Slow down….

Liber sa spunTraim vremuri grele in presa. Print-ul a devenit online, multe posturi TV si radio nu mai exista. Si, cele mai multe, rezista, nu exista, cu un numar infim de angajati.

In aceste conditii, eu scriu dintr-o zona care merge bine. Incasarile din publicitate dublate, audienta la nivel de top, proiecte frumoase, sociale, care dau vizibilitate si notorietate unei institutii oricum respectabile…Echilibru jurnalistic, notorietate interna si internationala la nivel de organizatii de profil. Nimeni nu poate contesta asta. Cu banutii sta bine…pe meritele ei…nu ale unor decizii externe.

Insa, ca mai mereu, in viata, cand lucrurile merg bine, se „tulbura” peisajul si apare el. IMPOSTORUL. In general, este un om slab pregatit profesional, cu un nivel al achizitiilor intelectuale sub medie. Un om care s-a „strecurat” si care, in loc de performanta, a oferit comentarii sau scandal. Vine si face iures, isi ataca institutia, da cu noroi unde apuca, pentru a-si apara banii castigati nemeritat. Santajeaza si manipuleaza oameni.

In general, este din zona nespecifica „fabricii” si provine din spatii obscure. E un Popeye al carui spanac a fost diluat cu apa…nici macar Tarzan nu mai e. Ca sa isi atinga scopul, isi alege victimele: oameni superficiali, slab pregatiti, slabi emotional, cu probleme. Sunt victimele colaterale. Fara ele, Impostorul ar fi nimic. Prin ele isi transmite mesajele lipsite de substanta si de adevar, se bazeaza pe faptul ca ele, victimele, sunt din categorii „defavorizate” si pot interactiona cu categorii expuse. Sunt naivii care sunt suparati din varii motive, frustrati, poate pe buna dreptate, sau nu, si care devin victimele colaterale ale Impostorului. Oameni pe care ii manipuleaza, le toarna in „ureche” ce au nevoie sa auda, ii minte si ii inseala ca ii ridica din zona de neimplinire in care sunt. Nu ii va ridica niciodata, ii va folosi pentru scopul sau, pentru care are mai multe victime. Le-a sacrificat si le sacrifica pe traseu. Parca am mai vazut undeva „modelul”. Oameni care isi pierd ratiunea si devin soldati intr-un razboi care nu le apartine, pe care nu il inteleg.

Stiti modelul? Eu cred ca da. Ei se arunca in lupte inutile, in care singurele victime sunt ei. Sa citeasca Arta Razboiului.

Impostorul nu se intreaba cand sacrificam ceva, ce punem in loc? Cand renuntam la ceva, ce proiect aducem? Cand combatem ceva, ce propunem? El face orice, fara scrupule, sa isi atinga scopul.

Cand incepi un razboi, te astepti ca nimeni sa nu reactioneze? E gresit, am citit, cum spuneam, Arta Razboiului. Va dau un citat, e sigur ca il aplic: „Războiul este ca apa. Se schimbă permanent tot aşa cum şi apa îşi adaptează forma la pământul pe care îl străbate. Va reuşi să învingă cel care-şi poate schimba tactica faţă de inamic sau adversar”.

Puneti frana, slow down, pentru ca reactionez.

Controlorii de gunoaie

 gunoi-fapt-divers

fapt divers liber sa spunStăteam şi mă gândeam, uitându-mă pe ştirile cotidiene care ne informează cât s-a furat, cum s-a furat, cine e cercetat, cine e achitat, cine e condamnat, ce crime, violuri, bătăi s-au mai întâmplat, mă gândeam că viaţa noastră, a celor neimplicaţi fizic, este o goană nebună în ritmul evenimentelor derulate pe micul ecran. Avem guvern, miniştri, mulţi, parlamentari mulţi cum n-are nimeni pe pământ, care parlamentari au echipe, soferi, maşini, secretare, consilieri, şefi de cabinet etc., adică nenumărate persoane. Vă imaginaţi că dacă n-ar fi fost Palatul Parlamentului, unde ar fi încăput atâta amar de oameni? Poate pe stadion, mă gândesc eu. Asta e legea şi unde-i lege nu-i tocmeală.

tomberon gunoi

Am făcut o mică divagaţie despre cei aleşi, despre cei care sunt mâini drepte, mâini stângi (unii sunt stângaci!), capul sau picioarele aleşilor, pentru a trece la o categorie „socio-profesională”, cea a controlorilor de gunoaie. Spun asta fiindcă au ajuns o breaslă, cu teritorii bine delimitate, căci până şi câinii comunitari i-au învăţat. Dacă apare un intrus, ei, câinii, dau alarma, lătră de parcă au venit lupii la stână. Dar şi aceştia sunt împărţiţi pe categorii. Cu ceva timp în urmă am prins un crâmpei de conversaţie dintre doi controlori şi am aflat că-şi făcuseră case şi căutau firme de termopane care să aibă preţuri convenabile. Aceştia aleg peturi, electronice şi electrocasnice şi nu umblă prin resturi menajere. Alţii umblă prin gunoaie şi se hrănesc cu ce găsesc, fiindcă orice bănuţ este dat pe băutură şi droguri, în special aurolac. Ar mai exista o altă categorie, cea care adună de toate, haine vechi, tigăi, sticle, borcane şi dacă sunt primii la tomberoane, iau cu toptanul în cărucioarele special amenajate. Nu cer de pomană decît cei care beau şi se droghează, ceilalţi sunt tăcuţi şi îşi fac treaba fără să-ţi arunce măcar o privire. Toată lumea sau aproape toată lumea a înţeles că gunoiul se pune în pungă menajeră sau într-o pungă oarecare, în nici un caz aruncat din găleată. Efortul este inutil, spun eu, fiindcă aceşti saci sunt „hăcuiţi” de cei sus menţionaţi şi ideea europeană de a pune gunoiul pe categorii şi în saci este o dulce ironie.

Pușa Roth