Școala în alte timpuri (IX)

 

oina campionat scolar 1928

Din data de 5 mai 1928, în  ziarul „Universul” este consemnată desfăşurarea campionatului interşcolar de oină dotat cu cupa „Stelian Popescu”. Relatarea jurnalistului prezent la acest concurs şcolar va fi detaliată zilnic până la anunțarea câştigătorilor:

„Ieri a început pe stadionul ONEF, campionatul interşcolar de oină organizat de Ministerul Instrucţiunii, dotat cu cupa «Stelian Popescu». Concursurile sunt conduse de domnii prof. Theodor Georgescu şi inspector P. Marinescu, arbitrii fiind domnii prof. Tănăsescu Florian , D. Ionescu şi N. Bădescu. Continuă lectura „Școala în alte timpuri (IX)”

Documentarul românesc „Al doilea joc” la Bruxelles

docu mondays

Documentarul românesc Al doilea joc de Corneliu Porumboiu este proiectat luni, 2 februarie 2015, la ora 19.30 la Cinematograful „Aventure” din Bruxelles. Evenimentul face parte din seria „Docu Mondays”, organizată de EUNIC Bruxelles şi va fi urmat de o discuţie cu publicul, moderată de Robert Adam, directorul ICR Bruxelles.

al doilea jocAl doilea joc (2014) este un film minimalist care prezintă dialogul dintre regizor și tatăl său în timpul revizionării meciului Dinamo – Steaua (1988). Porumboiu-tatăl, arbitru al derbiului respectiv, reînvie prin discuția cu fiul său atmosfera din România comunistă.

Corneliu Porumboiu este unul dintre cei mai premiaţi regizori ai noului cinema românesc. A realizat filmele Visul lui Liviu (2004), A fost sau n-a fost? (2006), Poliţist, adjectiv (2009), Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism (2013).

„Docu Mondays” este un program de proiecţii de documentare de artă contemporane organizat de EUNIC Bruxelles, rețeaua institutelor culturale europene, cu participarea a zece institute culturale. ICR Bruxelles deține președinția rețelei EUNIC Bruxelles în 2015. Serile de cinema includ dezbateri cu echipele filmelor și vizează promovarea documentarului de artă european pentru publicul belgian.

Nea Fănuș nu a rămas închis în uitare!

 fanus-neagu-portret-de-serban-cionoff

amintiriMultă, dureros de multă dreptate mai are statornicul meu prieten, Lucian Avramescu! Şi, ceea ce este cel mai rău, ruşinos de multă dreptate…

Scrie, aşadar, poetul cel nici până acum dedulcit la ritualul pervers al economiei de tarabă şi la efemeridele fiţoase care vor să dea cu tifla eternităţii că „bramburita noastră democraţie nu ne mai lasă răgaz pentru aducere aminte”.

Aşa este! Iată, s-au împlinit, în luna mai, trei ani de când Fănuş Neagu s-a mutat la ceruri şi nu ştiu câţi s-au învrednicit să îi mai pomenească numele. „S-a mutat” e doar un fel de a spune, fiindcă locul lui Fănuş Neagu a fost, este şi va rămâne aici, printre noi, printre generaţiile care cred şi încearcă, fiecare după puterile sale, să facă ceva pentru „creşterea limbii româneşti şi-a patriei cinstire”.

fanus-neagu-in-drum-spre-braila-1987

Fănuș Neagu în drum spre Brăila, 1987

Cu siguranţă, alţii sunt cei ce sunt chemaţi să facă o analiză a operei sale literare şi să îi reconfirme, la fiecare nouă lectură, locul în patrimoniul nostru spiritual. De aceea, în ceea ce mă priveşte, voi încerca să scriu câteva modeste slove despre o capodoperă a geniului creator unic şi inimitabil al lui Fănuş Neagu: Nea Fănuş! Personaj de epocă şi veritabil om al vremii sale!

