Lansare de carte: „Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse” de Ion Valjan

lansare de carte i valjan

eveniment liber sa spunDuminică, 1 februarie 2015, la ora 11.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr. 38, București) va avea loc  lansarea volumului Din filigrane şi surâsuri. Portrete suprapuse de Ion Valjan*), ediţie îngrijită de Micaela Gulea. La eveniment  vor participa Ioana Pârvulescu, Micaela Gulea, Vlad Russo şi Victor Rebengiuc.

valjan-

I. Valjan

„În lumea culturală interbelică îl întâlneai pe Valjan la tot pasul. Personalitatea lui pitorească şi jovială i-a inspirat pe toţi caricaturiştii vremii. Avocat celebru, cu imensă clientelă, era văzut alergând pe treptele Tribunalului, urmat de numeroşii săi secretari. În pofida vârstei şi a corpolenţei, se bucura de sprinteneala unui fost gimnast. Nici sprinteneala verbului nu-i era străină, dovadă nenumăratele sale replici scânteietoare, la bară sau în piesele de teatru. Fascinaţia scenei a făcut din el un om de teatru proteic: director de trupă la… 13 ani, student-autor de comedii jucate la Teatrul Naţional din Iaşi (1904), director al Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a promovat regia modernă. După Marea Unire, în calitate de director general al teatrelor, Valjan a jucat un rol însemnat în organizarea propagandei culturale în ţinuturile alipite şi a încurajat reprezentarea repertoriului naţional prin Legea teatrelor care-i poartă numele (1926). A fost socotit un maestru al genului scurt în comedia de moravuri de către critici literari precum G. Călinescu, E. Lovinescu sau Pompiliu Constantinescu. În 1929 a inaugurat teatrul radiofonic cu mult jucata comedie Ce ştia satul. Comedia de succes în trei acte Generaţia de sacrificiu se dovedeşte atât de actuală, încât la 80 de ani de la premieră s-a aflat pe afiş timp de trei stagiuni la Teatrul Național din București (începând din 1998), iar la Barasheum se joacă de opt stagiuni, din 2006.

Omul politic s-a remarcat prin elaborarea (în colaborare) a importantei Legi a asanării (conversiei) datoriilor agricole, pe care a susţinut-o ca vicepreşedinte şi raportor în Parlamentul României (1932). A lăsat fermecătoare memorii, publicate postum (Cu glasul timpului, Eminescu, 1987, 1994, Humanitas, 2013).

În perioada comunistă, refuzul lui Valjan de a colabora cu noul regim a provocat implicarea într-un proces stalinist de «înaltă trădare» (1951). Condamnat la 15 ani de detenţie, s-a stins la 29 aprilie 1960, nu însă fără a sfida cumplita închisoare printr-un spectacol creat de el în ultimele luni de viaţă şi jucat în secret de numeroşii săi colegi de celulă, deţinuţi politici.” – Micaela Gulea.

*) Ion Al. Vasilescu (1881–1960), avocat, dramaturg, memorialist, publicist şi om politic. A semnat cu pseudonimele: I. Valjan, V. Al. Jean, Val, i, Jean Valjan, Ioan Al. Valjan avocat. La sugestia lui Al. Davila adoptase în 1912, la premiera comediei Ce știa satul, criptonimul Valjan.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi (1903) şi şi-a dat doctoratul la Paris. A intrat în magistratură (1908–1914). După procesul Sotiriu–Cretzulescu (1915), cu care şi-a început cariera de avocat, a pledat în majoritatea marilor procese penale. Autor dramatic de succes de descendenţă caragialiană, apreciat de G. Călinescu, a publicat cinci comedii: Ce ştia satul (1912) – considerată de E. Lovinescu poate cea mai bună comedie într-un act din literatura română –, Nodul gordian (1920), Lacrima (1920), O inspecţie (1941), Generaţia de sacrificiu (1933, 1936) – jucată cu mare succes până în zilele noastre. A fost directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (1923–1924) şi director general al teatrelor (1923–1926). A elaborat şi a susţinut în calitate de parlamentar noua Lege a teatrelor (cunoscută ca Legea Valjan), 1926. A colaborat la „Sburătorul”, „Vremea” (al cărei director literar şi artistic a și fost pentru scurt timp), „Rampa” etc.

