Din Bucureștiul de altădată: „București… Fratele meu ești” (II)

bucuresti in 1956

Referindu-mă la București am reamintit, am citat, am interpretat date despre istoria acestui oraș, capitala României, cunoscut în perioada interbelică drept Micul Paris. Când te naști, crești sau locuiești într-un loc, în cazul de față, București, faci parte integrantă din lumea lui, din viața lui și, de ce nu, din istoria lui, pentru că ești o părticică din el. Vorba cântecului: ,,București, București,/Fratele meu ești.” Am reamintit satele care formau Bucureștiul, mahalalele, sectoarele, barierele, artere importante din oraș, și acum a venit rândul cartierelor bucureștene, mai bine zis proveniența numelor acestora. Ei, eu vreau să fie ca o poveste și nu ca un document, luând fiecare cartier la rând și ținând cont de locul unde se află, de sector etc., ci, așa, punând degetul pe harta Bucureștilor, ca într-o joacă.

Statia de metrou Dristor

Stația de metrou Dristor

De această dată o să trecem imaginar, firește, prin cartierul în care se află Liceul Internațional de Informatică – unul dintre cele mai prestigioase licee din România, în cartierul Dristor, în apropiere de cartierele Dudești, Vitan, Văcărești, Titan. Vă invit să circulăm cu metroul având ca punct de reper stația Dristor, unde ne vom opri să depănăm istoria acestui cartier din sectorul 3 al Capitalei. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: „București… Fratele meu ești” (II)”

Din Bucureștiul de altădată: „București… Fratele meu ești”

Drumul_Taberei

Referindu-mă la București am reamintit, am citat, am interpretat date despre istoria acestui oraș, capitala României, cunoscut în perioada interbelică drept Micul Paris. Când te naști, crești sau locuiești într-un loc, în cazul de față, București, faci parte integrantă din lumea lui, din viața lui și, de ce nu, din istoria lui, pentru că ești o părticică din el. Vorba cântecului: ,,București, București,/ Fratele meu ești”. Am reamintit satele care formau Bucureștiul, mahalalele, sectoarele, barierele, artere importante din oraș, și acum a venit rândul cartierelor bucureștene, mai bine zis proveniența numelor acestora. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: „București… Fratele meu ești””

Din Bucureștiul de altădată: Timpul liber și reclama

bucuresti de ieri reclame carciumi

Dacă e să vorbim despre „timp liber”, ar trebui să avem liber aproape tot timpul, ca să putem onora cât mai multe manifestări cu putință, ca să ne vedem cu prietenii, ca să-i cunoaștem pe cei virtuali, ca să nu mai punem la socoteală că am putea merge la teatru, operă, film, cafenea sau la restaurant. Avem de unde alege, slavă Domnului! Timp liber să avem, bani să avem, dar și dispoziția necesară. Mai e ceva demn de luat în seamă în acest secol grăbit: internetul, care ne-a cam furat timpul liber. Dar asta e altă poveste și aș vrea, cu voia dvs., să ne oprim cu un secol și ceva în urmă, atunci loisirul era considerat un „moment de libertate, răgaz”, timpul de care se poate dispune după bunul plac, în afara ocupaţiilor ordinare, incluzând şi distracţiile în aer liber. Obiceiurile oamenilor erau în schimbare, pentru că și orașul căpăta altă dimensiune, devenind mai dinamic prin apariția cafenelelor, braseriilor, a cabaretelor, restaurantelor, la care putem adăuga cofetăriile, grădinile, reprezentaţiile de teatru sau de circ în distribuţia cărora erau incluse o serie de celebrităţi străine, balurile unor societăţi sau pariurile la hipodrom, necunoscute deunăzi românului. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Timpul liber și reclama”

Din Bucureștiul de altădată: Ulysse de Marsillac

Bucuresti_sec_XIX

Dacă vorbim de străini stabiliţi în Bucureşti, mai ales de jurnalişti, sigur trebuie să începem cu jurnalistul francez Ulysse de Marsillac (1821, Franța–1877, București) care s-a stabilit în capitala noastră în anul 1852 şi va rămâne aici până la finalul vieţii. După cum bine se ştie a fost angajat ca profesor la Colegiul Naţional „Sf. Sava”, apoi la Facultatea de Litere. În anul 1861 fondează gazeta bisăptămânală „La Voix de la Roumanie”, ce va apărea până în anul 1866. Între anii 1868–1870 a fost redactor șef la revista „Le Moniteur Roumain”, iar între anii 1870–1876 editează gazeta „Le Journal de Bucarest”, al cărei director a fost. A scris și Guide du voyageur à Bucarest, apărut în București, în anul 1873. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Ulysse de Marsillac”

Din Bucureștiul de altădată: „În fiecare piatră stăruie un vis”

Lucian Grigorescu - Peisaj din Bucureşti.

Orașul, satul, cătunul, locul în care te-ai născut, ai trăit, ai iubit sau, poate, ai urât, locul în care ai văzut răsăritul și  apusul de soare, acela este locul de care ești legat sentimental întreaga viață, chiar dacă pașii  te pot purta în oricare alt colț de lume, definitiv sau vremelnic. Și așa, prin amintirile noastre, se scrie istoria unul loc de pe harta lumii, în cazul nostru istoria Bucureștilor. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: „În fiecare piatră stăruie un vis””

Din Bucureștiul de altădată: Casele domnești

case domnesti dambovita bucuresti

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru. Păreri pro, păreri contra cu privire la  frumuseţea, urâţenia (de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum? Astăzi am ales un citat din volumul Țara bună de Isac Peltz, volum apărut în anul 1936. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casele domnești”

Din Bucureștiul de altădată: Strofe și anotimpuri

ion minulescu

Aşa cum am spus de fiecare dată când m-am oprit asupra creaţiei unui autor care a surprins în opera sa ,,imagini” în cuvinte sau pe pânză ale Bucureştilor, am adăugat de fiecare dată faptul că atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul unui oraş. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Strofe și anotimpuri”

Din Bucureștiul de altădată: „Prin București, după ploaie”

bucuresti rubrica de pusa roth ploaie-pe-lipscani-2-peisaj-urban-petre-chirea

Aşa cum am spus de fiecare dată când m-am oprit asupra creaţiei unui autor care a surprins în opera sa ,,imagini” în cuvinte sau pe pânză ale Bucureştilor, am adăugat de fiecare dată faptul că atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul unui oraş. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: „Prin București, după ploaie””

Din Bucureștiul de altădată: Casa Oraşului

pasajul-villacrosse-bucuresti-calea-victoriei-xavier-villacrosse

Se spune, pe bună dreptate, că omul sfinţeşte locul. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Xavier Villacrosse, cunoscut după ortografia timpului și sub numele de Csavie Vilacros (circa 1790, Catalonia– 1885, Bucureşti) arhitect român de origine catalană. Acesta a făcut studii de arhitectură la Paris, iar la scurt timp a venit în Ţara Românească. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casa Oraşului”

Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu

casa-golescu-palatul-domnesc-bucuresti-vechi

În perioada 1812–1815, pe o parte a terenului pe care se află astăzi Palatul Republicii, fostul Palat Regal, Dinicu Golescu, pe numele său adevărat Constantin Golescu (7 februarie 1777– 5 octombrie 1830) boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Ţara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, a construit o casă în stil neoclasic „pentru viitorime”, lângă Biserica Kretzulescu din Bucureşti. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casa Golescu”