Fără doar şi poate, cine a avut şansa astrală de a-l fi întâlnit pe Nea Fănuş este, cu adevărat, un om care nu a trăit degeaba! L-am întâlnit întâia oară pe Nea Fănuş cam pe la jumătatea anilor ’70 ai veacului nu demult încheiat. Mă aflam şi eu, alături de alţi câţiva colegi din redacţia „Scânteii tineretului” – Adrian Vasilescu, Horia Alexandrescu, iar, după aceea, Laurenţiu Olan, Corneliu Ostahie şi Mihai Milca – într-un birou de la etajul III din corpul B al Casei Scânteii. Birou în care, prin nu ştiu ce potriveală, se aflau laolaltă şi secţia Propagandă şi secţia Sport ale cotidianului de tineret. Nea Fănuş venea în birou măcar o dată pe săptămână şi, fireşte, nu ne căuta pe noi, cei de la propagandă, ci direct pe Vasile Căbulea, cronicarul sportiv al redacţiei. Vechiul său fost coleg de la Școala de literatură, pe care îl şi alinta cu nişte duioase vorbe-n dungă, ca de pildă „cea mai frumoasă babă din generaţia mea” sau, mai des, „clarvăzătorul Căbulea”, aluzie directă a multele dioptrii pe care le aveau ochelarii lui Vasile. Ca să nu vină cu mâna goală, aşa cum îi plăcea să ne spună, Nea Fănuş îl aducea pe Titi (Constantin) Teaşcă, zis Piticul, celebrul antrenor de fotbal al timpului. Câteodată, ne trecea pragul şi Cornel Dinu, de la Naţionala de fotbal, zis şi Procurorul, care avea o rubrică săptămânală şi, pe deasupra, era şi finul de căsătorie al lui Nea Fănuş. Care, la rândul său, şi tot ca să nu vină cu mâna goală, îl convoca pe hâtrul nostru secretar de redacţie Dan Dumitrescu. Aşa încât ce urma, nici că este greu de bănuit. Regal de istorisiri, de vorbe cu tâlc, de bancuri şi de cimilituri „cu cheie”.

fanus-neagu-cronicar sportiv

Vena, aşadar, Nea Fănuş (cu sau fără Titi Teaşcă sau Cornel Dinu), se aşeza în fotoliul din centru birouluI şi, stimulat de aromele palincii pe care moţul Căbulea o ţinea bine dosită de ochii şi, mai ales, de gâtlejurile co-militanţilor, se punea să-şi deşerte traista cu poveşti. Nu a fost, atunci, nimic de mirare pentru ca, de vreme ce tot coabitam în aceeaşi odaie, nouă, celor de la secţiile de propagandă, respectiv de sport, să ni se dea şi un nume. Nume pe care, bineînţeles, ni l-a scornit tot Nea Fănuş: „Secţia capul şi picioarele”. Şi aşa a rămas!

Din istoria vie a „Scânteii tineretului” ştiam că, mai în urmă cu nişte ani, Nea Fănuş fusesemari scriitori fanus neagu chiar redactor al ziarului, dimpreună cu mai multe nume consacrate ale literaturii române, Ion (Guţă) Băieşu sau Radu Cosaşu fiind două dintre cele mai cunoscute. De aceea, vizitele sale nu prea erau lucru de mirare, ci mai degrabă nişte vizite lejere, cu şuete piperate şi cu ironii de primă clasă.

De obicei vizitele lui nea Fănuş se produceau fie lunea, când îşi aducea „cronicile afurisite” la „România literară”, fie joia când hebdomadarul Uniunii Scriitorilor ieşea de sub tipar. Aşa încât noi, cei de la „Secţia capul şi picioarele” fie că ascultam textele în avanpremieră (luni), fie că ne delectam cu ele de îndată ce ele ieşeau din rotativa Casei Scânteii. Operaţiune nu lipsită de şarm şi de delicii aparte de vreme ce, fiind cu adevărat nişte cronici afurisite, acestea intrau în malaxorul cenzurii de unde ieşeau pe alocuri uşor… asezonate din punct de vedere politico-ideologic. Dar nu prea mult şi nici prin părţile lor esenţiale. După ce, prin 1975 sau 1977, Ceauşescu a desfiinţat Cenzura ca instituţie (pardon Direcţia Generală a Presei și Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri al R. S. România, sâc!) şi a introdus… autocenzura, lucrurile au intrat pe un făgaş mai scurt. Nea Fănuş venea direct cu pasajele cenzurate şi îşi vărsa năduful între noi. „Băi, l-am auzit suduind odată cu mult foc, noi suntem ţara bacşişurilor. Dă-i tu, lui Ceauşescu, un pachet de Kent şi să vezi că îl ia.”

