76 de ani de la lansarea Radio Basarabia, primul post regional Radio România

Statia Radio Basarabia

calendarLa data de 8 octombrie 1939 se inaugura la Chişinău emisia postului Radio Basarabia, primul post regional al Radio România.

„Prin instalarea acestui post de radio emisiune la Chişinău se va putea desfăşura, cât mai larg, atât propaganda cât şi cultura naţională, astfel ca ea să fie cunoscută de toţi locuitorii acestei provincii, ceea ce este în interesul Ţării. Afară de aceasta, Chişinăul, fiind un centru de cultură foarte dezvoltat, postul de radio ar da prilejul intelectualilor, artiştilor şi instituţiilor de cultură să manifeste şi să contribuie la programele ce se vor emite, răspândind astfel învăţătura şi cultura românească peste hotare şi în toate straturile sociale”, se arăta în jurnalul primăriei Chişinău care ceda Societăţii Române de Radio, în 1937, clădirea fostului Auditoriu Puşkin din strada Carol I.

Continuă lectura „76 de ani de la lansarea Radio Basarabia, primul post regional Radio România”

„Aici Radio!” – un serial eveniment de istorie orală

Aici Radio! afis2

Agenţia de presă Rador propune Aici Radio!, un serial eveniment, bazat pe pagini necunoscute din istoria mass-media, existent din 1 octombrie pe www.rador.ro. Continuă lectura „„Aici Radio!” – un serial eveniment de istorie orală”

Paul Grigoriu va fi înmormântat duminică, 5 aprilie 2015, la Buciumeni

in memoriam paul grigoriu

Ceremonia funerară va începe duminică, 5 aprilie 2015, la ora 14.00, la locuința lui Paul Grigoriu de la Buciumeni, județul Dâmbovița. Înmormântarea va avea loc la cimitirul din comuna Buciumeni, unde celebrul realizator de radio locuia după pensionare.

Paul Grigoriu a încetat din viață vineri, 3 aprilie 2015, la vârsta de 70 de ani. 

Vezi: Paul Grigoriu a încetat din viață

Paul Grigoriu, „Domnul Radio”, a trecut în veşnicie

In memoriam Dan Ursuleanu

dan ursuleanu articol de pusa roth

Acum doi ani, în 2013, în a doua zi de primăvară, a plecat spre o altă dimensiune, luând cu el ultimii ghiocei ai vieţii, ziaristul, scriitorul, prietenul, distinsul coleg Dan Ursuleanu. Omul acesta, frumos la chip şi la suflet, avea darul şi harul vorbelor minunat meşteşugite, iar Dumnezeu îi dăruise răbdare şi zâmbet. Când am ajuns în Radio, la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), Dan Ursuleanu era acolo, alături de alţi colegi de-ai săi, ca să începem împreună o viaţă nouă de radio, într-o lume nouă. Încet şi cu infinită răbdare, ne-a îndrumat paşii în meseria de gazetar de radio, pentru mulţi dintre noi o necunoscută. Chiar dacă noi, echipa pe care o conducea, greşeam, venea şi explica cu zâmbetul lui nesfârşit pe buze. Era pe atunci, prin anii ’90, profesor, părinte spiritual şi apoi şeful redacţiei. Avea uneori tot dreptul să ne certe pentru greşelile făcute, inerente într-o astfel de muncă, dar prefera să explice, lucru rar într-o lume care propunea reguli noi, într-o lume în care libertatea era cel mai frumos cuvânt. Dan Ursuleanu ne-a învăţat şi ne-a îngăduit să fim liberi, ziarişti cu tolba plină de vise, frumoşi nebuni ai anilor ’90. Mă întrebam la început de unde vine acea nesfârşită sensibilitate şi apoi am realizat că este starea poeziei, de unde vine umorul şi am aflat mai târziu de umoristul Dan Ursuleanu, apoi am descoperit că este un vizionar şi am  gândit că este în directă relaţie cu pasiunea pentru science fiction, fiind fondatorul primei emisiunii radiofonice SF din România, „Radiobiblioteca SF”, redenumită „Exploratorii lumii de mâine” în ianuarie 1984 şi redactor al acesteia între 1982 şi începutul anului 1990, pe fostul Program III al Radiodifuziunii Române, astăzi Radio 3Net „Florian Pittiş”. Aş vrea să mai reamintesc emisiunile „Trecem pe recepţie – dialog cu tinerii ascultători” şi „Căutătorii de energie”, adăugând dramatizările în serial, emisiuni de umor, concursuri radio şi TV („Turneul emblemelor”) etc. Continuă lectura „In memoriam Dan Ursuleanu”

