Fiziologia gustului: Obiceiuri și povețe din Postul Crăciunului

fiziologia-gustului-colinde-colindatori-pusa-roth

„Păzește-te de a limita postul doar de ferirea de la carne. Adevăratul post înseamnă să te îndepărtezi de păcate”, mărturisea Sfântul Vasile cel Mare. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur aducea povaţa: „Tu posteşti? Bine! Dar arată-mi aceasta prin fapte: când vezi un sărac, fie-ţi milă de el; de-l vezi pe aproapele tău fericit, nu-l invidia, ţine ochii tăi în stăpânire ca să nu arunce priviri pofticioase şi neruşinate. Nu numai gura trebuie să postească, ci şi ochii tăi, şi urechile tale, şi toate mădularele trupului tău… Ochii tăi să postească neuitându-se cu poftă şi aprindere. Urechile tale să postească neascultând clevetirile şi vorbele rele asupra cuiva. Iar gura ta trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele rele şi de la clevetiri”. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Obiceiuri și povețe din Postul Crăciunului”

Fiziologia gustului: Rafinamente culinare

bucatarie-frantuzeasca

Doamnelor și domnilor, voi continua să scriu despre ,,Fiziologia gustului”, pentru este un nesecat izvor de inspirație, pentu că respect dictonul ,,spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești”, pentru că așa, sau și așa aflăm ce a păstrat istoria lumii despre ,,pâinea noastră cea de toate zilele”, despre asemănările și deosebirile dintre oameni, căci și hrana ne deosebește de cele mai multe ori. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Rafinamente culinare”

Fiziologia gustului: Cafeaua, vinul boabei

despre-cafea-balzac-pusa-roth

Dacă e să citim maximele, proverbele, vorbele de duh dedicate acestei licori minunate (e părerea consumatorului de cafea!), ajungem la concluzia că cel puțin jumătate din lumea asta bea cafea, dimineața, la prânz și seara. Un proverb etiopian e semnificativ pentru acest popor: ,,Cafeaua este pâinea noastră.” Continuă lectura „Fiziologia gustului: Cafeaua, vinul boabei”

Fiziologia gustului: ,,Plante ale soarelui”

vanata alba

Doamnelor și domnilor, dragi prieteni, aș dori să răsfăț un pic aceste minunate legume, vinetele, căci despre ele povestim, și să vă reamintesc faptul că Pliniu cel Bătrân*) le numea ,,plante ale soarelui”, gândindu-se în primul rând la faptul că ele apar în grădină în luna iulie, adică ne putem bucura de gustul lor minunat, dar și pentru că sunt un adevărat izvor de vitamine şi minerale pentru organismul uman. Continuă lectura „Fiziologia gustului: ,,Plante ale soarelui””

Fiziologia gustului: Prea-cinstita mămăligă

mamaliga fiziologia gustului

Doamnelor și domnilor, iubiți cititori, m-am gândit și m-am răsucit  fiindcă, răsfoind Dicționarul umoristic al limbii române, am găsit un mușatism, adică un aforism al lui Tudor Mușatescu, care definește mămăliga drept „istoria românilor la ceaun”. Păi, de ce ne-am supăra, când cei care vin pe aici, prin acest colț de lume, poftesc la mămăliga aburindă cu orice se pune pe masă? Am dreptate, ori ba? Putem oare să îi dăm crezare scriitorului croat Aldo Matelic care susține aforistic ideea conform căreia „caviarul n-o crede pe mămăligă”? Eu zic că domnia-sa, caviarul, greșește, fiindcă el e servit doar la mese sofisticate, puțintel, acolo, cât să îți fie poftă, pe când doamna mămăligă e regina meselor, e bucuria omului sărac, dar și a omului bogat. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Prea-cinstita mămăligă”

Fiziologia gustului: Dovlecelul

dovlecel istoric pusa roth

Dacă ar fi să mă gândesc la o legumă pe care o folosesc foarte des, sigur aș răspunde fără să mă gândesc prea mult. Folosesc dovlecelul. De aceea m-am gândit că n-ar fi lipsit de interes să amintim câteva repere din  istoria de secole a acestei legume miraculoase, cu un nume de alint: dovlecelul. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Dovlecelul”