portarul necula raducanu zis tamango

Rică Răducanu

Dar, de departe, cea mai tare poveste din astea „cu vorbă-n dungă” şi trimiteri „sus de tot, adică la cabinetele I şi II”, de ţi se făcea părul măciucă, a scris-o Nea Fănuş atunci când Rică Răducanu a plecat de la Rapid la Sportul studenţesc fiind admis, dacă nu mă înşeală memoria, la o facultate din cadrul ASE (parcă ISE i se spunea la vremea aceea). Ţin minte ca acum vitriolantul fragment din cronică şi care, mare minune, a apărut întocmai aşa cum a fost scrisă de Nea Fănuş pe ultima pagină a „României literare”: „După Ştefan Bănică, Răducanu e cea mai neagră dovadă că în cartierul nostru (cartierul Giuleşti, bineînţeles!, n.n.) s-a mai născut un intelectual. În fiecare dimineaţă, Tamango (porecla la modă a Ricanului, n.n.) poate fi văzut urcând în pas voios calea care duce la Căminul Cotroceni, fosta casă a invalizilor.(Este vorba de aşa numitul Cămin studenţesc 303, n.n.) «Ce-ai făcut, Ricane – l-am întrebat –, de ce ne-ai părăsit?» «Nu mai puteam, domnule – mi-a răspuns gânditorul – fiindcă rămăsesem singurul de pe etajul meu fără doctorat şi mă arăta lumea cu deștiul.»”

rica raducanu ovidiu ioanitoaia stefan banica

Rică Răducanu, Ovidiu Ioanițoaia, Ștefan Bănică

Nu contest, unui mai tânăr cetitor, care nu cunoaşte vremile trecute decât din cele povestite, dar şi acelea mult schimbate şi chiar amputate convenabil pentru motive asupra cărora nu vreau acum să mai zăbovesc, asemenea istorisiri nu sunt mare ispravă. Totuşi, revenind numai la cea evocată mai înainte, şi pentru o mai corectă înţelegere a isprăvii, voi mai spune doar că această „Cronică afurisită” a lui Nea Fănuş a fost scrisă şi tipărită în perioada în care „tovarăşa academician doctor inginer” era din ce în ce mai copleşită de titluri şi medalii româneşti şi străine. Citiţi, vă rog, dumneavoastră, pasajul „nu mai puteam, domnule, fiindcă rămăsesem singurul de pe etajul meu şi mă arăta lumea cu deştiul”, raportaţi-l la actualitate şi… vedeţi ce vă iese!

Ar fi, toate acestea, doar câteva motive ca şi eu să susţin ideea atât de generoasă a dorului de Nea Fănuş, care dă suflet admirabilei poeme în proză pe care i-a închinat-o Uriaşului Blond prietenul şi colegul meu de gazetărie, Lucian Avramescu.

amintiri despre fanus neaguÎntr- un singur loc mă despart de „fratele Lucică”, adică acolo unde scrie că, astăzi, Nea Fănuş „a rămas închis între cărţi şi, dimpreună cărţile sale, în zilele noastre, în uitare.”

Nu cred şi nu voi crede asta! Dimpotrivă, aveam nevoie de cronicile lui Nea Fănuş, aşa afurisite cum sunt şi au rămas ele, dar nu numai pentru fotbalul nostru, ci, al dracului de mult, pentru toate meciurile anodine si mai ales pentru partidele trucate pe care unii se fac a le juca, inclusiv cu ajutorul arbitrilor morali şi instituţionali dintre care mulţi ar merita nu doar cartonaşul galben, ci direct eliminarea din teren. Şi nu o eliminare pe o etapă-două sau cinci, ci categoric din viaţa civic-competiţională.

