Kasandra Kalmann Năsăudean, zece ani de voluntariat în jurnalismul românesc de dincolo de granițe

kasandra-kalmann-nasaudean-occidentul-romanesc

„Obligaţia unui jurnalist este să apere adevărul şi să scoată nedreptatea la lumină”

interviu-liber-sa-spunPentru mulţi dintre noi, a face voluntariat se rezumă, de multe ori, la acţiuni singulare sau repetabile ocazional, dar există şi oameni pentru care voluntariatul devine un mod de viaţă. Astfel de oameni nu se abat nicio clipă de la misiunea asumată şi existenţa lor personală şi profesională devine mai bogată şi mai intensă tocmai pentru că fac asta. În orice domeniu, voluntariatul nu este uşor; în jurnalism, este poate şi mai solicitant, pentru că atenţia şi peniţa nu pot fi niciodată lăsate deoparte. Despre ce înseamnă un deceniu dedicat voluntariatului în presa dedicată românilor din afara graniţelor vorbim cu Kasandra Kalmann Năsăudean, editor pentru Spania „Gândacul de Colorado” din Denver (Colorado – SUA); redactor-şef la Radio Diaspora Online din Chicago; redactor-şef (editor executiv) al publicaţiei în limba română „Occidentul Românesc”.

sigla-occidentul-romanesc

Camelia Jula: Cu zece ani în urmă, deveneai editor în Spania pentru publicaţia „Gândacul de Colorado” din Denver (SUA) şi, ulterior, redactor-şef al Radio Diaspora Online din Chicago. Prin intermediul acestor instituţii de presă ai reuşit să creezi o punte de legătură între comunităţile româneşti din Spania, SUA, dar şi între acestea şi românii de acasă. Toată munca ta pentru această misiune este voluntară, de atâţia ani. Ce înseamnă să faci voluntariat pentru presa românească din diaspora, mai ales pe o perioadă atât de lungă?

Kasandra Kalmann Năsăudean: Succesul, indiferent de intensitatea sau de complexitatea lui, este ceva ce fiecare dintre noi dorim, materializat în lucruri realizabile sau irealizabile. Însă de fiecare dată când ne gândim la succes, în mintea noastră se crează o analogie cu o dorinţă aprinsă: un vis. Este o certitudine faptul că fiecare dintre noi visează şi îşi doreşte să-şi depăşească condiţia actuală. însă cum faci asta, in termeni cât se poate de concreţi şi reali? Simplu: treci la acţiune. Cea mai simplă metodă este crearea unui plan de promovare a propriei persoane. În tine trebuie să investeşti timp, răbdare şi dorinţe realizabile, care în final să ducă la ceea ce tu defineşti ca succes. Nimic nu este greu dacă vrei cu adevărat să ai succes. Şi succesul nu îl poţi dobândi decât prin muncă. Aici intervine voluntariatul. Continuă lectura „Kasandra Kalmann Năsăudean, zece ani de voluntariat în jurnalismul românesc de dincolo de granițe”

Poveste cu Îngeri albaștri

rodica-neofit

Interviu cu Rodica Neofit, psiholog masterand și terapeut de recuperare

interviu-liber-sa-spunDintre toate persoanele care sunt prinse în acest proiect, am ales să încep discuția cu doamna Rodica Neofit, psiholog masterand și terapeut de recuperare, pentru că dumneaei este persoana care intră în contact direct cu acești copii cu sindrom AUTISM și DOWN. Pentru mulți dintre noi aceste cuvinte sunt doar enunțuri de dicționar sau niște noțiuni vagi despre boli al căror parcurs ne este puțin cunoscut. Am avut șansa să o cunosc, atât pe doamna Rodica Neofit cât și întreaga echipă ce a pus bazele Asociației Art-Terapie.CES.AU, am vizitat Centrul ,,Floricica” din Brăila, am realizat de câtă tărie trebuie să dai dovadă ca să poți să  lucrezi cu copiii cu sindrom Autism sau Down, supranumiți „îngerii albaștri”. Apoi l-am cunoscut pe Andrei, un copil cu sindrom aseperger, care se spune că este sindromul genialității cu condiția ca boala să fie depistată din timp. Așa am cunoscut eu o parte a Brăilei, mai bine zis pe câțiva dintre oamenii Brăilei, la care se adaugă și oamenii minunați pe care i-am întâlnit la Biblioteca ,,Panait Istrati”, acolo unde un prozator brăilean, Lică Barbu, a lansat cartea Lumea Lui Licuță, iar fondurile obținute din vânzarea acestei cărți au fost donate asociației,  pentru a fi alături de acești oameni care se luptă pentru o viață normală a copiilor atinși de Autism și Down.