„Nunta în Someş” de Constantin Brăiloiu: o poveste fermecătoare despre obiceiurile de nuntă

Constantin Brailoiu - Nunta in Somes - coperta

eveniment liber sa spunPe 8 noiembrie 1940, compozitorul, muzicologul şi etnograful Constantin Brăiloiu rostea la Radio, cu darul povestitorului, bazându-se însă pe fapte reale şi pe cercetările proaspăt efectuate pe teren, conferinţa Nunta în Someş, ilustrată muzical cu documente sonore conservate până astăzi.

În vara anului 2014, Editura Casa Radio l-a invitat pelogo_casa-radio Victor Rebengiuc să citească la microfon, în Studioul T1 al Radiodifuziunii, în atenta regie a lui Vasile Manta, conferinţa lui Constantin Brăiloiu, al cărei manuscris se află în Arhiva scrisă a Radioului. Acest nou document, pus pe suport digital, face obiectul audiobook-ului Nunta în Someş, apărut în Colecţia „Lada de zestre”. Lui i se adaugă zece înregistrări autentice realizate în Someş în 1940: peţitul miresei, strigături, Cântecul miresei, jocuri, doină cu noduri, Horea miresei.

eveniment audiobook nunta in somes

Marți, 24 februarie 2015, în seara de Dragobete, Editura Casa Radio vă invită începând cu orele 19, la Café Cărtureşti Verona din București (str. Arthur Verona nr. 13-15) la o audiţie specială de pe acest audiobook şi la o dezbatere care va sta sub semnul dragostei şi al obiceiurilor de nuntă. Alături de Vintilă Mihăilescu – autorul prefeţei Slobod îi a veseli prezentă în booklet – se vor afla etnomuzicologul Speranţa Rădulescu, antropologul Bogdan Iancu şi Florin Iordan (etnomuzicolog, membru fondator al formaţiei de muzică veche românească „Trei Parale”). Invitat special: Victor Rebengiuc, care rosteşte cu o extraordinară forţă povestea celui mai important ritual de trecere, nunta.

constantin brailoiuCum ascultăm astăzi un asemenea document sonor datând din 1940? Către ce elemente ne îndreptăm atenţia? E, pentru spectatorul contemporan, doar o poveste curioasă, amuzantă, frumoasă? Altfel spus, mai regăsim indicii de atunci în nunţile şi obiceiurile de astăzi? Care mai este semnificaţia nunţii în mentalul colectiv contemporan?

„Mulţi sunt cei care au scris despre obiceiurile de nuntă şi alte ritualuri la români, dar probabil că nici unul nu a avut «verbul» lui Brăiloiu şi nici arta lui de a presăra cele mai minuţioase detalii etnografice în cea mai fermecătoare povestire. Din acest punct de vedere, Nunta în Someş este o bijuterie a genului”, scrie antropologul Vintilă Mihăilescu.

Dezbaterea de la Café Cărtureşti Verona va fi moderată de Maria Balabaş (jurnalistă Radio România Cultural şi muziciană). Întreaga seară Constantin Brăiloiu – Nunta în Someş va deveni un documentar audio, realizat de către Maria Balabaş pentru Radio România Cultural.

Partener media: Radio România Cultural

Mai multe detalii pe www.edituracasaradio.ro.

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Editura Casa Radio

Radio România – 86

aniversare radio romania 86 de ani

calendarAstăzi, 1 noiembrie 2014 Radio România împlinește 86 de ani de existență. 

Joi, 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, s-a difuzat oficial prima emisiune a postului Radio România, auzindu-se pentru prima dată apelul: „Aici, București, Radio România”. Emisiunea a început cu discursul profesorului Dragomir Hurmuzescu, președintele Consiliului de Administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, denumirea de până în 1936 a radioului românesc. Profesorul Hurmuzescu insista asupra rolului extraordinar al radiofoniei în dezvoltarea unei țări și a unui popor: „Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând în coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând va deveni criteriu de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor.”

dragomir hurmuzescu

Dragomir Hurmuzescu

După discursul inaugural, pînă la ora 19.00, s-au difuzat versuri de Horia Furtună, muzică de dans și muzică românească cu Cvintetul Radio, informații de presă, o conferință ținută de Horia Furtună. Emisia s-a reluat la ora 21.00, până la miezul nopții difuzându-se muzică interpretată de solista Băicoianu, buletin meteorologic, știri sportive, muzică de Johann Strauss, interpretată de Cvintetul Radio. Șeful serviciului muzical era Mihail Jora. Programele erau alcătuite de un consiliu alcătuit din Dragomir Hurmuzescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Dimitrie T. Alleseanu, Mihail Jora. Primul crainic al Radioului: Margareta Marinescu, care era și secretară a programelor.

bogdan calciu desen primul sediu al radio romania str general berthelotSocietatea de Difuziune Radiotelefonică din România (numele de până în 15 august 1936 al Radioului românesc) – clădirea veche Radio din str. G-ral Berthelot. Desen de Bogdan Calciu

În zilele următoare programele, asemănătoare, au fost transmise între orele 17.00–19.00 și 20.30–24.00. Schema de programe a primei săptămâni era: ora 17.00: muzică de dans; 17.45: știri de presă și bursă; 18.00: muzică de ansamblu; 18.05: lecturi literare sau conferințe; 18.35: muzică în interpretarea orchestrei studioului radiofonic, dirijată de Mihail Jora; apoi, de la ora 20.30, soliști vocali, instrumentali, coruri; 22.30: buletin meteo și știri; 23.00: muzică cu orchestra horia furtunaRadio.

În 2 şi 3 noiembrie 1928 programele au anunţat recitări, fără să ştim cine a interpretat. În schimb, duminică, 4 noiembrie, între orele 18–19, s-a difuzat muzică uşoară, între melodii recitând Victoria Mierlescu, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti. Tot ea citea povestirea lui Horia Furtună, Sufletul copiilor, în 10 noiembrie, iar în 11 noiembrie recita Făt-Frumos de acelaşi poet şi Calendarul lui Aghiuţă de George Coşbuc. În aceste ultime două emisiuni găsim în embrion „Ora copiilor” şi „Ora satului”.

Vineri, 9 noiembrie 1928 a apărut primul număr al revistei săptămânale „Radiofonia”, organ de publicitate al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România.

Remember

Istoria Radio România la Radio 3Net „Florian Pittiș”

sigla radio 3 netVineri, 1 noiembrie 2013, de la ora 7.00 la ora 24.00, la Radio România 3Net „Florian Pittiș” ați putut urmări istoria de 85 de ani a Radio România, de la prima emisiune difuzată, joi, 1 noiembrie 1928 până la 1 noiembrie 2013. Evoluția instituției, programele și emisiunile devenite branduri ale radioului românesc, principalele evenimente din istoria Radio România, personalitățile care și-au pus amprenta asupra dezvoltării radiofoniei românești și a instituției Radio România au fost prezentate în ordine cronologică timp de 17 ore. Fiecare oră de emisie a fost rezervată unui interval de cinci ani: 1928–1933, 1934–1938, 1939–1943, 1944–1948 ș.a.m.d.

sigla liber sa spunÎn același timp, în ziua de 1 noiembrie 2013, pe site-ul „Liber să spun” a fost publicat din oră în oră materialul documentar care a stat la baza acestor emisiuni, rămânând permanent la dispoziția voastră.

Materialul documentar a fost realizat de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva Radio România 85

Remember: Adrian Pintea, portret de Annie Muscă

adrian pintea biografie artistica de annie musca

eterne reveniri in luna octombrie annie musca rtrAstăzi, 9 octombrie 2014, ne amintim de actorul Adrian Pintea (9 octombrie 1954–8 iunie 2007). 

Enigmatic și visător.

Frenetic.

Cel care în ultima vreme purta la gât crucea cu Iisus răstignit, recita dumnezeiește, cânta la chitară și compunea…

Se mistuia cu fiecare rol și renăștea în iubirea pentru semeni.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Citise multă literatură și scria enorm de frumos, fără să facă prea mult știut lucrul acesta.

Cu studenții își punea în practică spiritul ludic, și nu lucra după tiparul școlilor de teatru. Dezgustat îndelung de umanul-neuman din realitatea românească, el voia totuși să scrie teatru, voia să facă film…

N-a mai apucat…

Adrian Pintea

Anii ’50. Octombrie, 9 

S-a născut în 1954 la Beiuș, sub poalele Apusenilor și sub semnul lui Octombrie, ziua 9. De la trei luni, rămas fără tatăl natural, Adrian, care purta și numele Virgil, a rămas în brațele ocrotitoare ale mamei, Maria, și ale soțului acesteia, George Pintea. Ambii părinți l-au ocrotit și l-au iubit, dăruindu-i dreapta îndrumare. A crescut la Oradea, orașul care răspândea aer vienez, după spusele lui. Acolo se îndrăgostise de literatură și arte; acolo își făcuse prieteni ai unei lumi aparte. Și din acel capăt de țară păstrase primăverile adolescentine. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, detalii biografice, rolurile lui Adrian Pintea în teatru, film, la teatrul radiofonic, pe micul ecran, activitatea regizorală, filme și fragmente de filme cu Adrian Pintea, fragmente audio-video din memorabile spectacole radiofonice care îl au ca protagonist, fotografii de familie, fotografii rare.

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio a dedicat luna octombrie 2014 actorului ADRIAN PINTEA (9 octombrie 1954–8 iunie 2007)

Florian Pittiș la rubrica „Remember” de Annie Muscă

florian pittis foto arhiva anda pittis

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna octombrie annie musca rtrAstăzi, 4 octombrie 2014, ne amintim de actorul Florian Pittiș  (4 octombrie 1943–5 august 2007).

Seducător, spontan și generos, nu cunoștea sensurile ranchiunei, iar numele Domnului suna nemuritor de tandru în graiul lui. Perfecționist, exersa totul, citea, studia. Făcea gimnastică, iar alimentația îi era echilibrată înaintea fiecărui spectacol. A adus pe scenă zeci și zeci de eterne ipostaze, chiar dacă lumea teatrului pare o lume efemeră, de-o seară.

Trăia clipa, iar pasul îi era iute. Mereu în ritm cu noul. Te cântărea din ochi, fuma Carpați, iar luxul nu era targetul lui, așa cum nu-i păsa de raiting. Rebel, dar profund în sensul real al cuvântului, Florian Pittiș a iubit enorm teatrul, muzica și poezia. Prin ele, a rămas în noi.  

remember florian pittis

Parfumul copilăriei rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Florian s-a născut la 4 octombrie 1943, în București, într-o familie aleasă, cu adorație și respect pentru cultură, muzică și literatură. Mama, pe nume Ana, era secretară de școală, iar tatăl, Nicolae Pitiș, născut la 1900 era aviator, şef de școală de pilotaj, comandant de escadrilă. Un străbun de-al lui Florian era preotul Bonifachie Pitiș din Șcheii Brașovului, figură istorică interesantă. Pentru cel care a purtat numele unei sărbători creștinești de bucurie, anii de maturitate păstraseră amprenta educației primite în familie.

Numele „Moțu” s-a născut din alintul bunicii paterne, iar dublul „t” din numele de familie, care a făcut furori în mintea noastră, ca nume de scenă, se „datorează” unei greșeli de înregistrare la starea civilă.

A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, fiind coleg de clasă cu viitoarea actriță Jeanine Stavarache, alături de care intrase în cercul de teatru coordonat de actorul Petre Gheorghiu, și tot lângă ea își va susține lecția de absolvire. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, rolurile lui Florian Pittiș în teatru, în filme, pe micul ecran, în teatrul radiofonic, muzică interpretată de Florian Pititș, Moment poetic cu Florian Pittiș, fragment audio-video din „Nunta lui Figaro”, fotografii rare, imagini-document.

Annie Muscă

24 august 1944, zi dramatică în istoria Radioului românesc

prima-cladire-radioului

calendarÎn urmă cu 70 de ani, în 24 august 1944, Radio România (Societatea Română de Radiodifuziune, titulatură pe care o avea din 4 aprilie 1936) a parcurs cea mai dramatică zi din istoria sa: bombardarea și distrugerea sediului său, clădirea din str. General Berthelot nr. 60 (în imaginea de sus), lângă locul unde se află actuala clădire, vecină cu curtea Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”.

Să recapitulăm desfășurarea evenimentelor.

Miercuri, 23 august 1944, Vasile Ionescu, director general al Radioului, împreună cu ing. Alexandru Lohan, înregistrează pe disc la Palatul regal Proclamaţia către ţară a Regelui Mihai I, difuzată pe post în aceeaşi seară la ora 22.25. Crainicul de serviciu care a anunțat că regele se va adresa națiunii a fost Mihai Zirra, viitorul mare regizor al Teatrului radiofonic, care a rostit de mai multe ori de la microfon: „Peste puţin timp vom da un comunicat important pentru ţară.”

regele-mihai

Regele Mihai I. Fotografie din 1946

„Când s-a transmis acest discurs al Regelui – spune istoricul Ion Scurtu – a fost o explozie de entuziasm. În primul rând, a fost reacţia Armatei. Regele era comandantul Armatei, conform Constituţiei. Armata a trecut de partea forţelor democratice. A fost,mihai-zirra apoi, explozia de entuziasm a populaţiei, care a ieşit în Piaţa Palatului pentru a-l aclama pe rege. Asta s-a întâmplat timp de câteva ore, trecând graniţa zilei de 23 spre 24 august, pentru că în dimineaţa zilei de 24, pe la ora 5.30, deja au început bombardamentele germane şi s-a distrus inclusiv partea din Palatul Regal unde a fost arestat mareşalul Antonescu. Regele însă plecase noaptea din Bucureşti, la Poiana Gorj.”

Clădirea Radioului a fost bombardată de mai multe ori, începând din dimineața zilei de joi, 24 august 1944 și emisia s-a întrerupt. 16 lucrători ai Radioului au murit în clădirea din str. G-ral Berthelot.

Relatarea dramatică a evenimentelor, păstrată în Fonotecă, a fost făcută de Vasile Ionescu, directorul din acea perioadă al Radiodifuziunii Române:

„La Bucureşti, cu fostul Radio Bucureşti atacat şi ocupat de trupele germane la ora 11.00 şi cu sediul Radiodifuziunii şi studiourile distruse prin ultimul bombardament aerian de la ora 16.20, am plecat, cu toate că aviaţia germană bombarda încă Capitala, la comandantul militar al Capitalei, să informez şi să cer sprijin pentru stingerea incendiului ce se declanșase după bombardare. Nu am putut obţine sprijinul solicitat, pentru că pompierii erau evacuaţi în comunele suburbane şi blocaţi de trupe inamice care asediau Bucureştiului. A trebuit să informez guvernul de noua situaţie creată prin scoaterea din funcţiune a studiourilor și a Radio Bucureşti şi găsind pe primul-ministru, generalul adjutant Constantin Sănătescu, în adăpostul Băncii Naţionale, adăpost care prezenta singurul garanţia de a rezista chiar şi la o bombă de 2.000 de kg, i-am raportat starea de fapt şi am propus că pentru continuarea misiunii începute este necesar să trec munţii Carpaţi şi acolo să duc mai departe opera de informare şi orientare a opiniei publice româneşti şi străine asupra actului de la 23 august ’44, prin posturile Radio România Bod, Dacia România, Bucegi şi Piatra. Primul ministru, felicitându-mă pentru acţiunea întreprinsă şi reuşită până atunci, servind cauzei naţionale, mi-a aprobat «planul temerar» – expresia sa – şi în acest scop, înapoindu-mă la fostul sediu al Societăţii de Radiodifuziune, care acum nu mai era decât o mare movilă de moloz fumegând, am luat măsurile pentru continuarea lucrărilor de scoatere a răniţilor şi morţilor de sub dărâmături şi transportarea răniţilor la spitale, de stingere a incendiului ce începuse să ia proporţii, întrucât explozia bombelor a aprins şi rezervorul de combustibil al societăţii, de a întreprinde anumite măsuri gospodăreşti şi de a ţine legătura cu autorităţile. Utilizând una din maşinile disponibile ale instituţiei, care fusese distrusă complet de bombardament, am plecat în seara de 24 august 1944, ora 19.30–20.00, spre zona de dispersare a Radiodifuziunii, aflată pe Valea Timişului şi în împrejurimile Braşovului, utilizând via Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Făgăraş – Braşov, nefiind accesibilă calea cea mai directă şi apropiată pe Valea Prahovei.”

vasile-ionescu director radio romania

Vasile Ionescu, director al Societății Române de Radiodifuziune (5 septembrie 1940–15 februarie 1945)

În aceeași zi de 24 august 1944, locaţiile posturilor Societății Române de Radiodifuziune au fost atacate concomitent de armatele germane: postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detaşament de 120 de persoane, în timp ce postul de la Băneasa (Radio București, de care vorbește Vasile Ionescu) a fost cucerit de germani, la ora 11 și avea să fie eliberat abia pe 29 august.

La puțin timp după întreruperea din prima parte a zilei de 24 august, Radio România și-a reluat transmisia din studiourile de ajutor din zona Bod – Braşov până la 28 august, când un atac de 20 de avioane, care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcţiune postul Radio România. Emisiunea a continuat prin punerea în funcţiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Gh. Rasoviceanu), Carpaţi (Palatul Regal Peleş) şi Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal).

statia-bod

Stația Bod, al cărei emițător de 150 KW a fost pus în funcțiune la 1 ianuarie 1936

Emisiunile erau lucrate şi transmise dintr-un studio improvizat aflat într-o casă din str. G-ral Berthelot nr. 71. Cele trei posturi pe unde scurte vor funcţiona până în data de 31 august, când sunt repuse în funcțiune posturile Radio București I și II.

Până la construirea noului sediu (pe vechiul amplasament, str. G-ral Berthelot nr. 60, planurile fiind aprobate din timpul administrației Vasile Ionescu), inaugurat în 28 octombrie 1946 și dat în folosinţă parţial în 1947, și chiar și după aceea, Radio România şi-a continuat activitatea din studiourile improvizate la etajul al II-lea al Liceului „Sfântul Sava”, aflat pe str. General Berthelot, din imobilul din strada G-ral Berthelot nr. 41, devenit în anii comunismului sediul Editurii Cartea Românească și din apartamentul cu 6 camere din str. Ştirbei Vodă nr. 108. Mutarea la Liceul „Sf. Sava” s-a făcut la puțin timp după încetarea luptelor din București dintre trupele române și cele germane (așa-numita „bătălie de la București” din 24–27 august 1944). liceul-sf-sava-bucuresti