Fiziologia gustului: Borşuri şi pampleziruri

meniuri junimiste iacob negruzzi

Poposim olecuţică astăzi, dragii mei cititori, pe la Ieşi, pe vremea junimiştilor, atunci când Iacob Negruzzi, sufletul cenaclului „Junimea” dar şi al petrecerilor, îşi îndestula oaspeţii cu borşuri. Amuzat şi amuzant deopotrivă, Iacob Negruzzi spunea despre junimiştii vechi şi noi că sunt tot o ciorbă iar, mai apoi, boierindu-se, întocmea meniul într-un stil inconfundabil. De exemplu: Continuă lectura „Fiziologia gustului: Borşuri şi pampleziruri”

Fiziologia gustului: Gulia

gulia

Doamnelor şi domnilor, recunosc, mie-mi place gulia, dar ăsta nu-i un motiv special să scriu despre „dumneaei”. Gulia, draga de ea, e atât de modestă că se adaptează uşor, se mănâncă la orice oră vrem noi şi are şi un aspect deosebit, rotunjoară şi cu frunzuliţe ca nişte urechiuşe. Gulia (latină: brassica oleracea) este un fel de soră cu varza, pentru că fac parte din aceeaşi familie (cruciferae) Rudă cu ridichea, cu varza de Bruxelles, cu broccoli sau conopida, ea fiziologia gustului guliecreşte în unele zone până spre trei kilograme. La noi sunt mititele, 200-300 grame, pentru că e altă climă. Este plantă bienală, în primul an apare tulpina pe care o consumăm iar în al doilea an înfloreşte. Cultivată din antichitate, gulia creşte şi spontan în zona Mediteranei şi este o legumă populară în Germania şi Polonia. Pe la noi, lumea nu se înghesuie să folosească gulia şi nu prea înţeleg de ce, fiindcă are un gust rafinat, mai ales când e consumată imediat după ce a fost ruptă din grădină sau din seră. Deși pare a fi o rădăcinoasă care crește în pământ, gulia de fapt se dezvoltă la suprafața solului. Este o legumă vitalizantă şi foarte dietetică, fiind considerată leguma siluetei perfecte. Poate fi consumată crudă, fiartă sau coaptă, iar frunzele la salată, atunci când sunt mititele.

În final, am găsit o poezie semnată de Costache Ioanid, intitulată Într-o gulie, din care reproduc un fragment, în care unul dintre „personaje” e cam mofturos că a găsit în grădina de legume doar gulii. De gustibus non disputandum!

„Într-o gulie răzleţită,

un viermişor frivol şi surmenat

vorbea cu altul mai bătrân şi mai umblat.

 

– Măi nene,

îi spunea băiatul,

simţind un vag fior de moarte,

ia spune,

oare să mai fielegume silueta gulie

acolo… undeva… departe…

şi altceva… decât gulie?

 

La care cel bătrân stătu,

gândi o vreme

şi răspunse:

– Nu.

Ce ţi-a venit?

De când eşti tu, copil netot,

ai dat cumva de lumi secrete?

Gulie peste tot, băiete!”

Pușa Roth

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii „Fiziologia gustului” de Pușa Roth 

Fiziologia gustului: Legumele ieri şi azi

legume

Doamnelor şi domnilor, distinşi cititori, ploaia asta  care nu vrea cu nici un chip să mai lase loc soarelui, în mai toate zonele ţării, m-a făcut să mă gândesc la soarta legumelor din această vară, anotimp care bate la uşă, deocamdată doar calendaristic, că de căldură cam ducem lipsă. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Legumele ieri şi azi”

Fiziologia gustului: Ciocolata

ciocolata-lichida

Doamnelor şi domnilor, m-am gândit, dat fiind gerul de afară, că nu ar strica nimănui o ceașcă de ciocolată caldă, evident, cine agrează această băutură. Unii specialiști afirmă că dacă cineva va bea o ceașcă de ciocolată după o anume rețetă, persoana se va îndrăgosti iremediabil. Nu vreau să risc să scriu rețeta, fiindcă nu știu dacă îndrăgosteala este doar pentru ciocolată sau transformă omul într-un îndrăgostit iremediabil, ceea ce nu e lucru ușor. Poate și din această cauză aș dori să pornim de la ideea lui Montesquieu, care susţine că gustul este o aplicaţie promptă şi delicată a unor reguli pe care nu le cunoaştem. Continuă lectura „Fiziologia gustului: Ciocolata”