Ca om politic, a făcut parte din Partidul Naţional Liberal (1922–1930), aripa liberală georgistă (1930–1932), alăturându-se, în fruntea unui grup liberal independent, Cartelului electoral Iorga–Argetoianu (1932). Ca jurist, a contribuit la redactarea Legii asanării datoriilor agricole (1932), pe care a susţinut-o ca raportor în Parlament. Din 1932 a devenit membru marcant al Partidului Naţional Agrar al lui O. Goga, de care s-a despărţit în 1935, împotrivindu-se fuziunii PNA cu Liga Apărării Naţional-Creştine a lui A.C. Cuza. A publicat texte memorialistice şi evocări în reviste începând din 1921, dar a întrerupt această activitate în 1947, copleşit de arestarea fiului său Corneliu (Nelu) Valjan; aşa se explică faptul că memoriile sale se opresc la momentul Paradei Victoriei (noiembrie 1918). După război, a refuzat să intre în nou-înfiinţata Uniune a Scriitorilor şi să publice piese propagandistice; arestat (1950) şi implicat într-un proces politic „de înaltă trădare”, fiind acuzat de spionaj în favoarea Marii Britanii, a fost condamnat la 15 ani de temniţă grea. Este autorul singurului spectacol teatral jucat într-o închisoare comunistă, Revista Piteşti ’59, fapt consemnat de Ion Ioanid. A murit în detenţie.

Lucrări apărute postum: volumul antologic Teatru. Generaţia de sacrificiu, Bucureşti, Editura Minerva, 1985 și Editura Vremea, 1998; Cu glasul timpului. Amintiri, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987 și 1996; Editura Humanitas, 2013; Trei crime celebre, Bucureşti, Editura Garamond, 1994.

Eveniment: „Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

eveniment teatral martori ai istoriei de pusa roth

eveniment liber sa spunLa 25 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați serialul Martori ai istoriei de Pușa Roth. Cele cinci episoade vor fi difuzate la Radio România Cultural de luni, 15 decembrie până vineri, 19 decembrie 2014, la ora 21.30. Serialul va putea fi ascultat și la Radio România Actualități, la ora 23.05: luni, 15, marți, 16, miercuri, 17,  joi, 18 și luni, 22 decembrie 2014.

cd martori ai istoriei unicat radio romania

Teatru-document, unicat în media românească

Proiect special al Societății Române de Radiodifuziune, Martori ai istoriei este singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989. Cele cinci episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta, au fost difuzate în premieră în zilele de 15, 16, 19, 20, 21 decembrie 2011, la Radio România Actualități și nu au mai fost difuzate în reluare până acum. 

pusa-roth

Pușa Roth

pusa roth revolutia romana„Am ales cinci subiecte, spune autoarea, cinci momente care mi s-au părut că pot suporta povara ficţiunii, mai ales că există destul de multe semne de întrebare asupra unor evenimente petrecute în decembrie 1989. Pentru acest serial am folosit documente care au fost făcute publice, dar şi declaraţii şi documente care nu au apărut nicăieri până acum.” Într-un limbaj teatral adecvat, expresiv, refăcând atmosfera tensionată, dramatică a acelor zile, elementele de ficțiune potențează reconstituirea documentară a unor momente ale Revoluției din decembrie. O parte dintre personajele cu nume fictive din Martori ai istoriei au identitate reală: „Mulţi dintre interlocutorii mei nu au dorit să apară cu numele reale, de aceea, evident, numele personajelor sunt fictive. Sigur, nu este un lucru obişnuit să ceri unor oameni, mulţi dintre ei greu încercaţi de evenimentele din decembrie ’89, să devină personaje într-o piesă de teatru radiofonic. Nu poţi accepta uşor să devii martorul propriei tale suferinţe! Cred că doar promisiunea fermă a păstrării anonimatului i-a determinat să vorbească.”

