Georgeta Dimisianu, o viață împreună cu literatura română

georgeta dimisianu

portrete rubrica liber sa spunAstăzi, 13 decembrie 2015, Doamna Georgeta Dimsianu adaugă încă un an la frumosul buchet al vieţii sale. O viaţă dedicată cu rară devoţiune şi pricepere, slujirii Cărţii, Scriitorului şi Cititorului. Am pus anume majusculele pentru a întări ideea că azi, într-o lume aflată în goană turbată după aparenţe, după imaginea fugară, răvăşită de egoism şi de violenţă, este cu adevărat o Doamnă aceea care se dedică, sincer şi deschis, valorilor esenţiale ale Artei şi ale Umanismului aşa după cum numai ea, Cartea, le poate exprima şi ni le poate dărui. Şi, poate că nu este fără rost să ne mai gândim şi să încercăm a înţelege de ce Jorge Luis Borges îşi imagina Paradisul ca pe o Bibliotecă. Continuă lectura „Georgeta Dimisianu, o viață împreună cu literatura română”

Portrete pline de farmec

portrete oameni pe care i_am cunoscut

Volumul Oameni pe care i-am cunoscut de Veronica Pavel Lerner, publicat în 2015 la Editura Vatra Veche din Târgu-Mureş, vă aşteaptă să-l descoperiţi la Târgul Internaţional GAUDEAMUS –Carte de învăţătură (18–22 noiembrie 2015, ROMEXPO, Pavilionul Central, Bucureşti), la standul Editurii Polirom. Continuă lectura „Portrete pline de farmec”

„Oameni pe care i-am cunoscut” de Veronica Pavel Lerner

veronica pavel lerner oameni pe care i_am cunoscut

eveniment liber sa spunVolumul Oameni pe care i-am cunoscut, apărut în 2015 la Editura Vatra Veche din Târgu-Mureș, sub semnătura scriitoarei Veronica Pavel Lerner, vă așteaptă să-l descoperiți la Târgul Internațional GAUDEAMUS – Carte de învăţătură (18–22 noiembrie 2015, ROMEXPO, Pavilionul Central, București), la standul Editurii Polirom.

Veronica Pavel Lerner

Veronica Pavel Lerner

Autoarea – om de știință, poet și eseist – trăiește în Canada din 1982. Recenta carte a dedicat-o mamei sale, Amelia Pavel (1915–2003), renumit critic și istoric de artă, traducător și publicist, cu ocazia centenarului. Continuă lectura „„Oameni pe care i-am cunoscut” de Veronica Pavel Lerner”

Nevoia de George Ţărnea

george tarnea calendar serban cionoff liber sa spun

calendarO foaie răzleaţă de calendar îmi aduce aminte că azi, 10 noiembrie 2015, George Ţărnea, neuitatul baladist şi veşnicul îndrăgostit, ar fi împlinit 70 de ani! Scriu „din păcate”, fiindcă de mai bine de un deceniu, mai precis din 2 mai 2003, destinul a vrut altfel. Şi totuşi, nu o dată, simt şi simţim nevoia de George Ţărnea.

Motiv puternic să mă întreb dacă despre George Ţărnea, Omul, Poetul şi Prietenul, vom putea vorbi vreodată la timpul trecut? Întrebare care, sincer să fiu, poate suna cumva retoric, dar care, pentru mine, ca şi pentru toţi cei care au legat cu el, de acum cincizeci de ani, o frumoasă şi netulburată prietenie, este una sinceră şi definitivă. Continuă lectura „Nevoia de George Ţărnea”

