Poezia săptămânii: ”Cum au făcut-o lată Prăjină și Prelată” de Ana Ionesei

Adriaen_Brouwer Tavern_Scene_-_National_Gallery,_London

Cum au făcut-o lată Prăjină și Prelată
(după Regele Ciumă de Edgar Allan Poe)

Cică-n Londra doi salahoripoezia saptamanii rubrica liber sa spun
Rămăseseră datori
La taverna din a Sfântului Andrei parohie
Unde niciodată nu puteai să bei pe veresie,
Astfel că Prăjină și Prelată,
Chercheliți, au șters-o ‘ndată,
Iar stăpâna crâșmei se porni
Pe cei doi datornici a-i fugări,
Tocmind o ceată de oameni
Să-i prindă pe cei doi fameni;
Ci văzând Prăjină și Prelată
Că primejdia-i așa umflată,
Fără zăbavă s-au aciuat
Chiar în teritoriul ciumat.
Acolo se ținea un mare zaiafet
Condus de un cioclu get-beget,
Grozav de înalt și deșirat,
În giulgiu înveșmântat.
Era colea și o femeie,
Foarte-foarte rotofeie,
Apoi o mărunțică fetișcană,
În lințoliu de pânză indiană,
Un bătrânel mai fălcos
Și un bărbat caraghios,
Dar cel mai de seamă individ
Din acest anturaj morbid
Era un ins paralizat
Într-un sicriu îmbrăcat.
Deasupra fiecărui mesean
Atârna un schelet din tavan.
La vederea ‘cestei adunări funerare,
Marinarii noștri nu mai avură stare:
Prăjină, căscând gura, se porni pe holbat,
Iar Prelată izbucni într-un râs nemăsurat.
Regele Ciumă nu se supără,
Ba chiar la masă-i invită
Și astfel cei doi aflară
Că această ceată bizară
Cercetează felurite băuturi
Pentru Madama-Cu-Prapuri.
Însă când civilul cel chefliu
Îi pofti la un rachiu,
Prăjină refuză,
Iar Prelată acceptă,
De-a urmat o bătălie,
Ca la orișice beție.
Totuși, salahorii au scăpat
Și pe vas iar s-au îmbarcat
Pierzându-și cheful de-a se mai avânta vreodată
În zone cu populația nici prea vie nici prea moartă.

Ana Ionesei

Ana Ionesei
Ana Ionesei

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: ”Plimbare în poezie” de Carmen Vințan

Claude Monet Parcul Monceau 1876

Plimbare în poezie

Mă plimb într-un parc, prin timpuri pierdute de vremuri,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
Pălării şi umbrele,
Rochii lungi şi jobene,
Se ascund şi apar, năluci, ieşite din basme uitate,
Trăind în visele dulci, printre cărţi răsfirate,
Tremurătoare umbre se aştern pe alei seculare
Lângă arbori ce râd, lacrimi de ramuri, în floare,
Murmură vântul, adie cu dor,
Şopteşte prin frunze, jucăuş, zâmbitor,
Fluturi albaştri, dantelă, clipesc prin buchete răzleţe
Pe chipuri citesc iubirea seninelor feţe,
O clipă în amurg se coboară roşiaticul soare,
Peste întinderea zării, ca un suflu, o boare,
Desculţă pe iarba ce creşte, respir pământul ce tace sub mine
În liniştea lui mă cuprind, mă învelesc, secunde divine,
Izvor de cuvinte le adun, emoţie, visare,
Vâltoare de aer şi flori le strâng din uitare,
Mă îmbată mirosul în aerul proaspăt
Din zâmbetul florilor, voal de mireasmă,
Aştern curcubeu peste inima mea, nuanţe încurcate
Sentimente adunate, intense şi viu colorate,
În imagini şi viers le scurg pe hârtie,
Dansând sub peniţa zglobie.
Uitare şi dor,
Tăcere, iubire,
Partituri în cuvinte.
E doar o magie, sonet, simfonie?
Eu sunt şi respir… poezie!

Carmen Vințan

Carmen-Vințan
Carmen Vințan

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

Poezia săptămânii: ”Cândva, femeia frumoasă îndepărta cu grație coaja întunericului” de Daniela Toma

Emile Vernon Femeie tanara visand

cândva, femeia frumoasă îndepărta cu grație coaja întunericului,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
purta parfumul îmbrățișării despicat în fâșii mici
sau scria legi pentru umbre înalte ce se zbat și acum
într-un fel de veghe
iar când lucrul acesta se întâmpla, cineva turna vin roșu peste începuturi
și cultiva cu grabă respirații încinse de neamul crucilor
chiar sub inimă
brusc, îți dai seama cât de departe e vremea aceea
despre femeie îți amintești că era slabă,
că prefera caii, nu oamenii,
întindea lumina pe masă doar cu mâna stângă
și amesteca mai apoi culorile vii bine înfipte în soare

și, pentru că icoanele de sărutat trec mereu prin proba focului,
femeia apare rar, doar atât cât să-și incendieze obrajii
apoi pleacă
dar niciodată când pleacă, nu pleacă de tot

uneori așază lucruri vii pe un perete, foarte sus
apoi, sorbind dintr-o rodie coaptă, se face mai frumoasă
atât de frumoasă că nimeni n-o mai vede

în jur se împrăștie vârtejuri din cer și rămâne doar ea…

Daniela Toma

Daniela Toma

Daniela Toma

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Religiile” de Tudor Sicomaș

camille-corot-catedrala-din-chartres-1830

Religiilepoezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

Simt toate religiile în mine…
Credințe vin, mii și mii,
Strângându-se ciorchine în adâncuri.
Sunt ca-n bătaie de clopote creștine,
Chipu-mi e masca mortuară
Ce din Anticul Egipt răsare.
Parfumul Indiilor Orientale
Îmi umple spiritul calm
Ce se-aseamănă cu un mic
Chinez buddhist.
Mă-ntorc iar spre cupola imensă
A catedralei catolice.
Inima-mi tresare cu fiecare
Accent tragic de Requiem.
Simt toate religiile-n mine,
Cum ades se strâng ciorchine.

1 decembrie 2016

Tudor Sicomaș

tudor-sicomas

Tudor Sicomaș

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Sens (triptic)” de Petruța Niță

jean-honore-fragonard-fata-citind-1776

Sens (triptic)poezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

1.

ascuns după stânci
nu mai avea niciun muşchi încordat
privea şevaletul cu pânza goală
voia să-şi treacă degetele
peste chipul cu irizaţii
privirea ce i-ar arăta sensul

2.

o privea cum urmărea
cu un deget ca un pivot
rânduri dintr-o carte
în spatele ochelarilor
cu reflexe verzui
ţinea o ţigară în mâna stângă
ca-ntre foi laminate
scuipa inele de fum
scuturând cenuşa la-ntâmplare
uneori zâmbea
posibil la unele glume citite
în romanul acela
poate de atâtea „isme”
scrise de atâţia „escu”
nişte cuie scrise pe alb
cu peniţe de aur
de parcă valoarea
ar avea gust de metal
din când în când
îşi ridica privirea spre el
(ocheade furate printre cuvinte mute)
şi-i zâmbea
chiar dacă era în faţa ei
nu-l vedea
era pictorul luminii

3.

dintr-odată
mâna i se mişca rapid
imortaliza nuanţele divine
ce i se derulau
de dincolo de stânci
câteva tuşe… ochii
două busole gemene
arătau nordul

Petruța Niță

petruta-nita

Petruța Niță

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Ajun” de Daniela Pitirim

paul-gauguin-gradina-sub-zapada

Ajunpoezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

M-am trezit în ajun, în voci de cocoși taciturni
Prevestind răsăritul în miros de tăciuni,
În glasuri zglobii de copii cu nasuri roșite
Ce cântă colindul cu voci răgușite
Și țanțoși ca niște mini-haiduci,
Umplând ale lor trăstioare,
Cu covrigi, mere și nuci… 

Mirosul de lemn și de foc și de lut,
Face să fie atât de cald și de sfânt,
Și toată iubirea ce o primesc și o simt
O pun în cutii de cadou sub brăduț,
Fără vreun schimb, doar cu gânduri cernut. 

Arome de iarnă și de cuget curat,
Primesc alb în suflet, îl redau și-l prefac
În lumina divină și-n dragoste mare,
Arhivată în mine, creând un nou Soare. 

Trăiesc intens într-o albă poveste,
Ce mintea o scrie și gândul o țese,
Renasc Eu din Mine, pe aripi de Lună,
Pe zboruri de raze și luciu de drum,
E iarnă, e alb, e Crăciun,
Și sunt a mea versiune cea mai bună,
De până acum…

Daniela Pitirim

daniela-pitirim

Daniela Pitirim

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Trucaje” de Luminiţa Zaharia

rene-magritte-vocea-sangelui

Trucajepoezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

trăim, de cînd ne naștem, în eroare,
în basme ne disimulăm minciuna,
zilnic tăiem un semn de întrebare,
de-atîtea ziduri nu mai vedem luna!
realități trucate, cînd iubim
mai controlăm un vis, că prea-ndrăznise,
mai colorăm un înger, schilodim
să nu ne doară-n melos, alte vise!
trucăm lejer, cu nonșalante gesturi,
chiar epilogul tristelor povești,
în photoshop sulemenim iubirea
și marile elanuri sufletești!
…poza din avatar, reîncarnării
îi dăm crezare, mai scăpăm de-o gripă,
trucăm chiar moartea-n ceasul disperării –
un somn indus, acolo, pentru-o clipă!
ne-am instruit, constant, la școli înalte –
toți avem MBA-ul în trucaje!
orbecăim prin camere obscure
tot căutînd, luminii, ambalaje.
atît de dîrji suntem, de puși pe rele,
că am truca și raiul, din nimic,
așa cum Méliès, printr-o greșeală
a transformat un omnibus în dric!
coloana, cînd, jenată, ni se-nclină,
proptim în strîmbăciunea ei pilaștri,
toți trandafirii vremurilor duse
ni-i reimaginăm, trișînd, albaștri!
trucăm și lacrima, cînd vrea să smulgă
din noi, ce-a mai rămas fără rugină,
trucăm greșeli, incriminăm destinul,
ne absolvim, trufași, de marea vină!
trucăm tot ce putem truca: misterul,
tandrețea, ciobul, rana, amintirea,
îmbrățișarea, moliciunea, cerul,
trucăm, la monitoare mari, iubirea!
trucăm blîndețea, nodu-n gît, chemarea,
lăsăm în urmă dorul eunuc,
avari, ne punem viața-n poezie,
să vindem lumii cel mai mare truc…

Luminiţa Zaharia

luminita-zaharia

Luminiţa Zaharia

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Printre rânduri, Dumnezeu…” de Mihaela Roxana Boboc

mihaela-roxana-boboc-grafica

Printre rânduri, Dumnezeu…poezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun-mic

azi poezia mea lăcrimează 
vina e a celui care lovește piatra cu ecou
până iese din ea sânge și apă
a ta că umpli vasul cu speranțe și-l golești la asfințit
când lumea e doar o cârpă îmbibată de emoții
croiesc vise fără mărime
ora 25 mă prinde cu un pas în afara timpului
printre rânduri, Dumnezeu 
scoate visele din joben
și le așază pe frânghia cu poeme
din care scot rând pe rând matrioșce
niciuna nu poartă chipul tău când plouă
nu-și reazemă gândurile toamna
când aleargă desculț prin mine clopotul din turn
ce mici și singuri ne naștem 
și cât dor încape în fiecare vers răstignit pe durere
printre rânduri, Dumnezeu
pune la uscat poeme
apoi îmi șterge obrazul de-mi vine s-o strig pe mama
să-mi aducă bucata de pâine
dinspre altarul copilăriei
tata pocnește scurt din degete
chemând norii și eu întineresc în paginile întoarse
până la oase scriu ceva ce știu 
că moare în tine și mă naște plăpând
în firul ierbii am ascuns cuvinte 
te-am ascuns când nu știam să-ți strecor poeme în buzunar
privește orașul acesta cum a mai tăiat o felie colorată
și soarele se lipește precum o vată de zahăr de buzele copilei
ziua se desenează blând din mâinile mamei
și viața se ridică
printre rânduri… 

Mihaela Roxana Boboc

mihaela-roxana-boboc

Mihaela Roxana Boboc

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Și atunci se murea” de Nuța Istrate Gangan

edvard-munch-moartea

Și atunci se mureapoezia-saptamanii-rubrica-liber-sa-spun

și atunci se murea
pe unii îi chema puţin mai
devreme
femeile boceau strigat
îşi smulgeau basmalele
bărbaţii doar clătinau din cap
mestecând rugăciuni și
înjurături cu dinţii negri de
tutun
pe alţii îi chema adâncul
din ochiul înşelător al fântânii
sau un cuţit ieşit brusc din
mânecă
moartea purta zâmbet de
mireasă şi un văl transparent peste
ochii alunecoşi
dacă nu ştiai că mori nici
măcar nu durea
la fiecare colţ ridicau o cruce
şi o împodobeau cu flori de
hârtie în culori aprinse
de parcă mortul tocmai se
însurase 

şi atunci se murea 

doar că exista o demnitate
ciudată
în fiecare înfrângere
chemaţii erau cei mai
importanţi oameni

Nuța Istrate Gangan

nuta-istrate-gangan

Nuța Istrate Gangan

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Rubrica „Poezia săptămânii” – un an

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun-un-an

Doamnelor și domnilor, după părerea noastră, a realizatorilor acestui site, poezia reprezintă esența sentimentelor omenești și, poate, chiar din acest unic motiv vă propunem spre lectură, POEZIE. Ne-am gândit că ar fi oportun să începem prezentarea cu poeți contemporani și internetul cu rețelele sale de socializare ne-a dat posibilitatea să gândim pe termen lung acest proiect. Am descoperit poeți consacrați, poeți la începuturile lor artistice, oameni talentați care merită o șansă în plus.

Mihai Eminescu afirma că poezia este ,,trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”, iar Eugène Ionesco spunea despre poeți că ,,sunt inima umanității”. Superbe argumente pentru a prezenta săptămânal câte un poet(ă), pentru că poezia ne dă posibilitatea să visăm, să ne redescoperim în relația cu lumea și cu noi înșine. Și de ce nu am aminti și de Lucian Blaga, care a ajuns la o superbă concluzie: „Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea”.
În vâltoarea atâtor subiecte tragice, comice, grotești sau lipsite de importanță, poezia este și va rămâne IUBIRE. Pușa Roth și Costin Tuchilă vă invită la lectură, alături de poetul săptămânii. Continuă lectura „Rubrica „Poezia săptămânii” – un an”