vasile-manta-regizor-revolutie-serial-radio-romania

Vasile Manta

Rememorarea, retrăirea momentelor cumplite devin procedeu de construcție în cele cinci acte teatrale ale Pușei Roth. Copleșitoare prin tensiune și emoție dramatică, această reconstituire impresionează totodată prin autenticitate. Regizorul Vasile Manta, care a realizat și coloana sonoră, a alcătuit o distribuție excelentă, cu o varietate de voci, conferind textului ritmul și atmosfera potrivite,  urmând creator elementele de construcție și reliefând detaliile pentru a asigura autenticitatea necesară. Ai într-adevăr impresia că te afli, prin intermediul scenei imaginare a teatrului radiofonic, în locurile în care s-a scris această istorie de foc și sânge. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragmente audio-video din cele cinci episoade.

Costin Tuchilă

Album discografic aniversar Camil Petrescu

Camil-Petrescu-Teatru

eveniment liber sa spunVineri 21 noiembrie 2014, la ora 16.00, la standul Editurii Casa Radio (Pavilion Central, A, Romexpo, nivel +4.50, stand 252) din cadrul Târgului Internațional GAUDEAMUS Carte de învățătură va avea loc lansarea CD-box-ului aniversar Camil Petrescu (120 de ani de la naștere): TeatruInvitaţi: Florica Ichim, Camil Aurelian Petrescu, Cristian Teodorescu, Ovidiu Şimonca, Natalia Stancu. Moderator: Costin Tuchilă.

Apărut în colecția „Fonoteca de aur”, sub genericul „Capodoperele dramaturgiei românești în versiuni radiofonice integrale”, albumul cuprinde înregistrări istorice cu piesele:

• Mitică Popescu. Regia artistică: Paul Stratilat. În rolul titular: Radu Beligan. Din distribuție fac parte: Tanţi Cocea, Willy Ronea, Dem Savu, Ștefan Ciubotărașu, Mircea Constantinescu, Rozalia Avram Jules Cazaban, Marcela Demetriad, Catița Ispas, Karin Rex, Marilena Prodan, Bebe Tănăsescu, Emil Giuan, Gheorghe Ionașcu, Horia Șerbănescu. Producție a Teatrului Național Radiofonic. Data difuzării în premieră: 11 martie 1956.

radu beligan

Radu Beligan în Studioul T1 al Radiodifuziunii. Fotografie din Arhiva Scrisă Radio România

• Jocul ielelor.  Regia artistică: Paul Stratilat. În distribuție: Constantin Codrescu, A. Pop-Mațian, Nicolae Sireteanu, Mircea Constantinescu, Nicolae Grigore Bălănescu, Vasile Florescu, Octavian Cotescu, Ion Manta, Simona Bondoc, Lili Popovici, Jules Cazaban, Ion Finteșteanu, Marieta Deculescu, Geo Maican, Ion Henter, George Ionașcu, Marin Neacșu, Marcela Rusu. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic. Data difuzării în premieră: 11 martie 1956.

• Suflete tari. Regia artistică: Elena Negreanu. În distribuție: Ion Manolescu, Tanți Cocea, Constantin Codrescu, Toma Dimitriu, Clody Bertola, Nicolae Brancomir, Culai Darie, Tina Ionescu. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic: Data difuzării în premieră: 6 iunie 1966.

Tanti_Cocea

Tanți Cocea

Prezentare de Florica Ichim. Editor: Horia Pop. Realizatori: Lavinia Ivașcu, Maria-Elena Negoescu. Redactor: Daria Ghiu. Producător: Gilda Rădulescu. Postprocesare: Marilena Barabaș. Grafică: Daniel Ivașcu. Producție a Centrului Cultural media radio România (Editura Casa Radio) în colaborare cu Serviciul Patrimoniu Cultural și Arhive, 2014.