coperta-lica-barbu-lumea-lui-licuta

Pușa Roth: Doamnă Neofit, ați ales dintre căile pe care le oferă specializările dvs., pe cea mai grea. Ați ales să educați, să redați familiei și, de ce nu, societății, pe copiii atinși de sindromul Autism și Down. Ați ales aproape imposibilul și ați pornit pe această cale pe care dificultățile de toate felurile se țin lanț. Ce v-a determinat  să alegeți această meserie, să-i spunem meserie, deși vorbim realmente de vocație?

Rodica Neofit: Cred că este un ,,virus” în familie, care s-a transmis de trei generaţii. Mama, Zbarcea Reveica, cu patruzeci şi cinci de ani de învăţămănt special… eu, care văzând-o pe mama cât de obosită venea acasă, am gândit la aceea vreme că nu o să mă apropii niciodată de această ramură specială… Însă, la un moment dat, mama (fire de altfel destul de autoritară) a venit cu o înscriere la o şcoală postliceală ce specializa învăţători şi educatori pentru învăţămăntul special… Mi-a fost greu să accept, făcusem Liceul de Artă din Galați, şi visam să devin scenograf… dar a caştigat, după cum se vede, mama… Și eu, la rândul meu, ca mama, am câştigat… Fiica mea, Iconaru Florentina, anul acesta a terminat psihologia, după ce a absolvit cursurile Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene. Nu am forţat-o, simplu fapt că a luat contact cu îngerii albaştri a molipsit-o. După ce am intrat în sistem, am continuat să mă specializez, să mă îndrăgostesc iremediabil şi necondiţionat de meserie şi de lumea Îngerilor albaştri. Continuă lectura „Poveste cu Îngeri albaștri”

Silvan Stâncel: „Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi”

silvan stancel

interviu liber sa spunÎn exclusivitate pentru Liber să spun

Silvan Stâncel re/prezintă un spectacol muzical acustic live inedit, care îmbină mai multe genuri muzicale, precum chitară flamenco, chitară clasică, pop, folk, jazz, tradiţional şi fusion. Repertoriul este propriu, însă cuprinde totodată prelucrări şi adaptări după piese celebre. Cântecele sunt atât instrumentale (chitară), cât și vocale, iar textele din repertoriu sunt în limbile română, franceză, ebraică, spaniolă. Spectacolul se adresează publicului de toate vârstele şi poate fi susţinut în spaţii convenţionale (săli de spectacol, teatre, case de cultură etc.) şi neconvenţionale, atât în  interior, cât şi în aer liber. Artistul este invitat în  țară și în străinătate la evenimente precum: festivaluri (de muzică, teatru, carte), târguri, zilele oraşului, evenimente private,logo silvan stancel concerte, lansări de carte, alte tipuri de evenimente. A susţinut sute de concerte în  România (Alba Iulia, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Vama Veche, Galaţi,Iaşi, Cluj Napoca, Târgu Jiu, Târgu Mureş, Bacău, Târnăveni, Timişoara, Arad, Ploieşti, Buzău, Botoşani, Craiova, Deva, Suceava, Calafat, Lugoj, Sfântu Gheorghe, Siret, Râmnicu Vâlcea, Caracal, Mediaş, Focşani etc), Anglia (Londra), Franţa (Paris), Italia (La Spezia), Slovacia (Dunajská Streda), Germania (Frankfurt), Franța (Avignon) în prezența a mii de spectatori. Silvan Stâncel este invitat constant în cadrul emisiunilor radio/ TV din România (TVR1, TVR2, Antena 1, Radio România Cultural etc).

album silvan stancel blonda sau brunetaAlbum propriu: Silvan Stâncel – Blondă sau brunetă, produs de Libris Brașov, 2013.