Liceul „Sf. Sava” din București

Condițiile erau, desigur, mult mai dificile, pentru că se pierduseră în clădirea bombardată aparatura, o parte din arhivă, instrumente muzicale, o parte din colecția de discuri cu muzică, o parte dintre discurile pe care erau înregistrate, începând din anii ’30, unele emisiuni transmise în direct, considerate ca importante de arhivat (odată cu rostirea la microfon, în regia tehnică se înregistra pe o matriță de disc), discurile cu zgomote și efecte necesare teatrului radiofonic, difuzat atunci în direct din studio, obiectele de recuzită ale teatrului radiofonic etc. Dar în ciuda acestor dificultăți enorme, cu eforturi eroice și cu eforturi materiale considerabile, Radio România a continuat să funcționeze la parametri normali, nu numai sub aspect informativ, ci și al emisiunilor de comentarii și cronici. La puțin timp, spre sfârșitul anului 1944, în clădirea Liceului „Sf. Sava” s-au amenajat un studio muzical și chiar un studio pentru teatrul radiofonic, cu toate că izolarea lor fonică față de alte încăperi ale liceului lăsa de dorit. La sfârșitul anului 1944 se înființează Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii. Deși recuzita pentru realizarea zgomotelor („culisa sonoră”, cum se numea) lipsea, emisiunile de teatru radiofonic, foarte ascultate, au fost reluate rapid, în 10 ianuarie 1945, cu piesa Destin de Mihai Tican-Rumano, urmată de un scenariu al aceluiași autor, în 20 februarie (O răpire romantică) și de Asmodée de François Mauriac în 27 martie 1945.

radio-romania

Clădirea actuală a Societății Române de Radiodifuziune (str. G-ral Berthelot nr. 60–64), construită după planurile arhitecţilor Tiberiu Ricci, Mihai Ricci, Leon Garcia, Jean Beral, a fost inaugurată oficial joi, 27 noiembrie 1952. Construcția începuse în 1949, lucrările au continuat însă până în 1955. Ansamblul de clădiri a fost terminat în 1961, ultima fiind dată în folosinţă Sala de Concerte, marți, 12 septembrie 1961, cu ocazia celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.

Pușa Roth și Costin Tuchilă

Annie Muscă despre Anda Călugăreanu

anda calugareanu revista teatrala radio

calendarRânduri neștiute despre Anda Călugăreanu (24 octombrie 1946–15 august  1992)

Astăzi scriu despre Toma Caragiu, personaj al rubricii Remember de la Revista Teatrală Radio din 21 august 2014.

Inevitabil mi-am amintit de Anda…

Dau timpul înapoi și revăd una dintre întâlnirile mele cu scriitorul umorist Dan Mihăescu.

Inevitabil ne-am amintit amândoi de Anda, cea care alături de Toma Caragiu, bunul prieten al Personajului meu, crease un stil sub bagheta magică a regretatului realizator de televiziune și renumit autor de texte scrise special pentru Toma Caragiu…

anda calugareanu de annie musca

Anda Călugăreanu

În vara lui 1960, la Costinești, prietenii mei, George Pîrjol și Ion Mitrici, mi-au adus de mână o fetiță durdulie, negricioasă, veselă, Ancuța, care îl imita incredibil pe Salvatore Adamo. Mai târziu am prezentat-o regizorului tv Sorin Grigorescu și el a selecționat-o pentru o emisiune cu tinere speranțe. Debutul a fost exploziv și a început imediat să lucreze cu Valeriu Lazarov. Apoi a fost cooptată în faimoasa echipă a lui Andu Bocăneț, împreună cu Pittiș și Tufaru.

Cine a botezat-o Anda?

Mircea Crișan. Începuse să lucreze și cu el…

toma caragiu anda calugareanu inedit

Toma Caragiu

Cum s-a ajuns la colaborarea Andei cu „pretențiosul” Toma Caragiu? Citește integral în Revista Teatrală Radio. Scenete TV cu Anda Călugăreanu, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, melodii interpretate de Anda Călugăreanu.

Annie Muscă