„Puţină lume realizează, în acest 2014, în care sunetele ne invadează din aparate sofisticate, ce a însemnat teatrul radiofonic în anii ’50–’60 când radiouri erau puţine, iar în toate locuinţele rurale un «difuzor» (aşa i se spunea) zbârnâia fără întrerupere (în general) emiţând un singur post. Dar pe acel post veneau cu regularitate texte minunate glăsuite de voci asemenea. Erau mari actori care dădeau viaţă unor roluri importante din dramaturgia română şi universală. Camil Petrescu însuşi îi asculta cu bucurie în piesele sale preţuindu-i pe Ion Manolescu în Matei Boiu-Dorcani, pe Radu Beligan în Mitică Popescu sau pe Constantin Codrescu în Gelu Ruscanu. Cu egală plăcere îl asculta pe actorul său favorit Mihai Popescu în Egmont. Aceste voci, aceşti actori ne-au format publicul anilor ‘80, acest public ne-a format spectatorii de astăzi. Pentru mine, înregistrările ce le puteţi acum asculta sunt ca nişte comori nepreţuite ce mi-au fost dăruite de cei care au înfăptuit Teatrul cu majusculă.” – Florica Ichim.

album aniversar camil petrescu fonoteca de aur

Târgul Internaţional GAUDEAMUS Carte de Învăţătură 2014 se desfășoară în perioada 19–23 noiembrie 2014 în Pavilionul Central (A) al Complexului Expoziţional Romexpo din București. Evenimentul, ajuns la ediţia cu numărul 21, este iniţiat şi organizat de Radio România, prin Centrul Cultural Media Radio România.

Vezi și: Editura Casa Radio la Gaudeamus XXI: fuziunea artelor 

Site-ul Editurii Casa Radio

Revista Teatrală Radio a împlinit un an

reviste online

Proiect Radio România Cultural, site-ul Revista Teatrală Radio a împlinit astăzi, marți, 21 octombrie 2014, un an de funcționare

Realizată de o echipă de redactori și realizatori din cadrul redacțiilor Teatru și România Cultural ale Societății Române de Radiodifuziune, această publicație online, în format multimedia, s-a lansat cu ocazia aniversării a 85 de ani de existență a Radio România (1 noiembrie 2013). Primele postări pe site: 21 octombrie 2013. Redactor șef: Attila Vizauer. Realizator site: Costin Tuchilă. Continuă lectura „Revista Teatrală Radio a împlinit un an”

Evocare Adrian Pintea la Majestic

afis auditie majestic adrian pintea

eveniment liber sa spunLuni, 20 octombrie 2014, la ora 11.00, în cadrul audițiilor de la Clubul Ramada-Majestic din București (Calea Victoriei nr. 38-40), Teatrul Național Radiofonic vă invită la o Evocare Adrian Pintea, prilej de a-l reasculta în spectacolul Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatră de Tirso de Molina. Invitați: Marina Spalas, Leonard Popovici, Mircea Constantinescu, Valentin Teodosiu. Prezintă: Costin Tuchilă. Intrarea liberă. 

Revista Teatrală Radio a dedicat luna octombrie 2014 actorului Adrian Pintea (9 octombrie 1954–8 iunie 2007). 

adrian pintea

Adrian Pintea

„Enigmatic și visător.

Frenetic.

Cel care în ultima vreme purta la gât crucea cu Iisus răstignit, recita dumnezeiește, cânta la chitară și compunea…

Se mistuia cu fiecare rol și renăștea în iubirea pentru semeni.

Citise multă literatură și scria enorm de frumos, fără să facă prea mult știut lucrul acesta.” (Annie Muscă, Adrian Pintea la rubrica „Remember”, Revista Teatrală Radio”, 9 octombrie 2014).

el burlador de sevilla y convidado de piedra

Spectacolul pe care îl vom asculta luni, 20 octombrie, Seducătorul din Sevilla și Oaspetele de piatrăde Tirso de Molina, îl are în rolul lui Don Juan Tenorio pe Adrian Pintea, în regia lui Leonard Popovici. Traducere de Aurel Covaci. Adaptare radiofonică de Costin Tuchilă. Înregistrare difuzată în premieră în 19 ianuarie 2003.

La sfârșitul anului 2002 se materializa o mai veche intenție: aceea de a monta în premieră la Teatrul Național Radiofonic „faimoasa comedie” a maestrului Tirso de Molina, Seducătorul din Sevilla şi Oaspetele de piatră (El burlador de Sevilla y convidado de piedra), care a lansat în 1630 mitul lui Don Juan. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Costin Tuchilă

Remember: Adrian Pintea, portret de Annie Muscă

adrian pintea biografie artistica de annie musca

eterne reveniri in luna octombrie annie musca rtrAstăzi, 9 octombrie 2014, ne amintim de actorul Adrian Pintea (9 octombrie 1954–8 iunie 2007). 

