dvs., îi dăruim chipuri?”

Unde mai pui că nici cu vreo câteva picanterii cochete şi nici cu niscai cancanuri de culise nu se învredniceşte să ne delecteze reportera. Dar las’ că nici invitaţii săi nu vor „să dea din casă” pentru a satisface apetitul publicului dedulcit la telenovele şi la bârfe mondene.

Despre ce discută, atunci, cei trei? În primul rând despre condiţia actorului în această lume avidă să înmagazineze şi să consume imagine. O lume înrobită şi care, la rându-i, se lasă devorată de imagine, de imaginea sa, de aparenţe, o lume în care mimetismul şi artificialitatea tind (şi, din păcate, nu o dată, chiar reuşesc!) să ia locul Artei şi al Actorului. De aici şi categorica despărţire a apelor de uscat pe care ne-o împărtăşeşte Cristina Deleanu: „Mă deranjează că oamenii din diverse medii sociale folosesc sintagma actorii politici, actori de pe terenul de sport, actorii şi iar actorii… Eu cred că acest cuvânt le place, dar ei nu ştiu exact ce înseamnă, pentru că actoria este un lucru greu, un lucru cinstit, un lucru frumos.”

eugen cristea cristina deleanu noi doi si atat pusa roth ars longa

Eugen Cristea, Cristina Deleanu

La fel de franc este şi Eugen Cristea, numai că el merge şi mai departe, văzând una dintre cauzele acestei extrapolări ale noţiunii de actor într-o gravă eroare de raţionament. Mai precis a unui raţionament el însuşi captiv într-o gândire înţepenită în propriile limite: „Noi nu mai avem nuanţe, noi avem ori alb ori negru, ori avem, iertat să-mi fie, nişte aşa-zişi formatori de opinie care, în mintea lor, mai mult sau mai puţin întinsă ca suprafaţă gândesc că deţin adevărul absolut.”

În antiteză, ni se propune o viziune categoric diametrală agresivităţii şi individualismului care pervertesc Valoarea – inclusiv sau mai ales Valoarea Actului Artistic – reducând-o la valoare de schimb sau de întrebuinţare. De aceea, trebuie să spun că unul dintre meritale esenţiale ale acestui colocviu „cu sufletul deschis” este limpezimea gândurilor şi echilibrul sufletesc atât de necesar calmului senin al fiecărei propoziţii trăite şi rostite: „Nimeni nu deţine adevărul absolut”– afirmă în aceeaşi ordine de idei Eugen Cristea, pentru ca, numaidecât, să argumenteze: „Ceea ce vreau să spun e că trebuie să ne străduim şi să găsim în noi această forţă interioară de a ne echilibra, de a deveni într-un fel mai toleranţi, pentru că dacă nu, ne aşteaptă butonul roşu, la capătul căruia este bomba atomică.”

pusa-roth summa cum laude

Pușa Roth

Dintr-o asemenea reprezentare asupra condiţiei omului şi a artistului, ca şi a voinţei de a o transfera din sfera idealului în cea a realităţii de fiecare zi, Cristina Deleanu şi Eugen Cristea au găsit însăşi cheia, esenţa magică a căsniciei lor. Pe care ne-o mărturisesc într-un dialog de o tulburătoare limpezime sufletească:

„E. C.: – Da, eu cred în sufletul pereche, cred în complementaritatea reciprocă, în întregirea reciprocă…

C. D.: – Am devenit un sistem.”

Și, mă grăbesc să adaug numaidecât, nu sunt aceste sintagme memorabile singurele adevăruri de viaţă, idei trăite şi, prin aceasta, mereu întinerite, pe care cei din actori le-au înscris în codul fiinţei lor morale. Condiţia însăşi a actorului este exprimată tot într-o definiţie mai degrabă poematică, i-aş spune, de către Eugen Cristea: „Până la urmă, este vorba de a crea personaje memorabile. Sau cum spunem noi: personaj cu care să plece tânărul acasă.” Citește cronica integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff

*) Noi doi și atât. Puşa Roth în dialog cu Eugen Cristea şi Cristina Deleanu, biografie artistică şi postfaţă de Costin Tuchilă, Iași,  Editura Ars Longa, colecția „Summa cum laude”, 2014.

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

dan-puican-biografie-de-annie-musca

Moto: „Epoca de aur a teatrului radiofonic românesc îşi datorează strălucirea şi gloria lui Dan Puican.”