Un imens izvor de frumusețe și două mici semne de întrebare

caracal primaria

valorile trecutuluiNu spun vorbe mari, fiindcă aceasta este realitatea: fiecare popas al meu la Caracal – „Oraşul meu natal cu flori în gară,/ Cu chioşc în parc şi festival urmat de bal” (aşa cum atât de frumos spun versurile scrise de Constantin Cârjan pentru melodia pe care i-a dedicat-o inegalabilul Radu Şerban) – este asemenea unei întâlniri a lui Anteu cu pământul. Îmi dă forţe noi şi mă încarcă de un optimism nebănuit. Contribuie la asta, desigur, revedrea unor oameni de excepţie, primul în ordinea sufletească fiind Tavi Tianu, cel mai bun prieten, mai bine spus, fratele meu de suflet de care m-am legat din anii copilăriei. Nu pot, însă, trece mai departe fără a spune că, de fiecare dată când revin pe aceste meleaguri binecuvântate, aici, la Caracal, întâlnesc oameni tineri, entuziaşti şi frumoşi, despre care îmi face plăcere să mai vorbesc, fiindcă sunt convins că ei înşişi îmi vor oferi prilejul. Un asemenea tânăr de toată isprava este Octavian Stănescu, inimosul vice-primar al municipiului Caracal, un entuziast şi dăruit iubitor de Cultură şi care, chiar în aceste zile, a păşit împreună cu Doamna Inimii Sale pe un drum nou de viaţă. Prilej minunat, pentru mine, de a mă alătura celor care le urează din toată inima: „Casă de piatră!” şi, după vorba poetului, „Sănătate, Fericire şi Luceferi în Privire!”

Continuă lectura „Un imens izvor de frumusețe și două mici semne de întrebare”

„Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

pusa roth teatru radiofonic dialog imaginar cu anton pann

eveniment liber sa spunMarți, 12 mai 2015, la ora 19.00, la Radio România Cultural Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră absolută spectacolul Dialog imaginar cu Anton Pann, scenariu radiofonic de Pușa Roth, cu muzică originală de George Marcu, în regia artistică a lui Vasile Manta. În rolul lui Anton Pann: Mihai Mălaimare.

Spectacolul va fi difuzat în reluare sâmbătă, 16 mai 2015, la ora 23.00, la Radio România Internațional. Continuă lectura „„Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic”

Maria Nagy, fata mereu îndrăgostită, ieri, azi și mâine

maria nagy

portrete rubrica liber sa spunSă tot fi fost prin 1978, când minunatul meu prieten şi coleg Vasile Răvescu (zis şi Bebino, Bebeluşul sau Bebellino) m-a luat de o parte şi mi-a şoptit ceva de mare taină: „Băiatu’, n-ai vrea tu să faci un interviu cu Maria Nagy, fetişcana care a rupt gura târgului la «Antena vă aparţine»? Dar fă-l cât mai repede poţi ca să nu ne-o ia înainte concurenţa.”

Fiindcă uitasem să vă spun, la vremea aceea, în ziarul „Scânteia tineretului”, Bebe era mai marele unei rubrici permanente la pagina a 5-a, coloana din dreapta, rubrică despre care mersese vorba în târg cum că ţine afişul – „Azi” se numea ea –, unde cu regularitate se publicau micro-interviuri cu tineri artişti care băteau la porţile consacrării. Să nu zic vorbă mare, ideea mi-a surâs. Fie şi pentru că scriind eu de zor la secţia propagandă a ziarului, uite că mi se ivea prilejul să mai ies niţel din decor şi să mai schimb aerul. Continuă lectura „Maria Nagy, fata mereu îndrăgostită, ieri, azi și mâine”

In memoriam Dan Ursuleanu

dan ursuleanu articol de pusa roth

Acum doi ani, în 2013, în a doua zi de primăvară, a plecat spre o altă dimensiune, luând cu el ultimii ghiocei ai vieţii, ziaristul, scriitorul, prietenul, distinsul coleg Dan Ursuleanu. Omul acesta, frumos la chip şi la suflet, avea darul şi harul vorbelor minunat meşteşugite, iar Dumnezeu îi dăruise răbdare şi zâmbet. Când am ajuns în Radio, la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), Dan Ursuleanu era acolo, alături de alţi colegi de-ai săi, ca să începem împreună o viaţă nouă de radio, într-o lume nouă. Încet şi cu infinită răbdare, ne-a îndrumat paşii în meseria de gazetar de radio, pentru mulţi dintre noi o necunoscută. Chiar dacă noi, echipa pe care o conducea, greşeam, venea şi explica cu zâmbetul lui nesfârşit pe buze. Era pe atunci, prin anii ’90, profesor, părinte spiritual şi apoi şeful redacţiei. Avea uneori tot dreptul să ne certe pentru greşelile făcute, inerente într-o astfel de muncă, dar prefera să explice, lucru rar într-o lume care propunea reguli noi, într-o lume în care libertatea era cel mai frumos cuvânt. Dan Ursuleanu ne-a învăţat şi ne-a îngăduit să fim liberi, ziarişti cu tolba plină de vise, frumoşi nebuni ai anilor ’90. Mă întrebam la început de unde vine acea nesfârşită sensibilitate şi apoi am realizat că este starea poeziei, de unde vine umorul şi am aflat mai târziu de umoristul Dan Ursuleanu, apoi am descoperit că este un vizionar şi am  gândit că este în directă relaţie cu pasiunea pentru science fiction, fiind fondatorul primei emisiunii radiofonice SF din România, „Radiobiblioteca SF”, redenumită „Exploratorii lumii de mâine” în ianuarie 1984 şi redactor al acesteia între 1982 şi începutul anului 1990, pe fostul Program III al Radiodifuziunii Române, astăzi Radio 3Net „Florian Pittiş”. Aş vrea să mai reamintesc emisiunile „Trecem pe recepţie – dialog cu tinerii ascultători” şi „Căutătorii de energie”, adăugând dramatizările în serial, emisiuni de umor, concursuri radio şi TV („Turneul emblemelor”) etc. Continuă lectura „In memoriam Dan Ursuleanu”

Daniel Relenschi şi pictura 3D

daniel relenschi Interactiune - Primul tablou 3D cu obligativitatea unui  punct de perceptie facut vreodata

portrete rubrica liber sa spunCu sau fără voia noastră, încet-încet, trebuie să recunoaştem că facem parte din lumea virtuală care cucereşte în fiecare zi teren dar şi foarte mulţi adepţi. E adevărat că aşa ne informăm mai repede, e adevărat că prin această metodă cunoaştem şi oameni deosebiţi, artişti aflaţi la începutul carierei dar şi consacraţi, însă, cred eu, cel mai important este că printr-un singur click putem afla ultimele noutăţi, putem citi cărţi, putem intra în muzeele virtuale, putem cunoaşte creaţia unor artişti pe care cu greu i-am descoperi, dacă nu am avea această posibilitate. Aşa l-am cunoscut pe Daniel Relenschi, un tânăr artist botoşenean, care, se pare, este primul artist român care pictează 3D. De la desenul pe asfalt, evident, folosind tehnica 3D, tânărul a continuat să picteze în această manieră, cu mână sigură, cu talent şi sensibilitate.

Daniel-Relenschi

Daniel Relenschi

Când vorbim despre talent, despre talentul unui tânăr, ne gândim aproape instinctiv la moştenirea  pe care a primit-o de la familie şi evident vine întrebarea pe cine din familie moşteneşte artistul respectiv.

Daniel Relenschi s-a născut în Dorohoi, județul Botoşani, într-o familie de artişti: tata, Constantin, era solist vocal într-o trupă folk, iar mama, Doina, pictor. Viitorul artist a desenat din copilărie, deşi această etapă a vieţii este caracterizată prin joc, iar primii ani de şcoală înseamnă căutare. Mama sa desena şi picta, fratele mai mare la fel, iar Daniel, mezinul familiei, a perseverat, considerând că desenul este ţinta sa. De la desenele şcolare la designul vestimentar, Daniel Relenschi a continuat cu pictura, ajungând primul artist român care pictează 3D. Viaţa lui este o poveste, ca şi viaţa fiecăruia dintre noi, dar Daniel are avantajul talentului său şi a noutăţii formulei tehnice pe care o foloseşte în tablourile sale. Este motivul pentru care am convenit să publicăm parcursul vieţii acestui tânăr, dar foarte talentat artist plastic.

Daniel Relesnchi Vedere catre Salzburg

Daniel Relenschi, Vedere către Salzburg

„De mic o urmăream pe mama cum picta. Lucra la fabrica de porţelan din Dorohoi ca pictor-creator (până atunci a adunat în palmares nenumarate premii la concursuri naţionale de pictură), dar avea şi proiecte individuale pe care le lucra acasă şi aşa, urmărind ce face mama, am aflat ce-mi place să fac. La numai 3 ani am făcut un desen după o icoană a bunicii Adela, mama mamei. În mare parte copilăria mi-am petrecut-o cu bunicii la ţară, în armonie cu natura. Apoi a venit pentru noi o perioadă mai dificilă, tata a decedat când aveam 9 ani, mama a renunţat la pictură, dar eu am continuat să desenez, datorită orelor de desen din şcoală, dar şi a colegilor care mă solicitau zi de zi. Unii, pentru a lua note bune, îmi cereau să le fac planşe pentru a le dona şcolii la diverse discipline.

La liceu am luat prima mea diplomă cu «Premiul special pentru pictură» la un concurs local organizat cu ocazia Zilelor «Mihai Eminescu», participând cu un portret ce-l reprezenta pe poet.

Buna seara! ulei pe panza

Bună seara!, ulei pe pânză

Am absolvit Liceul Textil, clasa de design vestimentar, de aici şi înclinaţia către modă. Contrar aşteptărilor, am continuat studiile universitare la Facultatea de Jurnalism, aparent, în totală discordanţă cu pictura. Lucram încă din timpul liceului la un mic salon unde vindeam schiţele-crochiuri cu 5 lei bucata, apoi m-am angajat ca designer de manufactură la Casa Giulia Botoşani, unde am deprins tehnicile «ModaFlora». De aici am plecat la Iaşi, la Irina Schrotter, iar în locul meu a venit mama, pentru care lucrurile începeau să se îndrepte, lucrând astfel într-un mediu propice unei firi sensibile şi creative.

La Irina Schrotter am lucrat pentru serie, câteva luni, ca designer de manufacturi, dar am realizat că de fapt îmi doream altceva, aşa că am rămas colaboratori, dar m-am angajat cu acelaşi job la Nanette-Casa Coutoure în Iaşi. Din motive de sănătate, a trebuit să mă întorc la Botoşani, unde am reînceput colaborarea cu Casa Giulia, dar în acelaşi timp am readus în prim-plan o colaborare mai veche cu Fabrica Shock Suceava, unde am ajuns să mă angajez ca designer principal. Au venit şi alte colaborări la designeri cunoscuţi ca Adriana Agostini, Ersa Atelier, Liza Panait, dar poate cea mai însemnată e cea cu doamna Doina Levintza. În anul 2008, toamna, am renunţat la colaborarea cu Shock în favoarea picturii, datorită căreia am reuşit să realizez un proiect important «Botoşanii de altădată», expoziţie care mi-a adus multe satisfacţii. De atunci, principala mea activitate este pictura. Comenzile pentru pictură au venit din momentul în care am promovat arta mea. În Suceava, la demisolul fostei Case a Căsătoriilor se afla Da Vinci Ristorante, unde există o expoziţie permanentă cu reproduceri după lucrările maestrului, şi datorită acestui fapt am primit o comandă pentru un castel din Germania, la Neuburg an der Kammel, unde am făcut două lucrări de mari dimensiuni. Am lucrări la Botoşani, Timişoara şi Bucureşti, în galerii de artă, însă cele mai multe se află în colecţii particulare.

daniel relenschi pictura 3D pe asfalt

pictura 3D de daniel relenschi

În ultimul timp am realizat o lucrare 3D pe asfalt şi astfel am devenit primul pictor 3D din România. Realizând o pictură 3D având ca tehnică obligativitatea unui punct de percepţie, am aflat că este prima realizată în această tehnică. Am continuat să lucrez pe diverse planuri, încercând să promovez cât mai intens arta mea, pentru că altfel nu ar avea sens efortul. Important e ca ea să ajungă la cei cărora le-o dedic, oamenilor.