Volum de poezie: Silvan Stâncel – Incredibil. Iubesc, Editura LIBRIS Editorial, 2015.

Silvan Stâncel este câștigător a 7 trofee şi premii la festivaluri naţionale de muzică. Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Fondator şi organizator al taberei de chitară Acustic Live Music Camp (www.tabarachitara.ro); membru în juriul unor festivaluri naţionale de muzică (Alba Iulia, Reghin, Brăila etc.).
Silvan Stâncel este singurul artist român invitat și prezent la Musikmesse, Frankfurt, 2015 și singurul artist român invitat la festivalul Noche de Arte Flamenco, Avignon, 2016.

silvan-stancel interviu liber sa spun

Silvan Stâncel

Edith Negulici: Cine este omul Silvan Stâncel? 

Silvan Stâncel: M-am născut la Alba Iulia pe data de 2 iulie 1978 într-o frumoasă zi de vară, fiind cel mai mic dintr-o familie cu trei copii, două fete şi un băiat. Toţi cu înclinaţii artistice în zona picturii şi a literaturii. Am avut o copilărie cât se poate de fericită… în rest făceam multe trăznăi şi părinţii mei primeau adesea prin intermediul carnetului de elev observaţii despre comportamentul meu neadecvat. Eram zeci de copii în cartierul în care locuiam şi-mi amintesc cu plăcere că ne jucam până noaptea târziu… ţui, ţinc, nouă beţe(1) etc. Adoram maşinuţele de metal, ceasurile Montana cu 16 melodii şi cowboyi. Adormeam instant pe zgomotele produse de aspirator, frigider şi utilaje mari. Prima fată de care mi-a plăcut era blondă şi tăcută. Eram la grădiniţă. Îmi plăceau la nebunie cărţile cu poveşti şi am citit din ele până la o vârstă destul de înaintată când se impuneau alte lecturi… Ai meu au decis să-mi ia cu forța la un moment dat aceste cărţi pentru a-mi pune la dispoziţie şi altceva. Copilăria mea s-a terminat brusc în momentul în care am simţit că-mi este ruşine să mă mai joc cu tubermanele(2) în faţa blocului. Viaţa adultă a început la momentul în care un copil m-a întrebat în faţa Casei de cultură: „Nenea, îmi spuneţi vă rog cât e ceasul?”. Eram deja „nenea”…  La liceu eram la secţia de filologie, germană-franceză. Tot în perioada liceului am descoperit şi chitara în urma unei tabere la munte cu cercetaşii. Într-o tabără am încercat să cânt pentru prima data la chitară piesa Andrii Popa. Atunci mi-am descoperit vocaţia pentru muzică. Perioada 12–18 ani o asociez intens cu activităţile din cadrul acestei asociaţii pentru tineret, cercetaşii. Am participat la sute de tabere, am interacţionat cu mii de tineri şi am văzut miliarde de stele la munte în jurul focului de tabără. Eu eram cel care cânta la chitară… Continuă lectura „Silvan Stâncel: „Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi””

„iClasă”, 28 noiembrie 2015

concursul national de lectura mircea nedelciu

iclasa sigla micaSâmbătă, 21 noiembrie 2015, la Târgul Gaudeamus a avut loc Finala celei de-a treisprezecea ediţii a Concursului Naţional de Lectură „Mircea Nedelciu”. În cadrul emisiunii „iClasă” de sâmbătă, 28 noiembrie 2015, ora 10.00, Radio România Cultural, vă invit să ascultaţi un scurt fragment din ultima parte a concursului, în care cele cinci concurente – Maria Tohăneanu, Claudia Preda, Călina Durbac, Sara Pătraşcu, Ana Maria-Moraru – au avut de scris o compunere folosind expresii şi cuvinte date de organizatori. Continuă lectura „„iClasă”, 28 noiembrie 2015”

„Sogni monocromi”, expoziție Adina Romanescu

adina-romanescu-Sogni-monocromi

eveniment liber sa spunÎn perioada 20 octombrie–10 noiembrie 2015, Institutul Italian de Cultură din București (Aleea Alexandru nr. 41, București) găzduieste expoziția de pictură și desen Sogni monocromi a artistei Adina Romanescu.

Vernisajul va avea loc marți, 20 octombrie 2015, ora 18.00, la sediul Institutul Italian de Cultură. În deschidere va lua cuvântul criticul de arta Roxana Păsculescu. Intrarea liberă.

Mai jos, biografie artistică și interviu cu Adina Romanescu, realizat de Pușa Roth.  Continuă lectura „„Sogni monocromi”, expoziție Adina Romanescu”

In memoriam Viorel Știrbu

viorel stirbu a incetat din viata

Scriitorul Viorel Ştirbu a încetat din viață luni, 21 septembrie 2015, la București.

Ceremonia funerară va avea loc miercuri, 23 septembrie, la ora 12.00, la Capela Cimitirului „Bellu” din București. Viorel Viorel Știrbu va fi în mormântat pe Aleea scriitorilor din Cimitirul „Bellu”.

Născut în 2 octombrie 1940, în comuna Buciumi, judeţul Sălaj, Viorel Știrbu a urmat cursurile Liceului „Simion Bărnuţiu” din Zalău şi ale Facultății de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca, susţinându-şi licenţa în 1964. A fost redactor la ziarul „Turda nouă”. A fost director al Teatrul de Stat din Turda (1967–1971). Stabilit la Bucureşti, a fost redactor la „Tribuna şcolii” (1972), secretar literar în cadrul Institutului de Cercetări Etnologice şi Dialectologice (1973–1985), redactor principal la „Urzica” (1985–1987), şef al serviciului personal la Uniunea Scriitorilor (1987–1990), redactor la revista „Luceafărul” (1990) şi redactor-şef al ziarului „Viitorul Românesc” (1991). În 1992 a înfiinţat Editura „Viitorul românesc”, al cărei director a fost timp îndelungat. Continuă lectura „In memoriam Viorel Știrbu”

„Vatra veche”

 

vatra veche nr 6_2015

revista revistelor culturale rubrica liber sa spun„Vatra. Foaie ilustrată pentru familie” a apărut în anul 1894 avându-i ca fondatori pe Ioan Slavici, I. L. Caragiale şi George Coşbuc. În anul 1971 reapare la Târgu Mureș, avându-l ca redactor-şef fondator pe Romulus Guga, iar din anul 2009, apare sub denumirea de „Vatra veche”, redactor-şef: Nicolae Băciuţ.

Vă prezentăm sumarul numărului 6/2015 al acestui lunar de cultură, serie veche nouă: Continuă lectura „„Vatra veche””

„Orizonturi culturale italo-române” nr. 4, aprilie 2015

orizonturi-culturale-italo-romane

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul pe aprilie 2015 al publicației „Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni” (www.orizzonticulturali.it / www.orizonturiculturale.ro), revistă interculturală bilingvă, online, editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române. Revista promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliului Local Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş.

În sumarul ediţiei române

Federico Fellini

Federico Fellini

Despre cinema pornind de la Fellini. În dialog cu regizorul Doru Niţescu – interviu de Smaranda Bratu Elian

Regizorul Doru Niţescu se simte foarte legat de Italia nu doar prin interesul constant pentru cinematografia italiană, firesc la un profesionist al genului, ci şi prin cultul pentru Federico Fellini care, după propria-i declaraţie, i-a hotărât destinul. Nu întâmplător, aşadar, i-a dedicat marelui artist două semnificative volume: Interviuri despre Fellini (2009), care cuprinde minunatele mărturii a cinci dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai maestrului, şi Il cinema-menzogna (2009), amplă analiză a filmografiei şi poeticii felliniene. Citește integral.

giulieta_masina_federico_fellini_theredlist

Giulietta Masina şi Federico Fellini

Poveşti de dragoste predestinate: Giulietta (Masina) şi Federico (Fellini) de Raluca Niţă

Prima întâlnire a avut loc la Radio, în anii ’40. Dragoste la prima vedere? Cu siguranţă, da. Dar fără suferinţe romantice şi patimi obositoare, fără complicaţii metafizice ori jurăminte sentimentale. „Giulietta a locuit dintotdeauna în mine”, obişnuia să spună Federico. „Uneori am senzaţia că m-am căsătorit cu ea la câteva ore după naştere.” Există poveşti de dragoste predestinate şi puternice, rezistente la orice tip de furtună: trădări, înşelări, minciuni, presiuni din afară, invazii jurnalistice, diferenţe de comportament. Povestea lor e una dintre ele. Citește integral.

„Logodnicii” pe înțelesul copiilor. Repovestire de Umberto Eco – recenzie de Cristina Gogianu

Logodnicii, repovestire de Umberto Eco după romanul lui Alessandro Manzoni ( traducere de Diana Calangea, Editura Curtea Veche, 2014,) nu este un rezumat al aventurilor celor doi protagoniști, Renzo și Lucia, ci o continuă glisare între trei lumi: a lui Manzoni (secolul al XIX-lea italian, cu frământările de dinaintea Unirii Italiei), a timpului fabulei (Lombardia secolului al XVII-lea) și a prezentului, începutul de secol XXI. Un admirabil proiect conceput de Școala Holden din Torino şi publicat de Grupul Editorial L’Espresso, pentru a reapropia generațiile tinere de cititori de operele clasicilor. Citește integral.

Guido Barella şi Marius Oprea: În căutarea victimelor comunismului

De curând a apărut şi în română volumul În căutarea victimelor comunismului. Povestea lui Marius Oprea (traducere de Cristina Andrei, Editura Corint), scris de jurnalistul Guido Barella de la cotidianul „Il Piccolo” din Trieste. Ediţia italiană a fost publicată în 2014 sub titlul La tortura del silenzio la Editura San Paolo din Milano. Din întâlnirea jurnalistului italian cu Marius Oprea s-a născut nu doar o mare prietenie, ci şi o impresionantă mărturie despre ororile regimului comunist şi deopotrivă despre vicisitudinile recuperării acestei memorii istorice. Revista publică un extras din cartea lui Guido Barella. Citește integral.

abonatul-nu-poate-fi-contactat_

„Abonatul nu poate fi contactat”: debutul editorial al Cristinei Andrei – recenzie de Mauro Barindi

Romanul de debut al Cristinei Andrei, Abonatul nu poate fi contactat (Editura Nemira, 2014), se dovedeşte a fi o frumoasă carte de vizită ca primă experienţă în proză a autoarei. Într-un mediu populat de aşa-zişi scriitori improvizaţi sau bolnavi de sindromul geniului literar neînţeles, mâna antrenată a Cristinei Andrei iese în evidenţă şi impresionează prin eclectism stilistic, prin atenţia la detalii, prin abilitatea de a contura prin puţine, dar eficiente trăsături de caracter multele tipologii psihologice ale personajelor, acestea fiind mijloacele prin care le aduce la viaţă. Citește integral.

Noutate editorială în Italia: scrisorile lui Emil Cioran către fratele Aurel

Acoperind o perioadă de peste o jumătate de secol, decisivă pentru itinerariul literar şi uman al filosofului stabilit la Paris, corespondența lui Cioran cu fratele său Aurel a apărut în Italia la editura Archinto din Milano sub titlul Ineffabile nostalgia. Lettere al fratello 1931–1985 (ediție îngrijită de Massimo Carloni și Horia Corneliu Cicortaș). Volumul conține 237 de scrisori, dintr-un corpus estimabil la patru sute de piese. Selecția realizată de îngrijitori a privilegiat scrisorile de interes literar, filosofic și istoric, fără a lăsa deoparte documentele care revelează latura privată, cotidiană și afectivă a autorului. Citește integral.

Michelangelo

Michelangelo

La 540 de ani de la naştere, Michelangelo şi lumea marmurei de Carrara de George Dan Istrate

Anul acesta se împlinesc 540 de ani de la naşterea lui Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni. De fapt, Michelangelo s-a născut la Caprese, în Toscana, în anul 1474, după calendarul iulian în vigoare la acea vreme, an care va deveni, în 1582, odată cu reforma calendaristică gregoriană, anul 1475. George Dan Istrate ne propune un interesant studiu privind raportul marelui artist al Renaşterii italiene cu marmura de Carrara, locul care, după Florenţa şi Roma, reprezintă al treilea punct cardinal al devenirii şi al formării sale profesionale. Citește integral.

Biblioteca Academiei: apel privind autorii români publicaţi în străinătate

Una dintre cele mai bogate biblioteci din Europa, veche de aproapebiblioteca academiei romane 150 de ani, cu o activitate neîntreruptă dedicată conservării fondului naţional românesc, păstrării şi dezvoltării colecțiilor sale, Biblioteca Academiei Române posedă un fond de peste 14 milioane de piese (volume, periodice, manuscrise, documente istorice, corespondenţă, arhivă, fotografii etc.). Exprimându-şi interesul special pentru operele autorilor români publicați în străinătate, Biblioteca face un apel către cei implicaţi în publicarea şi promovarea acestora, pentru a-i furniza câte un exemplar din aparițiile editoriale recente. Citește integral.

Dante Inferno_Canto_15 intalnirea cu ser brunetto gustave dore

Dante, Infernul, Cântul XV, Întâlnirea cu Ser Brunetto, ilustrație de Gustave Doré

Lectura lui Dante: Cum omul se eternizează („Infernul„, XV) de Laszlo Alexandru

Laszlo Alexandru continuă Lectura lui Dante prin Cântul al XV-lea al Infernului, în care Dante şi Virgiliu se află în al treilea ocol al Cercului al VII-lea, unde sunt pedepsiţi sodomiţii. Aici poetul îl descoperă, surprins-îndurerat, pe fostul său mentor, Brunetto Latini. „Surpriza apare la vederea unui asemenea om în mijlocul lumii damnate: este prin urmare momentul de criză, în obişnuita opoziţie dintre judecata umană şi judecata divină, dintre preferinţele omului care se slujeşte de parametrii săi şi hotărârile divinităţii, ale cărei intervenţii sunt mereu drepte şi trebuie acceptate” (T. Di Salvo). Citește integral.

Seară italiană la Humanitas: Torquato Tasso, între genialitate şi nebunie – cronică de Gabriela Varia

Pe 24 martie 2015, Librăria Humanitas Kretzulescu a fost gazda unei noi întâlniri din cadrul Serilor italiene. Pentru această seară organizatorii au propus tema Genialitate şi nebunie. Dezbaterea a avut ca punct de plecare volumul bilingv Torquato Tasso: Lettere dal manicomio / Scrisori din casa de nebuni, apărut în „Biblioteca Italiană” a Editurii Humanitas, iar invitaţii au fost Miruna Bulumete, îngrijitoarea ediţiei şi traducătoarea scrisorilor alături de regretatul italienist George Lăzărescu, criticul literar Dan C. Mihăilescu şi Radu Teodorescu, somitate în psihiatrie. Citește integral

Lectură plăcută!

Revista este înregistrată în Italia, ISSN 2240-9645 www.orizzonticulturali.it

logo liber sa spunVezi: Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

Magda Cârneci: „Deschiderea de tip poetic în fața lumii constituie dimensiunea profundă a tuturor artelor”

Magda Carneci

Lidia Našincová: Stimată doamnă Magda Cârneci, vă aflați la Praga la aniversarea a 90 de ani de la crearea PEN Clubului Ceh, în calitate de președinte al PEN România. Cum vă simţiţi aici?

Magda Cârneci: Sunt fericită că am fost invitată la această aniversare, pentru mine e prima dată când ajung să văd Praga, care este un oraș splendid, minunat, mă simt înconjurată de magia acestui oraș. Aș vrea să mulțumesc în acest context Institutului Cultural Român și filialei sale din Praga, doamnei Veronica Miclea în special, pentru felul profesionist în care m-au ajutat să particip la acest eveniment. Am venit aici în primul rând pentru un schimb de experienţă, pentru că şi primul centru PEN din Romania a fost creat în anul 1922 şi am fi putut să aniversăm 90 de ani în anul 2012, dar nu am avut această idee. După ce am văzut cât de bine se desfăşoară această întâlnire internaţională de la Praga, voi prelua ideea şi doresc să organizez o întâlnire internaţională similară la sfârşitul acestui an, 2015, sau la începutul anului viitor, pentru a sărbători 25 de ani de la reînfiinţarea PEN-ului român post-comunist în anul 1990, graţie iniţiativei poetei Ana Blandiana, care l-a condus de altfel cu strălucire mulți ani. Continuă lectura „Magda Cârneci: „Deschiderea de tip poetic în fața lumii constituie dimensiunea profundă a tuturor artelor””