Enigmatic și visător.

Frenetic.

Cel care în ultima vreme purta la gât crucea cu Iisus răstignit, recita dumnezeiește, cânta la chitară și compunea…

Se mistuia cu fiecare rol și renăștea în iubirea pentru semeni.rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Citise multă literatură și scria enorm de frumos, fără să facă prea mult știut lucrul acesta.

Cu studenții își punea în practică spiritul ludic, și nu lucra după tiparul școlilor de teatru. Dezgustat îndelung de umanul-neuman din realitatea românească, el voia totuși să scrie teatru, voia să facă film…

N-a mai apucat…

Adrian Pintea

Anii ’50. Octombrie, 9 

S-a născut în 1954 la Beiuș, sub poalele Apusenilor și sub semnul lui Octombrie, ziua 9. De la trei luni, rămas fără tatăl natural, Adrian, care purta și numele Virgil, a rămas în brațele ocrotitoare ale mamei, Maria, și ale soțului acesteia, George Pintea. Ambii părinți l-au ocrotit și l-au iubit, dăruindu-i dreapta îndrumare. A crescut la Oradea, orașul care răspândea aer vienez, după spusele lui. Acolo se îndrăgostise de literatură și arte; acolo își făcuse prieteni ai unei lumi aparte. Și din acel capăt de țară păstrase primăverile adolescentine. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, detalii biografice, rolurile lui Adrian Pintea în teatru, film, la teatrul radiofonic, pe micul ecran, activitatea regizorală, filme și fragmente de filme cu Adrian Pintea, fragmente audio-video din memorabile spectacole radiofonice care îl au ca protagonist, fotografii de familie, fotografii rare.

Annie Muscă

Revista Teatrală Radio a dedicat luna octombrie 2014 actorului ADRIAN PINTEA (9 octombrie 1954–8 iunie 2007)

Florian Pittiș la rubrica „Remember” de Annie Muscă

florian pittis foto arhiva anda pittis

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna octombrie annie musca rtrAstăzi, 4 octombrie 2014, ne amintim de actorul Florian Pittiș  (4 octombrie 1943–5 august 2007).

Seducător, spontan și generos, nu cunoștea sensurile ranchiunei, iar numele Domnului suna nemuritor de tandru în graiul lui. Perfecționist, exersa totul, citea, studia. Făcea gimnastică, iar alimentația îi era echilibrată înaintea fiecărui spectacol. A adus pe scenă zeci și zeci de eterne ipostaze, chiar dacă lumea teatrului pare o lume efemeră, de-o seară.

Trăia clipa, iar pasul îi era iute. Mereu în ritm cu noul. Te cântărea din ochi, fuma Carpați, iar luxul nu era targetul lui, așa cum nu-i păsa de raiting. Rebel, dar profund în sensul real al cuvântului, Florian Pittiș a iubit enorm teatrul, muzica și poezia. Prin ele, a rămas în noi.  

remember florian pittis

Parfumul copilăriei rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Florian s-a născut la 4 octombrie 1943, în București, într-o familie aleasă, cu adorație și respect pentru cultură, muzică și literatură. Mama, pe nume Ana, era secretară de școală, iar tatăl, Nicolae Pitiș, născut la 1900 era aviator, şef de școală de pilotaj, comandant de escadrilă. Un străbun de-al lui Florian era preotul Bonifachie Pitiș din Șcheii Brașovului, figură istorică interesantă. Pentru cel care a purtat numele unei sărbători creștinești de bucurie, anii de maturitate păstraseră amprenta educației primite în familie.

Numele „Moțu” s-a născut din alintul bunicii paterne, iar dublul „t” din numele de familie, care a făcut furori în mintea noastră, ca nume de scenă, se „datorează” unei greșeli de înregistrare la starea civilă.

