Radio România 85 (9)

istoria radioului la radio3net liber sa spun 85 ani 2013 1 noiembrie

ANII 1969–1973

1969

3 februarie: „Ora specialistului”, emisiune dedicată prezentării celor mai recente cuceriri ale ştiinţei româneşti.

19 mai: Pe Programul I se transmite emisiunea „Compozitorul săptămânii”.

Se reia difuzarea emisiunii „Universitatea Radio” pe Programul I de la ora 18.10.

27 mai: Începe emisiunea de literatură română şi universală „Saeculum”.

denumirile radio romania istoric

1970

1 ianuarie: Se transmit emisiuni speciale cu ocazia Anului Nou: „Revelionul Radio”, „Punct şi de la capăt”, „Târgul Revelionului”.

Februarie: Pe programul I se difuzează o nouă emisiune: „Muzica şi actualităţi”.

10 noiembrie: În cadrul emisiunilor „Memoria pământului românesc” se discută şi teme legate de istoria PCR.

30 noiembrie: Se difuzează prima emisiune „Orele serii”.

1971

17 ianuarie: Se inaugurează un nou ciclu de emisiuni „România 71” care se desfăşoară pe durata a trei luni.

18 ianuarie : În cadrul emisiunii „Orele serii” începe o serie de reportaje dedicate realizărilor cincinalului 1966–1970 în judeţele ţării.

1 mai: Cu prilejul zilei de 1 Mai se transmit reportaje de la mitingurile şi demonstraţiile oamenilor muncii.

7 mai: Se transmit în direct ediţii speciale de la adunarea festivă consacrată sărbătoririi semicentenarului PCR.

31 mai: Pe Programul 1 începe o antologie dedicată sonetului: „Moment poetic de seară”.

Karajan

Herbert von Karajan

Noiembrie: Se transmite zilnic „Integrala concertelor brandenburgice” de J. S. Bach, dirijată de Herbert von Karajan.

 1972

10 ianuarie: Prin intermediul emisiunii „Gazeta teatrului radiofonic” realizatorii scenariilor de radio devin cunoscuţi ascultătorilor şi le pot răspunde la întrebări prin rubrica „Curier poştal”.

19 ianuarie: Pe Programul I se difuzează emisiunea „Antena tineretului” care va comenta evenimente semnificative din viaţa tinerilor.

20 ianuarie: În fiecare vineri pe Programul 2 se transmite emisiunea „Muzica – oglindă a epocii”, care va urmări modul în care muzica reflectă realităţile vieţii cotidiene.

caragiale1

I. L. Caragiale

28 ianuarie: Emisiunile din această zi se desfăşoară sub genericul „Ziua I. L. Caragiale la Radio” şi sunt dedicate împlinirii a 120 de ani de la naşterea scriitorului.

Aprilie: Se editează un supliment al revistei Radio TV, ,,Radio-teleşcoala”. Aceasta îşi propune să vină în sprijinul celor care ascultă emisiunile pentru şcolari.

Mai–iulie: Pe Programul 1 se difuzează emisiuni în întâmpinarea Conferinţelor Naţionale a PCR: „Oamenii muncii participanţi la elaborarea şi adoptarea deciziilor”; „Conştiinţă şi personalitate”; „Planul economic – un tot unitar”; „Conştiinţa patriotică în acţiune”; „Azi în România. Carte radiofonică de reportaj”.

19–21 iulie: Se transmit ediţii speciale de la lucrările Conferinţei Naţionale a PCR.

 August: Transmisiuni speciale de la Jocurile Olimpice de la München.

11 septembrie: Prima ediţie a emisiunii „Poeţi citindu-şi versurile” : invitat la microfon poetul Al. Philippide.

9–13 octombrie: Studioul de Radio Iaşi organizează un concurs de creaţii corale inspirate din lirica lui Eminescu.

Pe programul 2 începe emisiunea „Sinteze” cu tema „Aria noţiunii de specialist în lumea contemporană”.

13 octombrie: Pentru ascultătorii care sunt interesaţi de mesajele partidului se transmite emisiunea „Radiocabinet de informare şi documentare”.

Decembrie: Se difuzează o suită de emisiuni cu titlul „Să urce naţiunea spre comunism în zbor”, o antologie a poeziei patriotice româneşti.

1973

Martie: Începe o nouă emisiune de actualităţi şi muzică, „Radio-programul dimineţii” – transmisă zilnic în intervalul orar 6.00–8.00.

Se transmit emisiuni speciale dedicate aniversării a 80 de ani de la constituirea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România.

12 martie: Este inaugurat postul de Radio pentru Tineret Programul 3.

Aprilie: La 125 de ani de la Revoluţia din 1848 încep 3 noi emisiuni: „1848 şi ideea unităţii naţionale”; „Istorici despre Revoluţia de la 1848”; „Azi la Boiereşti”.

Mai: Emisiuni speciale în cinstea aniversării PCR.

Iunie: La împlinirea a unui sfert de veac de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie industrială se transmit emisiuni speciale dedicate evenimentului.

16 iunie: Recitalul literar-muzical „Să urce naţiunea spre comunism în zbor!”, e închinat împlinirii unui an de la conferinţa Naţională a PCR.

August: Se difuzează emisiuni dedicate zilei de 23 August: „A fi comunist”; „Destinul nostru merge în pas cu ţara”; „Pagini din biografia unui erou”; „Omagiu partidului şi patriei socialiste”; „Istoria confirmă socialismul şi destinul României contemporane”.

3–5 noiembrie: Se transmit emisiuni speciale dedicate aniversării a doi ani de la Plenara CC a PCR.

Decembrie: Radiodifuziunea organizează în colaborare cu Conservatorul „Ciprian Porumbescu” concerte educative pentru tineret.

Sunt difuzate emisiuni speciale cu ocazia aniversării Republicii.

Se difuzează seria de reportaje „Treptele afirmării”.

ion vova

Ion Vova

În anii ’60–’70, ca şi mai târziu emisiunea „Ora veselă” se bucură de o mare popularitate.

Întorcându-ne în istoria Radioului, un „moment de referinţă pentru ORA VESELĂ a fost apariţia la 1 octombrie 1932, într-o duminică, la ora 14.00, a primului cuplu umoristic al undelor radiofonice, Stroe şi Vasilache cu celebrul lor : „Alo, alo, aici e radio/ Stroe şi Vasilache/ Lache, lache, lache!… ” Semnalul se va permanentiza ulterior cu binecunoscutul generic: „Ora veselă, doamnelor,/ Ora veselă, domnilor,/ Ore vesele pleacă-n zbor către inimile tuturor!”, preluat şi de cuplul Horia Şerbănescu – Radu Zaharescu.

Pe parcursul timpului ORA VESELĂ suferă mai multe transformări schimbându-şi genericul în mai multe variante – Comici vestiţi la microfon, Radio-Magazin, La microfon satira şi umorul, Unda veselă.

De-a lungul anilor prin faţa microfonului OREI VESELE s-au perindat cei mai mari actori de comedie ai scenei româneşti – Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Costache Antoniu, Niky Atanasiu, Ion Lucian,Vasile Tomazian, Mircea Crişan, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Toma Caragiu, Amza Pellea, Octavian Cotescu, Draga Olteanu-Matei, Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Mihai Fotino,Vasilica Tastaman, Marin Moraru, Florin Piersic, Ileana Stana Ionescu, Nicu Constantin, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Cristina Stamate, Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Rodica Popescu-Bitănescu, Horaţiu Mălăele, Mihai Mălaimare, Valentin Teodosiu, Dan Condurache, Adriana Trandafir, Virginia Mirea, Alexandru Bindea, Magda Catone, Eugen Cristea, Petre Lupu, Valentina Fătu şi lista ar putea continua.

Toţi aceşti actori şi-au pus amprenta talentului lor şi au valorificat textele unor cunoscuţi umorişti – Andy şi Stănescu, Mircea Crişan, dr. Colonaş, Mircea Ştefănescu, Aurel Felea, George Mihalache, Fred Firea, I. Berg, E. Mirea, I. Avian, Mihai Maximilian, Silviu Georgescu, Stelian Filip, Grigore Pop, Valentin Silvestru, Eduard Jurist, Dan Mihăescu, Octavian Sava, Cornel Udrea, Aurel Storin, Sadi Rudeanu, Horia Şerbănescu, Alexandru Darian, Sorin Petrescu, Teodor Oprişan.

Au muncit cu pasiune şi bucurie ani de zile în slujba ascultătorilor OREI VESELE – Octavian Sava, Marin Traian, Grigore Pop, Silviu Georgescu, Eduard Jurist, Octavian Iordăchescu, Stelian Filip, Manole Pavel Dan, Mircea Zăvoianu, Silvia Cusursuz – realizatori; Manuela Popescu, Iulian Iancu, Mihnea Chelaru – ing. regizori tehnici; Romeo Chelaru, Ion Barta, George Marcu, Mădalin Cristescu – regizori muzicali; Janina Dicu, Renata Rusu – regizori de studio; Dan Puican, Constantin Dinischiotu, Alexandru Darian, Cezarina Udrescu, Vasile Manta – regizori artistici.

Părintele şi mentorul tuturor, regizorul artistic Ion Vova (a fost timp de peste 55 de ani sufletul acestei emisiuni. Mulţi dintre actorii menţionaţi îi datorează maestrului Ion Vova prezenţa lor în această prestigioasă emisiune, ORA VESELĂ.

ORA VESELĂ a reprezentat pentru ascultătorii ei nu numai o emisiune de umor ci şi o permanentă stare de spirit!” (fragment din articolul semnat de Silvia Cusursuz și Mircea Zăvoianu).

Documentar realizat de Pușa Roth și Costin Tuchilă

Episodul 10, anii 1974 – 1978, click aici.

Ilustrația săptămânală

ilustratia saptamanala revista interbelica tudor teodorescu braniste breaking news

din istoria presei romanesti rubrica liber sa spunSpunea bunul meu prieten, Costin Tuchilă, că nu noi (noi, ziariştii de azi) am inventat „roata” în materie de jurnalism, referindu-se evident la publicaţia „Ilustraţia săptămânală” care a apărut la Bucureşti, între 10 noiembrie 1923–29 martie 1924, la Editura „Cultura Naţională”, format 42 cm, 8 pagini (zi de apariție: sâmbăta; prețul: 6 lei). Redactor al revistei era Tudor Teodorescu-Branişte*). Este o publicaţie în care ştirea ilustrată primează, iar stilul concis şi fără comentarii subiective demonstrează că se poate face gazetărie de calitate atunci când subiectele sunt de interes general. Am putea compara o astfel de publicaţie cu un buletin de ştiri sau, ca să fim şi mai aproape de ziua de azi, adică în pas cu moda jurnalistică, cu un „breaking news”, evident, fără comentarii „interminabile”, de cele mai multe ori. Nu fac referire la cineva anume, dar dacă studiem cu atenţie presa românească, am putea relua formate interesante, idei de substanţă, modele care nu s-au perimat odată cu trecerea timpului. Or, „Ilustraţia săpămânală”, chiar dacă a apărut doar câteva luni, este un asemenea model. Titlurile apăreau în limbile română, franceză şi germană.

Prima ştire ilustrată de pe pagina întâi a primului număr, din 10 noiembrie 1923, are ca subiect deschiderea Parlamentului, iar în fotografie este M. S. Regele, citind mesajul de deschidere. În cea de-a doua fotografie (p. 2) este „Suita miltară a M.S. Regelui pe banca ministerială. În incintă: deputaţi şi senatori”.

deputati si senatori perioada interbelica rege suita militara

O altă ştire se referă la remanierea guvernului Brătianu, iar în fotografie sunt prezentaţi noii miniştri, care au ieşit din Palat, după depunerea jurământului. Tot la capitolul ştiri politice este anunţat Congresul Partidului Naţionalist Democrat, iar în fotografia de grup se află şi Nicolae Iorga.

vincent d indy la bucuresti 1923

Pagina 3 este dedicată culturii. Ilustraţia săptămânală informează cititorii despre sosirea la Bucureşti a marelui muzician Vincent d’Indy: „Maestrul Vincent d’Indy este directorul celebrei «Schola Cantorum» din Paris… Muzician celebru, compozitor pretutindeni apreciat, d. Vincent d’Indy este gloria Franţei musicale de astăzi”. În fotografie, alături de Vincent d’Indy apar, de la stânga la dreapta: „(rândul I): d-l Mihai Bârsan, d-na Vincent d’Indy, d-l George Georgescu, d-l Alfred Alessandrescu; (rândul II): d-l Bârsan, directorul orchestrei de la Iași, d-l Ștefan Popescu, compozitor, d-l Dan Simonescu.”

„Celebrul regisor Max Reinhardt, împlinind 60 de ani a fost obiectul unei strălucite sărbători” este ştirea care însoţeşte fotografia (Foto Atlantic).

max reinhardt

Max Reinhardt

Fotografia lui Alphonse de Chateaubriand, din aceeași pagină 3, este însoţită de următorul text: „Academia Franceză a acordat premiul pentru roman d-lui Alphonse de Cateaubriand pe temeiul ultimei sale cărţi: La Prière”. (Foto Atlantic). Primele două fotografii de pe pagina 5 se referă la propaganda bolşevică făcută prin afişe ilustrate lipite pe pereţii exteriori ai vagoanelor de tren (prima fotografie), iar în cea de-a doua, titrată Confiscarea bunurilor în Rusia, apar membrii comisiei care „cercetează odoarele confiscate”.

bolșevici abuzuri rusia interbelica

Pe pagina 8 este o fotografie deosebită pentru acele vremuri, o fotografie ce surprinde saltul uui actor de pe o stâncă pe alta, la o înălţime ameţitoare. Riscurile filmului, considera fotoreporterul revistei „Ilustraţia săptămânală”, dar noi am adăuga: riscurile meseriei!

riscurile filmului stire ilustrata

Răsfoind, virtual, această revistă, am remarcat faptul că imaginea, aici fotografia, poate suplini o explicaţie amănunţită. Frumuseţea acestei publicaţii este dată de ştiinţa celui care a conceput-o. Deşi este o apariţie meteorică din prima jumătate a secolului XX, din punctul nostru de vedere reprezintă un reper pentru o presă de calitate.

Pușa Roth

istoria presei romanesti revista ilustratia saptamanala nov 1923

Paginile 5, 6, 7 ale primului număr al  revistei „Ilustrația săptămânală”, sâmbătă, 10 noiembrie 1923. Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

*) Tudor Teodorescu-Braniște (12 mai 1899, Pitești–23 martie 1969, București), prozator, gazetar, memorialist, traducător. Colaborator şi redactor al multor publicaţii: „Rampa”, unde a debutat în 1915, „Curentul”, „Vremea”, „Adevărul” (prim-redactor), Cuvântul liber”, „Jurnalul”, „Jurnalul de dimineață” etc. Între 1922–1926 a fost secretar al Editurii „Cultura Națională”. Din 1929 a colaborat la Radio, cu rubrica „Revista săptămânii literare și artistice”. A publicat volumele de proză: Suflet de femeie (nuvele și schițe, 1920), Șovăiri (1921), Fundătura cimitirului nr. 13 (roman, 1932), Prințul (roman, 1944); Primăvara apele vin mari (roman, 1960); Pavilionul de vânătoare (roman postum, 1986); cronici literare, amintiri, portrete literare: Oameni și cărți (1922), Oameni de ieri… (1938), Oameni și paiațe (1967), Scara vieții (1976); Doctrina bâtei: naționalism, reacționarism, antisemitist (1936). A tradus din Benjamin Constant, André Maurois, Leopold Stern. Din 1948 până la începutul anilor ’60 i s-a luat dreptul de semnătură.

Viața Capitalei

viata capitalei revista de spectacole 1911 raritate istoria presei romanesti

raritati rubrica liber sa spunMarţi, 20 decembrie 1911 apărea la Bucureşti primul număr al gazetei intitulate „Viaţa Capitalei”. De la 1 ianuarie 1912, subtitlul este redactat şi în limbile franceză şi germană: „Journal spécial pour tous les artistes Roumains et étrangers”; „Artisten Fachblatt, Zeitschrift für sämmtliche Variéte Artisten und Direktoren für Rumanien und Ausland”. „Viaţa Capitalei” se doreşte a fi o „revistă de spectacole teatrale, de artişti români şi străini, de informaţii din ţară şi străinătate”, tipărită la Tipografia „Cooperativa” (strada Belvedere, nr. 6), cu o periodicitate de trei numere pe lună, format 34 x 24 cm, 12 pagini ilustrate, cu câte 3 coloane.

Numărul costa 25 de bani. După câte se pare, au apărut doar 3 numere (20 decembrie 1911, 1 ianuarie 2012, 10 ianuarie 1912), fără a se cunoaşte componenţa redacţiei. Ciudat este că publicaţia, chiar de la primul număr, abundă de reclame, care i-ar fi asigurat o existenţă lungă, dar nu există vreun document, o explicaţie care să lămurească scurta sa apariţie.

În primul număr, pe pagina întâi, comitetul de redacţie a motivat apariţia acestei reviste, ca o necesară publicaţie atât pentru artiştii români, cât şi pentru cei străini, după modelul similar din Occident. Idee generoasă pentru promovarea actului artistic, în general, atât în ţară cât şi în străinătate. Comitetul atrage atenţia că în această revistă nu se vor publica „articole pornografice”, adăugând ironic că materialele de acest gen vor fi lăsate „în seama revistelor cu pretenţii”. Evident că sunt articole care nu se referă doar la teatru, artişti, spectacole, pentru că nu se doreşte o revistă exclusivistă, aşa cum înşişi autorii subliniază: „Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei”. Este adevărat că acest comitet (anonim pentru noi) a avut „un dinte” faţă de moralistul naţional (nu ştim la cine se referă, dar poate fi persoană importantă!) pe care, pur şi simplu, îl categoriseşte farsor. Să fie aceasta o posibilă explicaţie a acestei apariţii efemere?

tripouri bucuresti 1911 viata capitalei

„Un cuvânt

Ne-am hotarăt să dăm la iveală Viaţa Capitalei pentru că înainte de toate ea răspunde unei cerinţe de mult simţită, și va umple golul de până acum.

Să ne explicăm.

Mai întâi ne lipsea până acum o revistă a tuturor artiştilor de varietăţi, un organ al lor, care să se ocupe cu mişcarea teatrelor de acest fel, şi cu un număr de chestiuni strâns legate de dânsele.

În această privinţă statele occidentului ne dau o dovadă nediscutată.

Ca şi în centrele apusului, de azi înainte, toţi artiştii noştri de acest gen, şi toţi cei străini, vor avea revista în care să-şi poată spune păsurile, unde vor putea să discute obiectiv părerile lor.

Viaţa Capitalei are scopul să procure informaţiuni gratuite celor cari au nevoe, şi să ofere noutăţi de cel mai mare interes pentru artiştii de această categorie, desigur tot aşa de onorabilă ca oricare alta.

Organe similare au ajuns în străinătate prin interesul şi concursul artiştilor, la o desvoltare de altfel foarte explicabilă. Ţinta noastră este aceeaşi. Să fim de folos artiştilor de concerte şi de varietăţi, români şi străini.

Dări de seama ale mişcărei teatrelor din oraşele principale din apus, notiţe şi recenzii, asupra debuturilor artiştilor la noi, în Capitală şi în toată ţara, articole de interes general pentru aceeaşi artişti din categoria specială de care ne ocupăm, se vor găsi în coloanele noastre. Nu însemnează că nu vom publica adesea articole eşite din cadrul ei.

Nu se vor putea citi nici odată în coloanele Vieţei Capitalei articole pornografice Acestea le lăsăm în seama revistelor cu pretenţii.

E bine să se ştie însă că larma moraliştilor de duzină nu ne va impresiona.

Pe aceşti moralişti şi pe fiecare în parte, îi cunoaştem à fond. Şi, se poate să nu cunoaştem pe moralistul naţional?

El e de sigur cel dintâi şi cel mai puţin grăbit client al cluburilor şi şantanelor.

Moralistul naţional, când se hotărăşte să nu mai facă pe mobila clubului, ci să plece la domiciliu, se întâlneşte totdeauna cu lăptăreasa.

Cu toate acestea deşi adolescenţa şi a doua copilărie şi le-a trecut în atmosfere mai viciate unele ca altele, suntem convinşi că el, fatalul moralist, va fi cel dintâi care, proptit de uşa vr’unui tripou cu proptele mult mai cotate, va striga că au apărut alţi duşmani, ai moralei, ai moralei ultragiate.

Rău face moralistul că uită amănuntul că toată viaţa a fost un grav, solemn, ridicol şi arhitectonic stâlp de cafenea, că e cel mai mare şi mai insuportabil chibiţ, şi că se dă în spectacol apărând morala. Săraca !

Farsorule!

*

Dar articolul acesta, tinde, – după cum vedeţi,– să ia proporţiile transiberianului. De aceea ne oprim, convinşi că activitatea noastră viitoare, va dovedi utilitatea revistei Viaţa Capitalei.

COMITETUL”.

vedete bucuresti viata artistica 1911 raritate viata capitalei

Fotografii din revista „Viața Capitalei”, anul I, nr. 1, 20 decembrie 1911. Legenda: 1 – Yolanda Iris, p. 2; 2 – Reclamă Casino de Paris, p. 2; 3 – Vera Dolorosa, p. 3; 4– Emil Dumitrescu, p. 4.

Pentru cititorul de azi am reţinut câteva date din cuprinsul primului număr al revistei „Viaţa Capitalei”. Din pagina 2 aflăm că la Casino de Paris concerteză de ceva vreme artista franceză Yolanda Iris. Alături, pe coloana din dreapta, reclama la Casino de Paris „cel mai elegant şi mai artistic teatru român de varieteuri”. O altă prezenţă la acelaşi teatru: Vera Dolorosa, cu un repertoriu de „cântece franceze, ruse, italiene şi engleze”.

„Unul din cei mai reputaţi cupletişti români, Emil Dumitrescu a jucat în trupele Leonescu, Hagiescu, Bobescu, şi în urmă a fost angajat la fabricile de gramofoane din Berlin, pentru plăci românești de cuplete.

Cupletistul Emil Dumitrescu a facut şcoală la Paris pe lângă Mayol şi alţi cupletişti cunoscuţi în toată lumea. El va întreprinde curând un turneu în ţară cu un repertoriu nou.

Actualmente d. Emil Dmnitrescu cântă la Varieteul de Nord din Calea Griviţei No. 79.” (pagina 4).

sampanie reclama 1911 viata capitalei

Reclamă din revista „Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 1911, coperta 2. 

Un alt anunţ se referă la venirea în Bucureşti a Circului Sidoli, la pagina 6:

„MARELE CIRC SIDOLI, atât de bine cunoscut publicului nostru, soseşte în Capitală duminică 25 Decembrie, cu un tren special, aducând o excelentă trupă de artişti compusă numai din specialităţi de primul rang nemai văzute în Capitală, cai de rasă bine dresaţi, precum alte animale exotice dresate…”

Important este că revista „Viaţa Capitalei” prezintă programul tuturor teatrelor din ţară, fiind semnalaţi şi directorii acestor aşezăminte culturale.

articol satiric viteza trenurilor romane viata capitalei nr 1 1911

Articol satiric din „Viața Capitalei”, I, nr. 1, 20 decembrie 2011, p. 5: Viteza trenurilor române. Semnat: Mirabo al II-lea. Sursa foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

Aşa cum a anunţat comitetul de redacţie, în paginile revistei au apărut şi alte articole care nu au nici o legătură cu actul teatral şi mă refer doar la două: Tripourile, articol de la pagina 1 şi Ghinionul gardistului, pagina 6.

Am reţinut articolul Tripourile pentru a observa curajul redacţiei de a ataca direct problema cluburilor interlope, a corupţiei şi a măsluitorilor, făcându-se apel la Prefectul Capitalei, dar şi la procuror, citaţi amândoi, pentru a face ordine, atacând frontal binevoitoarea administraţie poliţienească:

„În capitala noastră, – sub o binevoitoare administraţie poliţienească, – funcţionează de multă vreme câte-va tripouri, unde numeroşi oameni cad în cursa măsluitorilor.

Urmările unor atât de suspecte libertăţi sunt cunoscute. Numeroşi încrezători au căzut victime pasiunei cărţilor, şi au încheiat prin a-şi zbura creerii.

Nu voim să cităm cazuri sau să indicăm asemenea adevărate spelunci.

Cerem însă categoric ca indiferent de protecţia cine ştie cărui om influent, poliţia să nu dea asemenea autorizări şi să le ridice cât mai în grabă pe cele acordate unor indivizi certaţi de mult cu codul penal, certaţi de mult cu meseriile avuabile.

Cunoaştem pe d. Mitilineu prefectul poliţiei Capitalei, şi avem convingerea fermă că d-sa îşi va pune cât mai curând în aplicare părerile pe care le are asupra acestei probleme de moralitate socială.

De altfel în asemenea cazuri parchetul are un rol precizat, şi integrul prim procuror de Ilfov, d. N. Hiotu, – a avut chiar prilejul să vadă până unde merge corupţia, de când cu descinderea făcută de d-sa astă vară, într-un un asemenea local de nenorocire.

D-sa erà atunci judecător de instrucţie la cabinetul 3. Acum are mult mai multă libertate de acţiune şi mult mai vast teren.

Primejdia cluburilor interlope, conduse de compromişi, trebue să înceteze, şi cei care vor contribui la această operă de asanare, nu pot fi de cât de folos societăţei.”

Puşa Roth