Din Bucureștiul de altădată: La „Poarta Albă”

la-poarta-alba-carciuma-bucuresti-hotel-dorobanti-secarica-whisky-moti

Am căutat, doamnelor şi domnilor, să aflu de ce se numea Poarta Albă cârciuma care se găsea până prin anii ’70 pe locul unde se află astăzi Hotelul Dorobanţi. Nu am găsit răspunsul, poate pentru simplul motiv că nu am găsit nici prea multe informaţii, deşi se afla în buricul Bucureştilor. Poarta Albă nu era un local de lux, aşa cum era Mon Jardin, ci era o cârciumă unde se servea ciorbă de burtă şi friptură sau mici la grătar. La numita cârciumă se consuma cu precădere bere dar şi alcooluri distilate, cum era secărica, populara băutură din anii ’50. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: La „Poarta Albă””

Din Bucureștiul de altădată: Pache Protopopescu, primar al Capitalei

pache-protopopescu-primar-bucurestiul-vechi-istoric-bucuresti

Primarul Capitalei, Pache (Pake) Protopopescu*) a rămas în memoria colectivă poate şi pentru faptul că un mare bulevard bucureştean poartă astăzi numele său. Pache Protopopescu a fost ales primar în aprilie 1888 şi a rămas în funcţie până în decembrie 1891.

Bogdan Calciu, Casă veche în București, tuș, peniță

„La sfârşitul secolului al XIX-lea, când s-a tăiat bulevardul Cotroceni–Obor de către Em. Protopopescu-Pake, primarul oraşului, pentru interes şi necesitate edilitaro-urbanistică, au fost demolate biserica Caimata şi biserica Armenească”, scrie istoricul George Potra în cartea sa Din Bucureştii de ieri. „După ce Em. Protopopescu-Pake a deschis noul bulevard care lega cartierul Cotroceni cu mahalaua Oborului, s-a pus problema iluminării lui după noile cerinţe, dar pentru că nu se putea altfel la acea dată, s-a hotărât scoaterea lămplilor electrice din grădina Cişmigiu «care nu avea nevoie de lumină pe timpul iernii şi instalarea lor pe bulevard, între actuala piaţă Sf. Elefterie şi Calea Moşilor»”, mai notează istoricul George Potra. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Pache Protopopescu, primar al Capitalei”

Din Bucureștiul de altădată: Bucureștiul văzut de Eminescu

mihai-eminescu-jurnalistul

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru.
Păreri pro, păreri contra cu privire la frumuseţea, urâţenia ( de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum? Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Bucureștiul văzut de Eminescu”

Din Bucureștiul de altădată: Bucureștii lui Alexandru Odobescu

bucuresti-in-secolul-xvii

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru. Păreri pro, păreri contra cu privire la  frumuseţea, urâţenia (de ce, nu?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum?

În anul 1860, Alexandru Odobescu publică în „Revista Carpaților” o nouă nuvelă istorică, sau scenă istorică cum o numea el, Doamna Chiajna. În același an nuvela apare și în volumul: Scene istorice din cronicile românești: Mihnea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna, în a cărui prefață autorul mărturisește: „Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu când traiul și ideile, obiceiul și graiul de acolo sau de atunci nu sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ni le arăta; ăsta este și folosul lor instructiv.” Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Bucureștii lui Alexandru Odobescu”

Din Bucureștiul de altădată: Orașul melancoliei

bucuresti interbelic

Am susținut și voi susține mereu ideea că atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Orașul melancoliei”

Din Bucureștiul de altădată: Ateneul Român

ateneul-roman

În zona centrală a Bucureştilor se află clădirea Ateneului Român. Realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, este sediul Filarmonicii „George Enescu”. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Ateneul Român”

Din Bucureștiul de altădată: Bani, bani și iar bani

bani bucuresti inceputul sec XX pusa roth

Doamnelor și domnilor, dragi prieteni, observați că mă adresez cu multă tandrețe, fiindcă azi m-am hotărât să vorbesc despre bani și, evident, despre valoarea acestora, că vorba marelui scriitor francez Voltaire: „Când este o chestiune de bani, toată lumea este de aceeași religie”. Ca să remarcați că omenirea a fost preocupată dintotdeauna de bani, care în tradiția populară este denumit și ,,ochiul dracului”, am să vă reamintesc câteva citate celebre despre acest prețios simbol care schimbă lumea după ,,puterea” lui. În lucrarea  Sentințe, Publius Syrus afirma că: Banul este cârmuirea deplină peste toate”. Tot din înțelepciunea populară aflăm că: sutele mărită slutele”, iar în Suflete moarte Gogol afirmă: Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni!”. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Bani, bani și iar bani”

Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu

casa-golescu-palatul-domnesc-bucuresti-vechi

În perioada 1812–1815, pe o parte a terenului pe care se află astăzi Palatul Republicii, fostul Palat Regal, Dinicu Golescu, pe numele său adevărat Constantin Golescu (7 februarie 1777– 5 octombrie 1830) boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Ţara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, a construit o casă în stil neoclasic „pentru viitorime”, lângă Biserica Kretzulescu din Bucureşti. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu”

Din Bucureștiul de altădată: Grădina Rașca

gradina rasca

 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în zona Pieţei Universităţii se afla una dintre grădinile de elită ale Bucureştilor, cunoscută sub numele de Grădina Raşca, iar cei care o frecventau erau oameni cu stare.

Celebra grădină Raşca funcţiona de prin anul 1860 pe terenul din spatele aripii din stânga a Universităţii, spre strada Academiei, acolo unde a apărut mai târziu Strada Nouă, astăzi Edgar Quinet. Iniţiativa a aparţinut unui anume Hrstka, un ceh care a deschis localul de consumaţie, birtul şi grădina de vară din strada Academiei.

Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Grădina Rașca”

Din Bucureștiul de altădată: Anton Pann și Mahalaua Lucaci

biserica-lucaci-bucuresti

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru. Păreri pro, păreri contra cu privire la  frumuseţea, urâţenia (de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum?

În această ediție  ne vom opri la o lucrare apărută la Frankfurt şi Leipzig în anul 1778, intitulată Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie (Memoriile istorice și geografice despre Valahia), scrisă de Friedrich Wilhelm von Bauer. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Anton Pann și Mahalaua Lucaci”