Ultimul drum spre Parnas. Carles Miralles (25 mai 1944–29 ianuarie 2015)

Carles-Miralles

Personalitate complexă a literaturii catalane și universale, Carles Miralles a reprezentat, prin întreaga sa creație și activitate, o legătură spirituală și intelectuală peste timp între culturi și tradiții, formația sa clasică furnizându-i, prin acribia și erudiția cu care s-a aplecat timp de o viață asupra antichității eline, armele necesare căutării cauzei lucrurilor, a fondului și, în egală măsură, a formei lor.

Minastirea Sinaia nov. 2010 c tamas carles miralles

Christian Tămaș și Carles Miralles (dreapta) la Mănăstirea Sinaia, noiembrie 2010

Profund înrădăcinat în valorile și bogăția antichității clasice, dar și în creuzetul Barcelonei, cetatea scăldată de mare, în care s-a născut și în care a trăit, Carles Miralles a lăsat în urmă o operă de mare valoare cuprinzînd poeme, studii de critică literară, eseuri și proză, a fost un îndrumător de mereu noi destine ca profesor la Universitatea din Barcelona și un campion aprig al limbii catalane, pentru a cărei dimensiune națională a luptat până în ultima clipă a vieții sale.

Uniunea Scriitorilor Cluj nov. 2010 adrian popescu christian tamas carles miralles dorel visan

La Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj, noiembrie 2010: Adrian Popescu, Christian Tămaș, Carles Miralles, Dorel Vișan

L-am cunoscut în Germania, la Târgul de carte de la Frankfurt pe Main, în octombrie 2007, l-am reîntâlnit, în același loc, în octombrie 2008, după aceea la Barcelona, în octombrie 2010, la Universitate și acasă, iar, mai apoi, în noiembrie, am avut bucuria să-i fiu alături în timpul periplului cultural din România, marcat de o conferință și o prezentare de autor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, precum și de lansările de carte de la Cluj, București și din alte câteva orașe. L-am reîntâlnit atunci, în fiecare zi, la Poiana Micului, la Sinaia și la Mărtinești, în casa maestrului Dorel Vișan, iar săptămâna aceea de toamnă târzie a valorat cât o viață.

dorel visan carles miralles Martinesti nov. 2010

Dorel Vișan și Carles Miralles, Mărtinești, noiembrie 2010

În noaptea de 28–29 ianuarie, Carles Miralles ne-a părăsit pentru a a-și găsi odihna în mijlocul iluștrilor săi magiștri și confrați. Drum bun, Carles, spre patria eternă a muzelor, spre Parnasul binemeritat!

Christian Tămaș

Poetul Carles Miralles Minastirea Humor nov. 2010

Carles Miralles la Mănăstirea Humor, noiembrie 2010

Vezi și: „In memoriam Carles Mirallles” de Pușa Roth

„Anotimpurile Barcelonei”. Pușa Roth în dialog cu Carles Miralles

„Un mare poet: Carles Miralles” de Costin Tuchilă

Volume de Carles Miralles apărute la Editura Ars Longa din Iași, traducere de Christian Tămaș

la ciutat del platans ars longa 2007

Poeme, ediție bilingvă, 2007

Dulci si aspre antologie carles miralles

Antologie (poeme, 1963–2001), 2008

Umbra zilei ca de sange

Douăzeci și cinci de poeme inedite (scrise între anii 2002–2007), 2010

carles-miralles-interviu-de-pusa-roth-anotimpurile-barcelonei

Dialoguri realizate de Pușa Roth. Prefață și note: Christian Tămaș. Postfață: Costin Tuchilă, colecția „Summa cum laude Internațional”, 4, 2011