Radu Beligan

cronica de carteInterdicţie la uitare – aşa îşi intitulează Annie Muscă ultimul capitol al cărţii sale Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2013), dar, la fel de bine, acest generic mi se pare cât se poate de nimerit pentru un ciclu mai cuprinzător de scrieri ale ambiţioasei şi înzestratei autoare, care ar putea cuprinde, alături de cartea de faţă şi pe cele consacrate unor figuri de seamă ale artei noastre: Dan Mihăescu, Pantelie Ţuţuleasa, Tudor Vornicu, Ion Miclea. Am scris intenţionat „figuri de seamă ale artei noastre” pentru că, aşa după cum ne convinge Annie Muscă, tot ceea ce au creat aceste nume de referinţă ale cinematografiei, ale televiziunii sau ale fotografiei şi, acum, prin Dan Puican, ale teatrului radiofonic, depăşeşte graniţele strâmte ale evenimentului şi, prin sensurile profunde, prin adevărurile esenţiale pe care le exprimă, se înscrie sub zodia nepieritoare a faptului de artă.

dan puican

Dan Puican

De data aceasta, Annie Muscă şi-a ales ca erou al naraţiunii pe Dan Puican, nume de-a dreptul emblematic al teatrului radiofonic având un palmares uluitor: peste 1 000 de piese montate sub bagheta sa măiestrită, care au avut în distribuţie cele mai importante nume ale teatrului şi cinematografiei româneşti din ultima jumătate a veacului abia încheiat. Acoladă de timp căreia, mă grăbesc să adaug, i se alătură, în chip fericit, şi travaliul pasionat cu care meşterul Dan Puican ne încântă şi astăzi…

Ceea ce cucereşte numaidecât în această povestire, depănată în cuvinte simple dar atât de expresive, este modul în care Annie Muscă, reporter de rară vocaţie a esenţialului, îşi lasă eroul să se mărturisească: „Din cei 80 de ani de viaţă ai mei, 60 sunt doar teatru. Am avut şansa să întâlnesc foarte mulţi oameni de teatru, de la actori până la cronicari”, se confesează cu o emoţionantă naturaleţe Dan Puican, spre a adăuga, cu o neascunsă undă de tristeţe: „Din generaţia noastră puţini am mai rămas…”

mari actori promotia de aur a teatrului romanesc anul 1956

„Promoția de Aur” (1956) a teatrului românesc, la Poiana Braşov, după 25 de ani de la terminarea Institutului de Teatru

Când spune aceaste vorbe: „din generaţia noastră”, Dan Puican ne trimite cu gândul la acea magistrală „Promoţie 1956” a IATC-ului, în care întânim nume pe care îmi permit să le încrustez pe acest crâmpei de pagină: Albulescu Iorgu Mircea, Arghezi Mitzura, Arnăuţoiu Valeriu (Vlad Arnăutu), Băncilă Sanda, Buleandră Ion, Buref Flavia, Cimbru Victor, Constantin George, Constantinescu Mircea, Cozorici George, Cremenciuc Stelian, Dobre Victoriţa, Enache Nicolae (Nicolae Praida), Ferra George, Floca Nicolae, Hauca Igor, Laza Eugenia, Matei Valeria, Nica Elena, Niciu Ion, Olteanu Draga, Pellea Amza, Popovici Silvia, Puican Dan, Rauţchi Constantin, Rebengiuc Victor, Reus Emil, Rucăreanu Dumitru, Săsăran Ion, Stănculescu Silviu, Stoicescu Mihai, Tudoran Eugen, Toma Sanda, Vereşti Anca.

dan puican t1 radio regie

Regizorul Dan Puican în Studioul T1 („Mihai Zirra”) al Radiodifuziunii. Fotografii din vol. Dan Puican – „Radioul este viaţa mea” de Annie Muscă

Alături de şansa astrală de a aparţine, nu doar cronologic!, acestei binecuvântate „Promoţii de Aur” – care s-a instruit sub bagheta unor nume nepieritoare ale artei Thaliei: Marietta Sadova sau Moni Ghelerter sunt doar două dintre ele – Dan Puican a avut şansa unică de a se întâlni şi de a lucra, în studiourile Radioului, dimpreună cu mari personalităţi ale artei noastre scenice: Dina şi Tanţi Cocea, Ştefan Ciubotăraşu, Lucia Sturdza Bulandra, Alexandru Giugaru, Colea Răutu sau Radu Beligan (cel care semnează un atât de dens şi de sensibil Preambul al acestei cărţi) şi încă atâţia alţii, aşa încât a putut aduna un tezaur uimitor de trăiri, de visări, de învăţăminte, de bucurii. Adică tot atâtea unice experienţe de viaţă cărora li s-au adăugat, inevitabil, şi câteva tristeţi. Toate acestea fiind decantate într-un adevărat Codex moral pe care Dan Puican îl concentrează într-un sfat pe care, cu seninătate, cu înţelepciune şi cu o copleşitoare bunătate, îl transmite generaţilor ce vin: „Un actor, ca să fie remarcat şi să nu fugă de noroc, trebuie să joace neîncetat.” Citește cronica integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff