Abandonul școlar și educația în comunitate

educatia in comunitate abandonul scolar

Autorități publice, membri ai comunităților locale și 6 campioni sportivi aduc problema abandonului școlar pe agenda națională  

eveniment liber sa spunVineri și sâmbătă, 27–28 noiembrie 2015, se desfășoară, la București, conferinţa naţională Educaţia – factor major de dezvoltare a comunităţilor rurale și mic urbane, în cadrul campaniei de comunicare „Creștem de comunitate”, un demers pentru copiii în risc de abandon școlar și pentru educație în comunitate, susținut de campionii spotivi: Ivan Patzachin, Vasile Dîba, Toma Simionov, Laura Badea, Mihai Covaliu, Alex Găvan. Continuă lectura „Abandonul școlar și educația în comunitate”

Conferințele Teatrului Național din București: „Cum a fost ucisă o lume?” de Radu Preda

conferintele-tnb-rev-teatrala-radio1

Duminică 7 iunie 2015, de la ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București, în cadrul programului Conferințele Teatrului Național, va avea loc ultima întâlnire a stagiunii 2014-2015. Radu Preda, președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, prezintă conferinţa cu tema Cum a fost ucisă o lume? Argumente pentru înființarea unui muzeu al comunismului la București. 

Continuă lectura „Conferințele Teatrului Național din București: „Cum a fost ucisă o lume?” de Radu Preda”

Ultima săptămână de înscrieri la „New Drama” – concurs de dramaturgie pentru adolescenți

NEW-DRAMA-concurs-dramaturgie-adolescenti

sigla-teatrul-excelsiorTeatrul Excelsior din București anunță componența juriului care va selecta piesa câștigătoare din cele 6 piese finaliste în cadrul primei ediții a New Drama – concurs de dramaturgie dedicat adolescenților. New Drama se desfășoară în perioada decembrie 2014–mai 2015, în două etape, și vizează toți tinerii pasionați de teatru și îi încurajează să își dezvolte imaginația prin însușirea și dezvoltarea tehnicilor de scriere dramatică. Termenul-limită de trimitere a pieselor de teatru este 16 februarie 2015.

Teatrul Excelsior a lansat în decembrie 2014 prima ediție New Drama – concurs de dramaturgie pentru adoloscenți, primul proiect din cadrul programului Excelsior Educațional care are ca obiectiv folosirea educaţiei ca modalitate de transmitere şi producere a culturii (prin activităţi culturale întreprinse chiar de copii).

Adolescenții cu vârsta între 14 și 18 ani mai au la dispoziție o săptămână pentru a trimite o piesă într-un act alături de o scrisoare de motivație prin care explică de ce își doresc să participe la New Drama, la adresa presa@teatrul-excelsior.ro. Pe data de 25 februarie 2015 vor fi anunțate 6 piese finaliste, selectate de către organizatori, care vor intra în a doua etapă a concursului (martie–mai 2015). Vă reamintim că aceasta va consta într-un workshop de scriere dramatică; spectacole-lectură pe baza celor 6 piese, la Teatrul Excelsior; jurizare; spectacol piesa câștigătoare va fi montată la Teatrul Excelsior și va intra în repertoriul teatrului. 

sigla-teatrul-excelsiorLa această primă ediție a concursului, Teatrul Excelsior se bucură de susținerea și participarea dramaturgului Mihaela Michailov care va conduce workshopul de scriere dramatică, a actorului Andi Vasluianu, a dramaturgului Peca Ștefanși a actorului și managerului cultural Alexandru Ion, ultimii trei făcând parte din juriul care va alege piesa câștigătoare.

De asemenea, regizorul Ana Mărgineanu ne-a transmis de peste ocean mesajul ei: „Concursul de dramaturgie pentru tineri demarat de Teatrul Excelsior mi se pare o inițiativă minunată, aș vrea să existe mai multe oportunități de acest gen. Abia aștept să citesc piesele finaliste, am foarte mari speranțe în generația următoare de artiști.” Gândurile Mihaelei Michailov, ale lui Andi Vasluianu, Peca Ștefanși Alexandru Ion le puteți citi pe pagina de Facebook a Teatrului Excelsior. Aceștia îi încurajează pe tinerii încă nehotărâți să profite de șansa care li se oferă și să scrie pentru a se descoperi pe ei înșiși și pentru a oferi o voce lumilor din jurul lor. 

Mihaela Michailov este dramaturg, critic de artele spectacolului, artist comunitar, coordonatoarea mai multor ateliere de teatru pentru copii și adolescenți. Printre textele sale se numără Complexul România, Interzis sub 18 ani, Capete înfierbântate, Copii răi, Sub Pământ, Familia Offline, Profuˈ de religie, Amintiri din epoca de școală. A colaborat cu regizorii Radu Apostol, Alexandra Badea, Alexandru Dabija, Alexandru Mihăescu, Ioana Păun, Bobi Pricop, David Schwartz. În 2013 a coordonat alături de regizorul Radu Apostol proiectul „Copiii migrației”, în cadrul căruia a scris textul Familia Offline, jucat de 9 copii și de doi actori profesioniști. A participat la burse și rezidențe de dramaturgie oferite de Royal Court Theatre, Londra și de Lark Theatre, New York. Piesele sale sunt traduse în bulgară, engleză, franceză, germană, maghiară. Textul Copii răi a fost prezentat în 2014 în cadrul Festivalului de Teatru de la Avignon. Este co-fondatoare a Centrului de Artă Comunitară Vârsta 4 din cadrul Căminului de Vârstnici „Moses Rosen”. Din 2013 este unul dintre coordonatorii Gazetei de Artă Politică. Este lector universitar la UNATC „I. L. Caragiale” București, unde predă în cadrul masteratului de scriere dramatică și masteratului de pedagogie teatrală. 

Andi Vasluianu a absolvit Facultatea de Teatru, UNATC din Bucureşti și este unul dintre cei mai activi actori de teatru și film din România. Cariera sa cuprinde zeci de roluri pe scenă și alte zeci în fața camerei de filmare. Dintre spectacolele în care a jucat fac parte: Furtuna de William Shakespeare (regia: Cristi Juncu), Azilul de noapte de Maxim Gorki (regia: Cristi Juncu), Casa Zoikăi de M. A. Bulgakov (regia: Lucian Sabados), Călătoria domnului Perrichon de Eugène Labiche (regia: Alexandru Dabija), Din viaţa insectelor de Karel & Josef Capek (direcţia de scenă: V.I. Frunză), Don Juan sau dragostea pentru geometrie de Max Frisch (regia: Alexandra Penciuc), Miriam W. de Savyon Liebrecht (regia: Radu Afrim) – la Teatrul Dramatic Toma Caragiu din Ploieşti; Costumele (o producţie a Companiei Passe Partout Dan Puric); Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar (regia: Lia Bugnar şi Dorina Chiriac) – la Teatrul Metopolis; Iluzii de Ivan Vârâpaev (regia: Cristi Juncu), Shape of Things (Forma lucrurilor) de Neil LaBute (regia: Vlad Massaci), Capra cu trei iezi, după Ion Creangă (regia: Alexandru Dabija) – la Teatrul ACT. În prezent, Andi Vasluianu joacă la Teatrul Nottara în spectacolele Un pic prea intim de Rajiv Joseph și Vestul singuratic de Martin McDonagh, ambele în regia lui Cristi Juncu și la Grand Digiplex & More din Băneasa Shopping City în spectacolul Un bărbat pentru Sara de Sam Bobrick (regia: Claudiu Goga). Filmografia sa cuprinde peste 60 de roluri în filme de lung metraj, scurt și mediu metraj.  A colaborat cu regizori precum Tudor Giurgiu, Radu Jude, Cristian Nemescu sau Radu Muntean Alături de Marcel Iureș, Cătălin Ștefănescu, Marius Manole, Medeea Marinescu și Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu este mentor al Ideo Ideis – implicat contant în lucrul cu adolescenții pasionați de teatru și actorie, conectat permanent la spectacolele de teatru cu și pentru adolescenți.  

Peca Ştefan a urmat cursuri de scris dramatic la New York University şi a fost unul dintre rezidenţii programului internaţional de dramaturgie de la Royal Court Theatre, Londra, în 2005. Este câştigător al primei ediţii dramAcum (2002), devenind ulterior unul dintre membrii grupului. Textele lui au fost prezentate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Brazilia, Austria, Elveţia, Franţa, Estonia, Rusia, Bulgaria, Republica Cehă, Polonia, Belarus şi Serbia. Piesele lui au câştigat diferite premii incluzând Premiul pentru Inovaţie la Heidelberg Stuckemarkt (2007) pentru România 21 şi Cea Mai Bună Piesă – Dramă de Relaţie – la London Fringe Report Awards (2006) pentru The Sunshine Play. În 2010, piesa lui Wire and Acrobats (Acrobaţi) a fost selectată între cele 5 piese de la Berliner Theatertreffen Stuckemarkt. Spectacolul Târgoviște de jucărie a fost invitat în 2012 la bienala New Plays from Europe de la Wiesbaden. În 2013, Peca a fost unul dintre cei 35 dramaturgi europeni comisonați ai ediției aniversare a Berliner Theatertreffen Stuckemarkt. 

Alexandru Ion este actor și manager cultural. În 2009 a fost licențiat în Arta Actorului la UNATC din București, iar în 2011 a absolvit masteratul de Arta Actorului din cadrul aceleiași universități. În 2006, la vârsta de 18 ani, a pus bazele Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis de la Alexandria, împreună cu o mână de prieteni. Este co-președintele Asociației T.E.T.A, care organizează Ideo Ideis, și actualmente se ocupă de managementul de dezvoltare al festivalului, de coordonarea generală și de relația acestuia cu exteriorul. În 2013 a co-fondat „Alternopedia”, un proiect ce facilitează cu precădere traininguri de explorare personală prin tehnici teatrale atât pentru companii cât și pentru persoane fizice. În 2012 a fost directorul Festivalului Școlilor de Teatru – Actul I, Scena 1 iar începând cu 2013 este consultant pentru Festivalul Comediei Românești – FestCo. A apărut în seriale de televiziune pe posturile Prima TV si Antena 1, iar in 2013 a prezentat sezonul 1 al show-ului Totul e permis, difuzat de Antena 1. În prezent, Alexandru Ion joacă în spectacolele Familia Tot și Furtuna (Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”),Îngeri în America (Teatrul Metropolis) și Dom Juan (ArCuB). De asemenea, poate fi văzut în De ce n-o facem în drum?, Teatrul Act (regia Neil LaBute) și Cine iubește plătește, Godot (regia Vlad Massaci).

sigla-teatrul-excelsiorMai multe detalii și noutăți despre spectacolele și programele Teatrului Excelsior sunt disponibile pe Facebook și pe site-ul nostruhttp://www.teatrul-excelsior.ro.

Teatrul Excelsior, tel: 021.315.97.36. Email: presa@teatrul-excelsior.ro.

Comunicat al Teatrului Excelsior din București

Seratele „Eminescu, jurnalistul”, ediția a X-a

Serata_Eminescu_jurnalistul febr 2015

eveniment liber sa spunCea de a X-a ediţie a Seratelor „Eminescu, jurnalistul”, organizate de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, va avea loc luni, 9 februarie 2015, de la ora 19.00, la Institutul Cultural Român din București (Aleea Alexandru nr. 38), în baza parteneriatului dintre cele două instituţii.

Programul cuprinde subiecte incitante  susţinute de personalităţi culturale binecunoscute, în ambianţa specifică seratelor precedente: Testamentul spiritual al lui Mihail Eminescu de Mihail Vasilescu Eminescu, preşedintele Asociaţiei Cultural-Universale „Mihail Eminescu”; Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu de Carmen Muşat-Coman, director, Editura Cununi de stele; Eminescu şi Zoroastru – Motive. (Pre)texte. Simboluri de conf. univ. dr. Maria Camelia Manea.

Cea de-a X-a ediţie a seratelor prilejuieşte lansarea unei reviste de cultură, de atitudine civică, sub dimensiunea eminesciană, „Cronica Timpului”, nr. 1 , sub egida UZPR. Povestea iniţiativei şi modul de realizare a acestei reviste lunare vor fi împărtăşite în timpul Seratei. Acelaşi colectiv de redacţie va lansa un nou număr din seria „Personalităţi contemporane”,  aducându-l în centrul atenţiei pe prof. univ. dr. Mihail Diaconescu.

Moderator: Doru Dinu Glăvan.

logo liber sa spunAlte știri despre Seratele „Eminescu,  jurnalistul”

In memoriam Ion Șiugariu Soreanu

ion siugariu soreanu

6 iunie 1914, Băița, jud. Maramureș –1 februarie 1945, Brezno, Cehoslovacia

calendarÎmi revine îndatorirea de onoare de a vă reaminti, celor interesați, că la 1 februarie 2015 se împlinesc 70 de ani de la moartea lui Ion Șiugariu, poetul- erou al cărui centenar a fost consemnat anul trecut. În urmă cu 30 de ani, din inițiativa soției sale, Lucia Soreanu, domiciliată la Aachen, Germania, care și-a consacrat cu o neobișnuită dăruire viața și eforturile pentru a-i păstra curată și vie amintirea, în colecția „Pașii lui Orfeu”, Ion Dumitru Verlag, München, a apărut volumul antologic de poezii: Ion Șiugariu, Sete de ceruri, despre care, în prefața sa, Vintilă Horia consemna: „Cetindu-l, am reavut dinainte drama întreagă a generației mele. Idealul  universal, proiectarea României către ceea ce îi semăna și către ceea ce o aștepta, adunarea într’o revistă și într’o grupare a voinței noastre de putere spirituală, războiul, separările, morțile, exilurile. Decenii de deșerturi și sânge între acea imagine pură, voitoare de mai bine pentru toți oamenii pământului, împrospătați în  românism, adică în cunoaștere, și teribilul destin care a făptuit contrariul. Ură, lupte de clase, materialism absurd, plin de molii și de răutate, patru decenii de proză întunecată și neomenească, de durere românească, definitoare și ea, într’unfel, deoarece a fost poporul român punctul în spațiu și în timp în care s’a concentrat suferința și nedreptatea. Poate că și asta înseamnă ceva, deși noi am fi vrut concentrarea pe alte valori și pe alte recorduri. Oricum, poesia lui Ion Șiugariu, atât de legată de acea intenție, stă mărturie în aceste pagini de ceea ce ar fi putut fi și n’a fost decât în sacrificiu și în moarte. În această nedorită dar acceptată grandoare de a fi, generația de la 1939 se reîntâlnește cu Ion Șiugariu într’un moment în care întunericul care l-a ucis pare a face loc luminii care din Soare începuse să curgă peste noi.” (Vintilă Horia, Ion Șiugariu de la „Meșterul Manole”, Madrid, 21 ianuarie 1985).

ion șiugariu poet erou

Născut la 6 iunie 1914, Ion Șugar(iu) este primul dintre cei șase copii ai familiei minerului aurar Ion Șugar și Floarea Șugar (n. Griga), de confesiune greco-catolică, din satul Băița, comitatul Maramureș (Máramoros), administrat de maghiari, sub dubla monarhie austro-ungară. Ca urmare a politicii de maghiarizare, în certificatul de botez, eliberat de autorități, este înregistrat sub numele de Sugár János, pe care-l va schimba, la 24 iunie 1936, printr-o decizie a Ministerului de Justiție din România, în Ion Soreanu. „Dar scriitorul va semna: Ion Șiugariu, Ionel Șiugar, folosind și pseudonime ca Sonia Mugur, Sergiu Băițan, Ion Sorescu” (Lucia Soreanu-Șiugariu). Conform notei biografice alcătuită de Lucia Soreanu-Șiugariu, „școala primară o urmează târziu, la Băița și Valea Borcutului (1924–1928), cu mari întreruperi”, „nevoit să lucreze de timpuriu, în mina de aur, alături de tatăl său”. „Copilăria și-o împarte între hoinăreli prin pădurile misterioase, șteampuri umede și școală, unde mintea lui ageră, iscoditoare și sârguința la învățătură impresionează pe cei ce-i sunt dascăli și mai ales pe preotul-dascăl Victor Băcilă din Valea Borcutului”. „După absolvirea clasei a IV-a primară (1928), la sfatul și cu sprijinul preotului Băcilă, reușește, în urma unui concurs, să intre la Școala Normală din Oradea. Trei ani mai târziu, tot în urma unui concurs, trece la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, fiind bursier până la sfârșitul studiilor (1936). Înclinațiile lui vădite sunt pentru literatură, pentru poezia românească, dar are aplicații și pentru matematică. Aceasta este perioada de formare intelectuală temeinică a poetului sub îndrumarea unor profesori ca Teodor Neș și mai ales Octav Șuluțiu. Citește mult, visează, scrie. În anul 1934, încă elev fiind, debutează la revista „Observatorul” din Beiuș cu versuri pe carele semnează Ionel Șiugariu. Mai târziu devine colaborator al revistei „Familia”, din Oradea, apoi va publica și la revistele „Veac Nou” din Baia Mare, „Afirmarea” din Satu Mare, „Lanuri” din Mediaș, „Cronica” din Baia Mare ș.a. În 1936 își ia examenul de bacalaureat reușind în fruntea promoției. „Îndrumat de criticul literar al revistei «Familia» – Octav Șuluțiu –, poetul înclină să plece spre Capitală. Mai întâi își efectuează stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești (1936–1937) de unde iese cu gradul de sublocotenent.” „Atras de centrul vieții literare tinere românești, intră în București în toamna anului 1937 și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea Filologia modernă. Din primii ani se face remarcat și apreciat pentru pregătirea lui de către profesorii de înaltă cultură: Mihail Ralea, Tudor Vianu și Ionion siugariu medalion Petrovici. Viața lui este însă poezia, scrisul… Desfășoară o activitate prodigioasă colaborând la diferite publicații din Capitală și din Ardeal, semnând poezii, critică literară sau eseuri, cronici de orientare artistică, însuflețit de dorința de a ridica cultura tânără românească.” (L.S.-Ș), În eseul Țara crinilor din „Decalog” (decembrie 1937) enunța, între altele: „Purtăm în noi setea de lumină ca pe un stigmat al veacului”… „Niciodată foamea de cer n’a bântuit mai puternic inimile, niciodată țipătul pentru realizarea deplină n’a pătruns mai neînfricat întunericul, decât foamea și țipătul nostru.” (Ion Șiugariu,  Țara crinilor, în „Decalog”, anul II, nr. 56, decembrie 1937). În martie 1938 îi  apare volumul Trecerea prin alba poartă, Editura Librăriei Pavel Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și despre care Octav Șuluțiu, în „Familia”, scrie: „E o țâșnire vulcanică, un clocot  de pasiune, o tinerețe neastâmpărată care irumpe, dornică de viață și de avânt, e o izbucnire sinceră și nestăpânită, așa cum îi șade mai bine adolescenței să fie. Sufletul poetului se revarsă direct,ca o apă umflată peste malurile constrângătoare ale oricăror reguli.” În „Viața Românească”, Lazăr Iliescu: „Domnul Ion Șiugariu este un însetat de viață. Poesia Domniei Sale e un strigăt de bucurie, de dragoste, de amintiri avântate. Un panteism covârșitor stăpânește culegerea Domniei Sale de versuri, de la prima poesie, Cântec de pornire la drum și până la ultimul vers din Incantații. Versificator abil, Domnul Ion Șiugariu nu cade în păcatul atâtor poeți tineri, de a-și clădi poezia numai pe vers. Ideea rămâne predominantă. Și domnia Sa o îmbracă într‘o haină strălucitoare, vie, gâlgâitoare de viață.” În „Sfarmă Piatră”, Ovidiu Caledoniu: „Ceea ce-mi place mai mult în poesia Dlui Șiugariu este acel cult și respect deosebit al imaginei în care se simte vibrând tot temperamentul poetului”. În „Pagini literare”, Romulus Demetrescu:  „Frăgezimea  sentimentului  tumultuos  e trecută în muzica domoală a versurilor pline, prin mijlocul înflorit al imaginilor din natura care le împrumută uni iz pastoral oarecum, primăvăratic.” Horia Nițulescu, în „Porunca vremii”: „Domnul Ion Șiugariu este un poet al vârstei lui: simplu și curat. Poesia lui este poesia unei adolescențe tumultoase care se revarsă firesc în slavă. Ea este pentru el o cale aleasă care se străbate cu sufletul întinerit de sărbătoare…” În 1939 începe colaborarea la revista „Meșterul Manole” deținând rubrica de critică, „Poezia tânără”  și „creindu-și un limbaj critic propriu, distinct”. În articolul Poezia / Poezia tânără, scria: „Credem din tot sufletul nostru  într’o  literatură românească  mare,  unică,  universală.  O literatură  fără compromisuri,  fără  resemnări minore” (Ion Șiugariu, Poezia tânără, în „Meșterul Manole”, nr. 7–10, sept.–dec. 1939, p. 58). După Dictatul de la Viena (august 1940), Ion Șiugariu, aflat în refugiu, cu fratele său George, despărțiți de părinți și de ceilalți frați – Vasile, Mărioara, Augustin și Zaharia, rămași sub ocupația maghiară, scrie scurta mărturisire. Am venit din Ardeal: „—Da, am plecat în pribegie. Ne-am lăsat casa, părinții, amintirile, totul. N’am avut răgaz nici cel puțin să ne uităm în urmă. A venit așa de pe neașteptate, atât de surprinzător, cu atâta brutalitate. Ne-am zguduit din temelii, ni s’au tulburat toate credințele. Am visat, am scris, am așteptat o Românie mai mare, mai deplină, mai veșnică. Atâta vreme și cu atâta suflet! Am ascultat șoaptele strămoșilor, am descifrat sensul vieții lui Horia, nebunia lui Iancu… În naivitatea noastră am crezut că toți sunt ca noi, că nu se poate să fie altfel. Cu câtă pasiune am poposit lângă cărțile sfinte și cât de mult am crezut că generația noastră este la fel de eroică. Ne-am căutat prieteni, am crezut în Meșterul Manole și ne-am închipuit că avem dreptul să începem lupta cea mare, munca de zi cu zi pentru a ne depăși propriile granițe, pentru a bate la poarta unei universalități românești. Cât de mulți au crezut la fel ca noi! Astăzi privim o Românie nouă, ciuntită, strâmbă. Asta nu poate fi România noastră. Cine ne-a trădat, ne-a întins o cursă, a vrut să ne arunce în prăpastie. Generația asta n’a fost înțeleasă. Am vrut să fim ofensivi, mândri, demni, am vrut să fim eroici, dar nu ni s’a dat voie. Acum avem în fața noastră o ruină, o monstruozitate.  [] Am vrut să fim catedrală dar nu ni s’a dat voie să fim nici măcar bisericuță. Da. Am venit din Ardeal. Și am adus Ardealul aici cu toate credințele, hotărîrile și dârzeniile lui.” (Ion Șiugariu, Am venit din Ardeal, în „Meșterul Manole”,  aug.-nov. 1940, p. 63). În noiembrie 1941, Ion Soreanu este ales președinte al Asociației Studenților Refugiați din România (adică din toate teritoriile răpite Regatului României Mari: Ardealul de Nord, Basarabia, Bucovina, Cadrilater, ținutul Herța) și desfășoară o bogată activitate publicistică, încercând să suplinească publicațiile din Ardeal, suprimate. Colaborează cu poezii sau critică literară la revistele: „Universul literar”, „Meșterul Manole”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Decalog”, „Curentul literar”, „Vremea”. În iarna aceluiași an pregătește teza de licență cu titlul Aspectul jurnalistic în literatura modernă, pe care o susține în februarie 1942 și este calificat cu foarte bine – magna cum laude. La patru ani după debutul cu Trecerea prin alba poartă, apare și volumul Ion Șiugariu, Paradisul peregrinar, Colecția „Meșterul Manole”, București, martie 1942, despre care s-a scris: Nicolae Roșu, în Gândirea: „În aceste versuri se definește toată poesia d-lui Ion Șiugariu. Avânturile, mirajele, ispitele, năzuințele, nepotolita sete de  evadare în spații metafizice, fulgurata întruchipare într’o identitate umanistă, duc poesia d-lui Ion Șiugariu către o dumnezeească  desprindere a omului de humă. Desigur, un temperament poetic de un remarcabil dinamism și nu mai puțin, o trudnică năzuință spre purificare”; Petru P. Ionescu în „Revista Fundațiilor Regale”: „Remarcăm  de la început această constatare îmbucurătoare că d. Ion Șiugariu aduce în poesia noastră tânără un suflu sănătos de viață, o atitudine în fața marilor probleme și o încercare de tehnică, oarecum nouă, personală”; Pericle Martinescu în „Dacia Rediviva”: Paradisul peregrinar este, în concepția poetului, acea stare de căutare continuă, de nostalgie a realizării interioare, singura care garantează o satisfacție deplină a existenței. Dar cum această realizare este greu de atins, poetul  este mereu în căutarea ei, paradisul său este întotdeauna peregrinar. Acesta este miezul concepțiilor pe axa cărora d. Ion Șiugariu își alcătuiește, cu un deplin simț al construcției, volumul său deversuri”; Mihai Niculescu în „Universul literar”: „Reținem din această poezie, ca din lectura întregei cărți, vibrația unui elan sufletesc de o puritate cum rareori am întâlnit, dornic de idealitate și de tot ce depășește mărginirea impusă condiției noastre pământești”; Aurel Marin în „Gazeta Transilvaniei”: „Poesie de atmosferă, de suavități ca și de fericite ecouri folclorice, Paradisul peregrinar este lumea cu minunile ei  nedeslușite, văzute cu un ochi avid de toate puritățile și uimit de puterile elementare ale naturii.” Gherghinescu Vania în „Tribuna”: „D. Ion Șiugariu este tânăr și la primul volum. Nu s’ar părea. Căci el a trecut dincolo de preocupările poetice ale primei tinereți și dincolo de exprimările în carii plutesc impurități inerente începutului. Versul său e cristalizat ca expresie și scuturat de orice banalitate”; Vasile  Damaschin în „Seara”: Paradisul peregrinar, culegerea de poesii a tânărului scriitor Ion Șiugariu, este o excepție. Ea ne amintește de victoriile de odinioară ale versului tânăr”; Apollonius în „Preocupări literare”: „Poetul este de reținut. O anumită tehnică muzicală răspândește o plăcută atmosferă lirică, în care cuvintele devin adesea vibrații și adieri”; George Drumu în „Revista Bucovinei”: „Poesia d-lui Ion Șiugariu e o litanie liniștită cu mici umbre de tristețe pentru un orizont care se îndepărtează într’una. Prezența omului nu tulbură nimic. E o risipire de imagini bine închegate, printre cari se împletește ca un vis nesfârșit, ca o făclie în nopțile luminate de toamnă”. În iulie 1942, Ion Soreanu, obține pașaport și pleacă la Băița, aflată sub ocupația maghiară, unde își vede părinții și frații pentru ultima oară. Reîntors în România ciuntită, pregătește poemul Țara de foc, care apare în aprilie, în Colecția „Meșterul Manole”, București, 1943, cu dedicația: „Acest poem a fost scris pe marginea unui episod din viața marelui meu prieten Laurențiu Fulga. De aceea, acolo unde se află, în lumină sau în întuneric, cu dragoste de frate i-l închin”, apariție urmată de pertinente aprecieri critice semnate de: Ovidiu Papadima în „Revista Fundațiilor Regale”, nr. 8,  1943;  Pompiliu Constantinescu în  „Vremea”,  nr.  717, 26 sept. 1943;  Traian Stoica în „Bacăul”, 6 iulie 1943, nr. 2166. Încă din ianuarie (1943), Ion Șiugariu este concentrat ca ofițer de rezervă la o școală de instrucție din Ploiești și, mai târziu, repartizat la un regiment de infanterie din Bacău, împreună cu un bun prieten și coleg de breaslă. Puținele clipe libere ce le rămân după instrucție sunt dăruite scrisului. Colaborează la publicația locală „Bacăul”, continuând să se ocupe frecvent polemic și critic față de deficiențele fenomenului literar contemporan, în articole precum: Literatura războiului actual, în „Bacăul”, nr. 2152, 22 iunie 1943; Ceva despre noi, în „Bacăul”, nr. 2166, 6 iulie 1943; Muncă și literatură, în „Bacăul”, nr. 2222, 31 august 1943 etc. La  29 iulie  1943, în timpul unei permisii, Ion Soreanu se căsătorește la Râmnicu Vâlcea cu Lucia Stroescu, studentă la farmacie. În septembrie 1943 este, pentru o scurtă perioadă, deconcentrat, dar, la 2 iunie 1944, este din nou concentrat la Bacău, iar în iunie–august 1944 este mobilizat și se află cu regimentul la Mogoșești-Jitaru, lângă Slatina. Imediat după 23 august 1944, sublocotenentul Ion Soreanu, mobilizat, „ia  parte la luptele pentru apărarea Bucureștiului”. El îi scrie soției: „Nu ți-am scris pt. că am fost la Buc. cu Reg. Am luptat cu Reg. La Băneasa și Otopeni. Avem morți și răniți. Mie nu mi s-a întâmplat nimic. Acum plecăm la Mediaș pentru Ardeal. La Buc. e jale. Rușii își fac de cap. Te rog să fii cu băgare de seamă dacă vor veni în Râmnic, să stai rezervată și ascunsă. Să eviți să fii văzută de ei și să nu stai unde sunt ei. S-au întâmplat lucruri groaznice. Cred că ai auzit.” Continuă să-i scrie tot timpul. La 12 septembrie 1944: „Mi-a fost frică tot timpul să nu alergi prea mult […] Știam apoi că vor veni Rușii la Rm. Vâlcea și sufeream numai la gândul că ți s’ar putea întâmpla ceva. Acum știu că au venit f. mulți peste tot locul, deci și acolo. Îmi place să cred, și tu m’ai asigurat în scrisoare, că te vei ști păzi, chiar trebuind uneori să te ascunzi. Nu risca absolut nimic [] Tu ești femeie, să te păzești cât poți mai bine. Mâine Regimentul nostru începe atacul cel mare. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom intra în Ardealul ocupat [...] Din toată durerea asta va izvorî în curând și o mare bucurie: aceea că voi putea merge acasă la Băița. Te voi duce imediat și pe tine acolo și te voi lăsa până trec toate valurile. Mama va fi așa de fericită și tu vei fi în siguranță absolută. Casa noastră este între munți, ferită de toate vânturile trecătoare…” La 25 septembrie 1944, din Tirimia, jud. Mureș, scrie: „Eu stau aici în mijlocul iadului, înconjurat din toate părțile de foc și gloanțe și totuși găsesc în mine destul curaj pentru a-ți da și ție…” La 3 octombrie 1944: „Eu mă aflu undeva în Ardeal, cu gândul și inima împărțită între tine și plaiurile natale. Peste greutățile de fiecare zi trec cu destul curaj și nu am nici un motiv să mă plâng [] Dintre prietenii noștri de la Jitaru mai sunt aici Dobrescu și doctorul. Santău a plecat la spital cu icter. Alții au murit, alții sunt răniți, ca la război. Populația românească de pe aici ne primește ca pe niște salvatori. Pe mine asta mă mișcă f. mult. Știu că mama ne așteaptă pe amândoi cu nerăbdare și că va fi fericită să te cunoască…” La 5 octombrie 1944, din Cristești, jud. Mureș: „Am început să ne îngropăm în noroi. Suntem plini de murdărie, ne mănâncă păduchii. Pe poziții mai sunt 150 de oameni. Când am plecat de la Jitaru eram 1000. Pe unde am trecut am lăsat numai morminte și țărână amestecată cu sânge. Tare am plătit scump Ardealul! Am văzut cum plâng soldații când pleacă la atac, am auzite strigătele disperate ale răniților rămași între linii. Nu s’a dus nimeni să-i ridice. O! Cărțile frumoase, care vorbesc de eroism, de vitejie! Câte minciuni împodobite. Am văzut la Otopeni un camion de eroi.  Erau aruncați unul peste altul,  cu capetele sfârmate, murdari, plini de sânge. Li se luaseră bocancii. Unii miroseau a hoit putred. Erau morți de mai multe zile. Un elev adjutant era complet gol. Nimeni n-a știut vreodată cine și de unde este. Poate îl mai așteaptă acasă cineva să se întoarcă. Alături de el erau doi nemți: unul avea falca de jos zdrobită; celălalt – un copil frumos, blond – era lovit în inimă. Îi înfrățise moartea. Mergem, mai departe. Câți vor ajunge până la capăt? Suntem atât de singuri, de uitați în tragedia noastră [] În stânga a început azi dimineață să bată tunul. Ai noștri încearcă să ajungă la creastă (am sângerat și vom sângera pentru toate crestele Ardealului). Câți vor ajunge sus? Și cei care vor ajunge cât vor sta acolo? Câteodată mi se par atât de inutile jertfele noastre. Tunul bate mereu, sinistru monoton,  în  ritmul  morții. Oare mai există oameni  fericiți  în  lume? Fericire  înseamnă: un somn bun și o mâncare caldă.” La 10 octombrie 1944, din Căpușul de Câmpie, jud. Cluj, îi scrie: „Am început să mă obijnuiesc cu războiul. Sunt totdeauna f. obosit, dar gândul că mă voi întoarce la tine și la ocupațiunile mele obișnuite îmi dă puteri să rezist la toate…” Continuă să-i scrie soției ori să-și noteze în jurnalul pe care-l ține, toate etapele frontului, până la eliberarea Ardealului și în continuare. La 10 noiembirie la Tisza-Eszlár, în Ungaria, notează: „Nu cred în rostul meu aici. Noi am terminat când am depășit granița. Mai departe am intrat în aventură. Tot așa am făcut când am trecut Nistrul […] Toți care vin din țară aduc numai vești proaste. Guvernul nu poate stăpâni situația… Țara este prădată, jefuită ostil, sistematic. Pe de altă parte însuși jefuitorii instigă poporul să pretindă mai mult decât se poate da, să mărească starea de nemulțumire generală. E o manevră diabolică, inumană. O cunoaște toată lumea. Biata Românie! Ieri am fost slugi Nemților, astăzi ni se cere să fim slugi Rușilor. Nici aici pe  front  nu suntem cruțați. Nu ne putem  opune. Nu  putem  face  nimic. […].  Urmează  Prügy  (22.XI.), Taktaharkány (23. XI.), Ujvilag (26–29 XI.), Csobad (15.XII.), Novajidrány (18.XII.),  Péreny (21-28 XII.), Buzita (30.XII, 1944– 2.I. 1945), Debréte (3.I., 6.I. 1945), Jablonca (18.I.1945) ș.a. m.d.

Certificatul de deces al sublocotenentului Ion Siugariu

Certificatul de deces al sublocotenentului rz. Ion Șiugariu (Soreanu)

La 1 februarie 1945, la ora 11.00 dimineața, sublocotenentul în rezervă Soreanu Șiugariu Ion cade grav rănit în bătălia pentru orașul Brezno, din Cehoslovacia, și se stinge după câteva minute. Este îngropat în cimitirul de la Polhora pri Brezno, Cehoslovacia. La 28 februarie 1945, prin Decretul nr. 641, sublocotenentul de rezervă Soreanu Șiugariu Ion este  decorat  postmortem cu „Coroana României cu spade în gradul de Cavaler și cu panglica de Virtutea Militară”. În 1956, osemintele îi sunt reînhumate în cimitirul militar român de la Zvolen, lângă Banská Bystrica, Cehoslovacia.

Ion SIUGARIU - Cimitirul Eroilor  Zvolen-Slavacia

În 1968, într-o ediție îngrijită de Laurențiu Fulga, apar Carnetele unui poet căzut în război – care conțin și ciclul Elegii pentru Ardeal. Urmează apoi o totală tăcere de peste 29 de ani, până când, după răsturnările din țară, sub îngrijirea și prin eforturile Luciei Soreanu și cu sprijinul profesorului universitar Alexandru Husar, de la Universitatea din Iași, încep să apără și operele sale postume, care au putut fi recuperate. Alexandru Husar, unul dintre bunii amici din tinerețe, în prefața Locul lui Ion Șiugariu din volumul Țara crinilor – o culegere de eseuri și articole, Iași, Editura Agora, 1997, considerată „cartea unui om și a unei generații” –, îi face, cu pietate, una dintre cele mai succinte și pertinente prezentări, cu nenumărate citate din propriile-i mărturii. Volumul Ion Șiugariu, Ceva despre noi. Eseuri, publicat în 2013 de doamna Soreanu la Fundația Culturală Memoria, București, reunește scurte „tablete” cu mărturisirile, observațiile și opiniile critice publicate de  autor în contextul evenimentelor sau preocupărilor curente care ni-l relevă în toată complexitatea caracterului, talentului, viziunilor și opțiunilor sale. Alexandru Husar, în prefața pe care o semnează și la acest volum, conchide: „Se gândea, hotărât, la o operă mare, la eternitate, la ceva durabil – opera lui mare, pe care o purta în suflet…” „Misiunea mea în lumea aceasta e – poezia”,  afirma în scrisoarea din 10 februarie 1942 adresată soției. „Ardoarea cu care poetul se dăruia celui mai curat dintre vise, credinței în Umanitate și Poezie, cum spun prietenii săi, o confirmă []  Volumul  grupează […] o  suită  de  pagini, oferind în  ansamblu o nouă imagine a preocupărilor multiple ale poetului – eseist și critic literar deopotrivă”… reprezentând „cartea unui om și, implicit, cartea unei generații”. Cartea unui om despre care s-a spus: „Era în Ion Șiugariu un permanent izvor de optimism, visul unei plenare realizări într-un viitor cât mai apropiat.” Cartea unui om care în 19 noiembrie 1944, pe front, scria despre sine: „Și oricât de mare gol voi găsi în preajma mea la întoarcere și oricât viața mea va fi mers înainte fără mine, și oricât voi avea de suferit dintr-o cauză ori alta – știu la fel de bine că mă voi bate să devin omul întreg pe care-l presimt încă de pe acum în mine… ”„Cartea unei generații  – în ochii săi – adevărata generație, torturată de setea de a se găsi pe ea însăși, de a se realiza în cadrele virtualităților de care dispune, fără să admită nici un compromis cu viața de toate zilele și  care ridică standardul întoarcerii spre lumină, luptă pentru reîntronarea sufletescului din om și pentru reabilitarea menirii lui adevărate”, „generația cerului”, cum o numea el…

afis centenar ion șiugariu

În pagini de o rară sinceritate, încredințând hârtiei un zbucium interior  pe care nu-l putea mărturisi „nici ființelor cele mai dragi și mai apropiate”, Ion Șiugariu ascunde un om de o noblețe morală impresionantă prin verticalitatea unei poziții poate exemplare în generația sa. Omul și poetul Ion Șiugariu, noblețea devotamentului cu care Lucia Soreanu s-a dedicat cu atâta pietate aducerii în atenția publică a operei sale au fost mobilul care m-a determinat – în prezența și de acord cu dânsa, să anunț la încheierea festivității jubiliare – care a marcat în octombrie 1996 20 de ani de existență a editurii Ion Dumitru Verlag, München –, instituirea concursului și  Premiului de poezie „Ion Șiugariu” (în valoare de 2000 DM și publicarea în volum a laureatului, pe care d-na Soreanu le-a finanțat integral) și ale căror trei ediții s-au desfășurat la București, sub auspiciile Uniunii Scriitorilor din România, având spirijinul președintelui acesteia, Laurențiu Ulici. Câștigătoarea premiului primei ediții, 1998 a fost poeta Aura Christi, cu ciclul Sonete crepusculare,  juriul fiind  format din: Alexandru  Husar, Nicolae Prelipceanu, Nelu Oancea, Lucia Soreanu și Ion Dumitru. Premiul ediției a II-a, 2000 a fost câștigat de poetul Radu Cristian Rădoi, pentru ciclul La  marginea  satului și s-au  acordat mențiuni speciale poetelor Claudia Muther, pentru ciclul Despre singurătate și Irinei Raluca Moraru, pentru ciclul Descântece. Juriul  a fost format din Eugen Uricaru – președintele U. S. R., Lucia Soreanu, Nicolae Boghian, Liviu Vișan, Gheorghe Bulgăr, Alexandru Husar, Ion Dumitru. Premiul ediției a III-a, 2002  a  revenit  lui Gabriel  Berceanu,  elev în clasa a X-a,  Liceul „Mihai Eminescu”, Călărași. S-au acordat mențiuni speciale poetei Gabriela Cucu pentru ciclul Silabisire de sine, poetei Andrea Gabriela Șarcani, pentru ciclul Pietre de altar și poetului Marius Valeriu Cârmaci, pentru ciclul Îngerul care cioplea. Juriul a fost format din Eugen Uricaru, Lucia Soreanu, Ion Dumitru, Liviu Vișan, Vasile Preda, Ioan Flora și Alexandru Husar. Din motive obiective, continuarea concursului și acordarea premiilor nemaifiind posibile, mi-a  revenit onoarea să alcătuiesc Antologia participanților la concursurile premiului pentru poezie „Ion Șiugariu”, ediția I, II și III, apărută la Editura „Fundația Culturală Memoria”, București, 2005, 254 p., cuprinzând o selecție din poemele laureaților, câștigătorilor mențiunilor speciale și ale altor participanți. Inițiativa – deși nu a putut fi continuată – a fost de succes, atât întru cinstirea memoriei poetului cât și în spiritul dragostei și angajamentului său pentru poezia tânără, un imbold pentru tinerele talente care au concurat, din tot cuprinsul țării, pentru care sufletul i-a vibrat și  s-a dăruit, fără veleități provinciale. La începutul anului 2013, doamna Soreanu, m-a întrebat dacă, înIon SIUGARIU - „George BACOVIA. Studii critice” (coperta volum) întâmpinarea centenarului nașterii lui Ion Șiugariu (6 iunie 2014) aș  putea-o ajuta la redactarea și îngrijirea unei noi ediții, mai complete, a poeziilor antume și postume ale poetului. Noul volum, Ion Șiugariu, Poeme, a apărut în vara anului trecut, la Editura „Fundației Culturale Memoria”, București, unde în anii din urmă au mai fost publicate și alte cărți cuprinzând opera sau scrieri consacrate  poetului, precum: Ion Șiugariu, Bacovia, studiu critic, cuvânt înainte de Titu Popescu, ediție îngrijită de Lucia Soreanu, București, 2001; Al. Husar, Meșterul Manole, antologie literară, cu numeroase și ample referiri și la viața, opera și activitatea lui Ion Șiugariu, București, 2004;  Ion Șiugariu, Scrieri  (Poeme, Critică literară, Varia), cu o prefață de Alexandru Husar, ediție îngrijită și postfață de Lucia Soreanu, București, 2006; Ion Șiugariu, Iluzie și destin (Scrisori, Album, Jurnal pentru Lucia – Jurnal de Front), ediție de asemenea îngrijită, cu o evocare și postfață de Lucia Soreanu, București, 2006. De asemenea, au mai apărut: Ion Șiugariu, Țara crinilor, ediție îngrijită de prof. Al. Husar, cuprinzând o culegere de eseuri și articole, Editura Agora, Iași, 1997 și Ion Șiugariu, Viața poeziei, critică literară, ediție îngrijită și tabel cronologic de Marcel Crihană (la recomandarea lui Alexandru Husar),  Editura Marineasa, Timișoara, 1999.

poeme ion siugariu

Volumul Poeme preia cuprinsul din Sete de ceruri,  JDV, la  care sunt adăugate ciclurile: Culori  de toamnă cu 27 de poezii; cinci poeme în Traduceri și 29 în ciclul Selecționate din primele creații. La dorința Luciei Soreanu, volumul cuprinde și O prefață întârziată de subsemnatul. Tot datorită Luciei Soreanu-Șiugariu, anul trecut a apărut și volumul Ion Șiugariu, Însemnări din război 1944–1945, Editura Gutinul, Baia Mare, 2014, o carte excepțională, în care poetul-erou zugrăvește, ca puțini alții, trăirile sale și ale camarazilor, momentele de cumpănă, speranțe, înfrângeri și disperări, mizeria și oribilul chip al războiului în care am fost antrenați, ca urmare a ciopârțirii țării în 1940 ș.a.m.d. Cum am afirmat și cu alte ocazii, cred că este datoria cercetătorilor, criticilor și istoricilor literari să zăbovească mai mult asupra scrierilor sale, pentru a-i redefini, cum se cuvine, locul în cadrul literaturii române și pentru a-l dărui atenției publice în adevărata lumină. Acesta este de altfel și motivul evocării centenarului nașterii poetului la 6  iunie 1914 în Rotonda Muzeului Literaturii Române din București, unde  circa  două săptămâni s-a putut vizita o expoziție foto-documentară  din Arhiva Bibliotecii Academiei Române și unde poetul a fost evocat de amfitrionul Lucian Chișu, critic și istoric literar, de subsemnatul, de redactorul șef-adjunct al revistei „Viața Românească”, Marian Drăghici, de poetul lt. colonel Liviu Vișan, din partea Bibliotecii și Editurii Militare din București, de tânărul critic și istoric literar George Neagoe și de alți participanți. Tot acesta a fost și motivul evocării pe care am făcut-o la finele lunii iunie 2014 în cenaclul Societății Culturale Româno-Germane „Apoziția”, e.V., din München, ca și evocarea susținută în octombrie, anul trecut, cu prilejul reuniunii științifice anuale de la Biblioteca și Institutul Român de Cercetări de la Freiburg, i.Br. și, implicit, a celei din 17 ianuarie 2015, făcută la invitația Asociației Românilor din Rin-Main pentru Cultură și Artă (ARO), la Offenbach, Germania.

Ion Dumitru

München, 26 ianuarie 2015

centenar ion siugariu apozitia germania

Ion Dumitru munchen

 Ion Dumitru

Viena 360º

noima viena 360

Grupul NOIMA, alcătuit din pictorii Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Cosmin Frunteş, Dan Gherman, Sorin Scurtulescu anunță, în perioada 31 ianuarie–4 februarie 2015, derularea unei prime etape dintr-un demers itinerant european ce va avea drept punct de plecare capitala Austriei, Viena.

Prin acest demers NOIMA va dezvolta colaborarea cu parteneri din afara României – galerii de artă şi comunităţi artistice din capitalele europene, interesate de arta contemporană din România. Pentru început, Viena devine cadru de documentare dar şi de „rodaj” pentru un nou proiect NOIMA.

După o serie de expoziții ale grupării organizate în cei 12 ani de la înființare, în orașe precum Bucureşti, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov, Arad, Deva, în care publicul din România a avut ocazia să se familiarizeze cu lucrările şi parcursul pictorilor formați la Facultatea de Arte şi Design din Timișoara și la Universitatea Natională de Arte din București, NOIMA își promovează în Europa şi în ţară cel mai recent proiect, „360º”.

„Un joc cu spaţiul văzut. Aceasta va fi finalitatea mai multor sesiuni de pictură urbană. Jocul acesta propune şi o discuţie despre identitate. Despre persoană şi grupare. Gruparea văzută ca organism, ca un corp ce procesează simultan patru perspective (identităţi) diferite însumate, suprapuse, alăturate... după diverse reguli de joc convenite de noi toţi în dialogul cu spaţiul din jur.  Ne propunem, spre exemplu, o sesiune de lucru spate în spate, unghiurile noastre de vedere însumând 360º… Într-o astfel de cheie vom aborda strada. Lucrările rezultate vor fi cuprinse într-o viitoare expoziţie NOIMA.”

La Viena gruparea NOIMA va organiza atât sesiuni de pictură cât şi de dialog despre arta actuală. NOIMA lansează aşadar invitaţia de a întâlni „la lucru” un grup de artişti din Timişoara şi Braşov. Gruparea va ţine legătura cu cei interesaţi să ia pulsul acestui nou demers prin intermediul paginii facebook şi a secţiunii news de pe site-ul noima.ro. De asemenea, presa şi blogurile partenere sunt invitate să sprijine aceste proces de comunicare. 

Despre NOIMA – www.noima.ro

Grupul de pictura NOIMA a fost întemeiat în 2003 de pictorii Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Sorin Neamţu şi Sorin Oncu. NOIMA a debutat expoziţional în 2004 la Cafeneaua Literară Joys din Arad, în componenţa amintită. În acelaşi an, la Galleria 28 din Timişoara a avut loc prima expoziţie sub titulatura NOIMA. Actualmente activează în gruparea NOIMA pictorii Sorin Scurtulescu, Andrei Rosetti, Ciprian Bodea, Dan Gherman, Cosmin Frunteş.

Pentru mai multe detalii vă rugăm nu ezitaţi să ne contactaţi la info@noima.ro

Sau în Viena la: Hotel Altwienerhof – prin bunăvoinţa domnului Sorin Pănuş, casa Noima în Viena. www.altwienerhof.at . Adresa: Herklotzgasse 6, 1150 Wien, AustriaTelefon:+43 1 8926000.

Audiție pentru spectacolul „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”

mirela pana carmen lididi vidu cantec despre maria tanase

Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase (Godot Café-Teatru) s-a impus ca unul dintre cele mai mediatizate spectacole de teatru din București.

Echipa spectacolului (Carmen Lidia Vidu – regizor, Mirela Pană – actriță, Irina Duță – pianistă, Alina Neagu – PR si Godot Café-Teatru) duce mai departe dorința Mariei Tanase, exprimată în testamentul ei:

„Dacă se va putea și nu va fi greu, aș vrea ca pe un drum secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în cănd să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă.”

Invităm la fiecare reprezentație câte un tânăr artist să se alăture echipei spectacolului pentru un moment creat special  ca urmare a testamentului Mariei Tănase.

Casting-ul se adresează tinerilor de la liceele de muzică, studenți la Conservator sau proaspăt absovenți, tineri actori care cântă la vioară, acordeon, clarinet, nai, flaut sau fluier.

mirela-pana-maria tanase

Mirela Pană în spectacolul Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase. Foto: Alexandra Pașca

Cei interesați sunt rugați sa trimită CV-ul, poza și filmare (inclusiv cu telefonul mobil) cu interpretarea piesei Cine iubește si lasă la unul dintre instrumentele menționate mai sus și încă o piesă la alegere din repertoriul Mariei Tanase, la adresele: 

carmen.vidu@gmail.com și prdeteatru@gmail.com

Trailer-ul spectacolului

Blog: http://mariatanase.tumblr.com/

Reportaj Digi 24: http://www.digi24.ro/Emisiuni/Digi24/Digicult/Secvente+emisiune/Tragica+poveste+a+unui+triumf

Reportaj Hotnews.ro: http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-16375513-videostory-cantecul-leagan-mariei-tanase.htm

Reportaj Senso Tv: http://www.sensotv.ro/arte/Spectacole-5368/cantec-de-leagan-o-poveste-despre-maria-tanase#/0

Vezi: Revista Teatrală Radio, Retrospectivă 2014 –  „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase” la Godot Café Teatru din București

„Clasa”, un spectacol de educare prin artă la Teatrul Excelsior

liceeni

Teatrul Excelsior din București demarează un nou proiect în programul său de educare prin teatru. Tu poţi alege! este un program de reprezentare culturală şi implicare socială, având ca direcţie principală responsabilizarea tinerei generaţii prin intermediul spectacolului de teatru social, deziderat ce îmbracă atât o dimensiune interactivă, cât şi una comunitară.

Aşadar, Teatrul Excelsior, în parteneriat cu Asociaţia Artextract – o instituţie cu istoric în realizarea de programe cu profil artistic pentru tineret, au realizat un proiect ce foloseşte spectacolul de teatru social ca metodă de intervenţie în educarea tinerilor şi încurajează luarea de atitudine, găsirea de soluţii pentru apărarea valorilor şi principiilor în care aceştia cred. Proiectul se adresează liceenilor.

clasa

Clasa este un spectacol jucat de adolescenţi pentru adolescenţi. Un colaj de momente ce identifică teme dominante la această vârstă: marginalizarea, refugierea în lumea virtuală, influenţa violenţei domestice asupra tinerilor, tendinţa de suicid la această vârstă, prima iubire, tentaţia drogurilor ş.a., toate într-un show activ, dinamic, în care umorul şi ironia sunt modalităţile prin care aceste teme sunt filtrate. Este, totodată, un show modern ce îmbină tehnicile de actorie şi pantomimă cu dansul sau proiecţiile video.

liceeni proiect teatru

Pentru ca mesajul să ajungă cât mai repede la cei cărora li se adresează, spectacolul va fi itinerat prin liceele bucureştene, începând cu luna ianuarie. Pentru început, însă, toţi cei care sunt interesaţi de subiect pot vedea o primă reprezentaţie duminică, 14 ianuarie, ora 18.00, la Teatrul Excelsior. Intrarea este liberă.

sigla teatrul excelsiorScenariul: Mihai Răzuş şi Eduard Adam. Regia: Mihai Răzuş. Din distribuţie fac parte: Gabriel Gheorghiu, Roberta Vasiliev, Ana Maria Radu, Alexandru Zaliznea, Andrei Roşu, Georgiana Ion, Andreea Tanaşcu, Bianca Matthew, Mihaela Neagoie, Costin Răileanu, Andrei Tăpîrdea, Vlad Marin, Jennifer Gîrbiţa, Elena Pârvu, Maria Florentina Badea, Teodora Stoica.  Slideshow: Octavian Frecea, Andrei Rozescu.

Detalii despre spectacolele Teatrului Excelsior pe http://www.teatrul-excelsior.ro/.

Donațiile de carte „Cărțile copilăriei în fiecare casă” ajung în județul Dolj

asociatia curtea veche

Cu ocazia zilei sărbătoririi Sfântului Nicolae, Asociația Curtea Veche oferă copiilor din județul Dolj un cadou special și continuă campania de donație „Cărțile copilăriei în fiecare casă”. Astfel, vineri, 5 decembrie, echipa Asociației Curtea Veche oferă 460 de cărți elevilor din localitățile Coțofenii din Dos (ora 10.30) și Argetoaia (ora 12.10). Evenimentele au loc în prezența Alteței Sale Regale Principelui Nicolae al României și includ sesiuni de autografe.

Donațiile de carte sunt posibile datorită campaniei de fundraising inițiată de Asociația Curtea Veche cu ocazia Triathlon Challenge Mamaia 2014 și a sprijinului oferit de Acorns British Style Nursery. Publicul a oferit în luna septembrie a acestui an, prin platforma Galantom.ro, donații online menite să sprijine promovarea lecturii în rândul copiilor din mediile defavorizate și facilitarea accesului la cărți. Totodată, Acorns British Style Nursery a organizat licitații interne pentru obiectele realizate de cei mici la disciplina de lucru manual pentru a strânge fonduri adresate proiectului „Cărţile copilăriei în fiecare casă”.

Evenimentele organizate în județul Dolj fac parte din programul național de lectură „Cărţile copilăriei”, iniţiat de Asociația Curtea Veche şi susținut de membrii Familiei Regale a României și cuprinde alături de oferirea volumelor şi înființarea de cluburi de lectură, vizite în şcoli, întâlniri cu părinţi, profesori şi elevi şi ateliere de lectură în librării. Acest demers are la bază cauze cât se poate de obiective: statisticile din ce în ce mai îngrijorătoare privind rezultatele slabe în sistemul educaţional, scăderea dramatică a lecturii în rândul copiilor, dificultăţi în înţelegerea textelor şi lipsa programelor de lectură.

Mai multe detalii despre Asociația Curtea Veche și despre proiectele pe care le desfășoară puteți afla de pe site-ul www.asociatiacurteaveche.ro și Facebook.com/AsociaţiaCurteaVeche.

Moş Crăciun aleargă

mos craciun alearga afis

Sâmbătă, 6 decembrie 2014, ora 11.30, în Parcul Mogoşoaia din București (strada Tudor Vladimirescu, nr. 12), sunteţi invitaţi la un eveniment distractiv de alergare, Moş Crăciun aleargă, un FunRun dedicat în egală măsură celor mari şi celor mici.

Dorim să aducem aproape magia sărbătorilor de iarnă, cu cântece de colind şi miros de scorţişoară! Ne vom distra alergând cu toţii deghizaţi în Moşi Crăciuni prin Parcul Mogoşoaia, împodobit de sărbătoare. Mai mult decât atât, fiindcă îl avem pe Moş Crăciun în echipa noastră, 15% din totalul încasărilor va merge către Asociaţia Română a Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri, pentru susţinerea activităţii de ortopedie pediatrică din România.

Înscrieri pe: http://www.moscraciunalearga.ro/

http://www.moscraciunalearga.ro/index.php/sustine-cauza