E nevoie ca artiştii care fac artă cu responsabilitate şi sunt şi persoane decente, să fie în atenţia tuturor. Trebuie să fim exemple viabile şi cu impact benefic asupra opiniei publice, asupra celor care află informaţiile din media. Sunt un clasic, dar totodată aduc ceva nou. Un cuvânt bun care mi-ar descrie munca ar fi Inovaţia. Vechi dar nou, cu un aer de maturitate, vreau să impun respect şi să dărâm mitul artistului sărac.”

Frumoasă profesiune de credinţă, Daniel Relenschi! Menirea noastră este să sprijinim arta şi, implicit, artistul, chiar dacă secolul acesta este unul al neliniştilor, al paşilor grăbiţi, al amestecului nefiresc de valoare şi non-valoare. Daniel Relinschi este un artist al cărui ţel în artă este Inovaţia, dar, aşa cum el însuşi mărturiseşte, îmbină clasicul cu modernul.

Pușa Roth

Lucrări de Daniel Relenschi

Daniel Relenschi Adorarea naturii, ulei pe panza

Adorarea naturii, ulei pe pânză

daniel relenschi flori

Portret Matt Kelly de Daniel Relenschi

Portretul lui Matt Kelly

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Portrete

Pictură pe site-ul Liber să spun

Yul Brynner

yul brynner annie musca rubrica calendar liber sa spun

calendarVi-l mai amintiți pe actorul care renunțase la podoaba capilară pentru rolul din The King and I (1951), un musical de succes pe Broadway, transpus pe marele ecran în 1956, alături de Deborah Kerr, pentru care este răsplătit cu un Oscar?

Look-ul actorului american al anilor ’50-’60, cu rădăcini elvețiene după tată și rusești după mamă, născut la Vladivostok, în 11 iulie 1920, a fost de bun augur.

În 1934 Yul Brynner se instalează alături de părinți la Paris. Pentru a se întreține, cântă la chitară în cluburile de noapte. Astfel, îl întâlnește pe Jean Cocteau și prin el devine ucenic la Théâtre des Mathurins. Apoi muncește ca trapezist la Cirque d’Hiver, dar un accident cu multiple fracturi îl determină să renunțe la circ. Ajunge mașinist în trupa lui Georges Pitoëff, apoi, în 1941, pleacă în SUA pentru a studia teatrul cu Michael Tchekhov.

yul brynner in filmul Cele zece porunci 1956

Yul Brynner în filmul Cele zece porunci (1956)

Anastasia (1956), cu Ingrid Bergman, sau Cele zece porunci (1956), Frații Karamazov (1958) sau Vă place Brahms? (1961) și Taras Bulba (1962), alături de Toni Curtis, iată câteve dintre filmele actorului care murea la New York la 10 octombrie 1985.

yul brynner

Yul Brynner

Figură emblematică a filmului american, Yul Brynner a iubit muzica și fost un pasionat fotograf.

Cu câteva luni înainte de a muri, conștient fiind de nocivitatea tutunului asupra sănătății sale, acordă un interviu în „Good Morning America” în care își exprima dorința de a se realiza filme publicitare care să prezinte riscul fumatului: „Now that I’m gone, I tell you, don’t smoke. Whatever you do, just don’t smoke. If I could take back that smoking, we wouldn’t be talking about any cancer. I’m convinced of that.”

monumentul lui yul brynner la vladivostock

Monumentul lui Yul Brynner la Vladivostock

Despre înaintașii actorului de posteritatea cărora se îngrijește fiul său, Rock Brynner, aflați mai multe amănunte aici: http://www.rockbrynner.com/

Annie Muscă

biografie yul brynner capua liber sa spun