A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, fiind coleg de clasă cu viitoarea actriță Jeanine Stavarache, alături de care intrase în cercul de teatru coordonat de actorul Petre Gheorghiu, și tot lângă ea își va susține lecția de absolvire. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Amplu portret monografic, rolurile lui Florian Pittiș în teatru, în filme, pe micul ecran, în teatrul radiofonic, muzică interpretată de Florian Pititș, Moment poetic cu Florian Pittiș, fragment audio-video din „Nunta lui Figaro”, fotografii rare, imagini-document.

Annie Muscă

Un zâmbet pentru un iris

aniversare mircea albulescu pusa roth

Pe Maestrul Mircea Albulescu îl ştiu de când mă ştiu, întâi de la radio şi  televiziune, apoi de la teatru şi, după ani, l-am cunoscut personal. La început, Maestrul îmi zicea Rodica, amuzându-se când îi spuneam că nu mă cheamă aşa, iar el, pe sub sprâncene, afirma că este naşul şi să nu mai protestez. Probabil, este o formă de alint, pentru că Mircea Albulescu este pentru foarte mulţi, Naşul, evident, naşul spiritual. Cum poţi refuza tu, omul obişnuit, o asemenea tandreţe, atunci când marele actor micşorează cu un cuvânt distanţa dintre el şi tine? Lui Mircea Albulescu nu-i prea place să i se spună astfel, însă creaţiile sale artistice şi literare stau mărturie în acest sens.

mircea albulescu foto din vol poezie de teatru

Mircea Albulescu. Fotografie din vol. Poezie de teatru. Pușa Roth în dialog cu Mircea Albulescu, Cuvânt înainte, biografie artistică și postfață de Costin Tuchilă, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude”, 1, 2008

Nu cred că este necesar să reamintesc vreun rol dintre sutele de roluri pe care le-a interpretat, pentru că şi dvs., ca şi mine, aţi fost, cred eu, martori ai cel puţin unuia dintre rolurile sale, martori ai creaţiei sale, de-a lungul atâtor ani de când slujeşte scena teatrului românesc. Poate o să vă surprindă titlul Un zâmbet pentru un iris, dar această sintagmă defineşte, după părerea mea, relaţia unui mare om cu un alt om, tandreţea, frumuseţea şi respectul pe care le găseşti atunci când eşti implicat într-un proiect, în cazul nostru cartea Poezie de teatru. După mai multe emisiuni, interviuri realizate cu o ocazie sau alta, i-am propus Maestrului Albulescu să facem o carte, evident, una în care personajul principal să fie chiar domnia-sa. „Ce carte? O carte pentru mine, cu mine?”– a replicat surprins plăcut de această ofertă. După îndelungi parlamentări l-am convins şi am început dialogul. Am lucrat uşor, pentru că domnul Albulescu a luat în serios acest proiect.

Mircea Albulescu in Sângele de Horia Lovinescu

Mircea Albulescu în Sângele de Horia Lovinescu, regia: George Rafael, Teatrul „Nottara”, 1976. Fotografie din vol. Poezie de teatru. Pușa Roth în dialog cu Mircea Albulescu

Într-una dintre zile a trebuit să-l vizitez acasă pentru fotografii din arhiva personală. Atunci nu m-am dus singură, ci mi-am însoţit intenţia cu o floare, un iris, pe care i l-am dăruit Maestrului. Cînd am sunat la uşă, mi-a deschis, m-a privit lung, s-a uitat la iris, a zâmbit cu toată fiinţa, nu a spus nimic, a luat floarea şi a aşezat-o într-o vază din sufragerie. Nu am povestit această mică întâmplare până acum, fiindcă oamenii au tendinţa să spună că un bărbat nu primeşte flori. Nu ştiu dacă e aşa sau nu, dar eu am intrat într-o casă, casa unui mare artist, şi unui mare artist e obligatoriu să-i oferi o floare, măcar atunci când îi calci pragul casei. În plus, eu am căpătat un zâmbet sau, mai bine zis, florii mele i-a zâmbit Maestrul.

LA MULŢI ANI, MAESTRE!

Pușa Roth

mircea-albulescu-pusa-roth-poezie-de-teatru

Portret Jules Cazaban de Annie Muscă

jules cazaban

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi, 23 septembrie 2014, ne amintim de actorul Jules Cazaban (16 martie 1903–23 septembrie 1963).

„Când mă îndrept spre scenă simt cum merg altfel decât în viața obișnuită, cum merg prin rolul meu.”  (Jules Cazaban)

Un descendent al Cazabanilor din Carcassone, născut la Fălticeni

Despre rădăcinile familiei Cazaban, naturalizată română, a realizat o amplă cronică de rubrica remember annie musca revista teatrala radiofamilie distinsul profesor Eugen Dimitriu din Fălticeni. Aflăm că François Cazaban, bunicul patern al actorului, descinde din sudul Franței, dintr-un oraș-fortăreață, Carcassone. Inginer constructor de profesie, François ajunge în Alger, apoi delegat al profesiei sale la Iași, pentru organizarea serviciului de telegrafie. A fost numit Inginer şef al Departamentului de Telegrafie Iaşi între 1853–1896, punându-și amprenta pe importante lucrări din zonă.

Tânărul François trece prin două mariaje și va avea, se pare, 15 copii, printre care și pe Ludovic, tatăl actorului, care la rândul lui se va căsători cu austriaca Aneta Checais și vor avea doi copii: Jules, venit pe lume la 16 martie 1903, și Theodor, mai mic cu 18 ani, viitor romancier și dramaturg, figură emblematică a exilului românesc, pe care Jules nu a reușit să-l mai revadă.

liceul nicu gane falticeni jules cazaban

Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni

Studii în târgul natal

Jules a urmat Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, un loc de învățătură pe unde trecuseră și Lovineștii. Înclinația lui pentru arte i-a determinat pe părinți să-l înscrie în orchestra liceului, unde lua lecții de violoncel. Dar pasiunea pentru actorie era mai puternică decât cea pentru muzică, Jules remarcându-se în piesele puse în scenă în perioada liceului, în ambientul unei scenografii semnate de viitorul sculptor Ion Irimescu, cel care i-a fost coleg de liceu și rudă, conform unei cronici de familie a Cazabanilor. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Jules Cazaban în teatru, în film, la teatrul radiofonic, fragmente audio-video din „Take, Ianke și Cadâr” de V. I. Popa, regia: N. Al. Toscani, 1960, fotografii de arhivă.

Annie Muscă

Ștefan Mihăilescu-Brăila la rubrica „Remember” de Annie Muscă

stefan mihailescu braila

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi ne amintim de actorul Ștefan Mihăilescu-Brăila (3 februarie 1925–19 septembrie 1996).

Cadâr din Take, Ianke și Cadâr de V. I. PopaArturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht, Béranger din Regele moare de Eugen Ionescu,Iorgu Langada din …Escu de Tudor MușatescuDude înMilionarul sărac de Tudor Popescu, Constantin Cantemir din Descăpățânarea de Al. Sever…doar câteva dintre rolurile pe scenele teatrelor, care au purtat semnătura actorului care iubea dramele pentru profunzimea lor, dar devenise genial în comedie. Urmărea tipologii umane în stradă, iar pe scenă intra în personajul negativ renunțând la sine. Învăța rolul cu o repeziciune debordantă și era extrem de exigent, trudind pentru fiecare personaj în parte. Marii regizori l-au ales să joace în peste 60 de pelicule cinematografice, iar regizorii artistici l-au distribuit în peste 250 de piese de teatru radiofonic. Realizatorii de televiziune au pus ochii pe el de la venirea în București, înrolându-l în revelioanele-maraton ale Televiziunii Române.

În cosmopolita Brăilă, visând la Drumul Făgăduinței…

Ştefan Mihăilescu-Brăila s-a născut la 3 februarie 1925 la Brăila, iar copilăria a fost diferită de a celor fericiți de soartă. Crescut fără tată și privat de dragostea mamei, Ștefan va fi marcat pe viață de lipsa afecțiunii materne. A primit, în schimb, toată grija bunicii Ioana. Citește integral Revista Teatrală Radio. în Portret monografic, cariera în teatru și film a actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila, roluri la teatrul radiofonic și la televiziune, filme și fragmente audio-video cu Ștefan Mihăilescu-Brăila.

Annie Muscă