Chiar dacă – mai bine spus, tocmai pentru că – vorba lui Nea Fănuş: „Dă-i tu lui… un pachet de Kent și să vezi că îl ia” a suferit nişte revizuiri, pe ici, pe acolo, prin punctele esenţiale. Sau, poate, tocmai de aceea!…

Şerban Cionoff 

Inaugurarea primei autostrăzi din lume

avus prima autostrada din lume

25 septembrie 1921

Automobil-Verkehrs-und Übungs-Straße (AVUS)

calendarPrima autostradă din lume se inaugura într-o zi de 25 septembrie a anului 1921. Construcția sa durase 14 ani.

Construită la vest de Berlin, AVUS a fost utilizată prima oară drept circuit pentru German Grand Prix (1926), campionatul mondial de Formula 1, învingător fiind germanul Rudolf Caracciola cu Mercedes Benz. Numele său va deveni emblemă în cursele de mașini, obținând premiul cel mare și în 1928, 1931 și 1932, 1937 și 1939.

Rudolf Caracciola

Rudolf Caracciola

Rudolf Caracciola, născut la 30 ianuarie 1901 la Remagen, moare la Kassel (Germania) într-o zi de 28 septembrie a anului 1959, în urma unei insuficiențe hepatice. Este înmormântat la Castagnola, aproape de Lugano (Elveția), unde trăise ani buni cu cea de-a doua soție.

Annie Muscă

monument rudolf caracciola

Monumentul lui Rudolf Caracciola

Raiffeisen Bank Bucharest International Marathon

maraton

eveniment liber sa spunRaiffeisen Bank Bucharest International Marathon este un eveniment important pe harta Bucureştiului, care creşte în fiecare an prin implicarea tot mai multor parteneri, alergători şi susţinători ai cauzelor.

În acest an va avea loc pe 4–5 octombrie și va avea ca punct de start și de sosire Piața Constituției. Competiția este acreditată internațional, înscrisă în lista oficială a maratoanelor lumii și afiliată AIMS (Asociaţia Internaţională a Maratoanelor Stradale) iar ediția 2014 va gazdui în continuare Campionatul Național de Maraton al Federației Române de Atletism. În ziua de 4 octombrie 2014 va avea loc Cursa Copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani, existând de asemenea Cursa cu bebeluși în cărucioare la care pot participa părinți cu bebeluși și copii cu vârste cuprinse între 6 luni și 4 ani, aceștia trebuind să parcurgă 0,85 km.

maraton 1

În următoarea zi, 5 octombrie 2014, se vor desfășura cursele pentru adulți: Cursa Scaunelor cu Rotile, Cursa individuală (42,195 km), Ștafeta (42,195 km), Semi Maraton Cursa Individuală (21,097 km) și Cursa Populară la care vor participa copii/minori de peste 13 ani și adulți fără limită de vârstă (2,9 km). Taxele de înscriere variază; pentru Maratonul individual între 33 €–53 € în funcție de ziua înscrierii, pentru Cursa Populară 30 lei indiferent de zi, iar Cursa Scaunelor cu Rotile și Cursa Copiilor sunt gratuite. Serviciile incluse în pachetul de înscriere pentru Cursele Maraton, Semi Maraton și Ștafetă conțin: număr de concurs, puncte hidratare și umezire pe traseu, înscrierea chip-ului, burete, sac depozitare obiecte personale, spațiu garderobă, medalie, toalete, pachet de start, tricou oficial, asistență medicală, certificat de participare. Serviciile incluse în pachetul de înscriere pentru Cursa Populară și Cursa Copiilor constau în: număr de concurs, puncte hidratare start/sosire, toalete, medalie, tricou oficial, asistență medicală și pachet de start.

maraton 2

Înscrierile se pot face online până pe data de 22 septembrie 2014, ora 24.00. Bucharest International Marathon se va încheia cu Gala găzduită de Asociația Bucharest Running Club și de Federația Română de Atletism, la Hotel Hilton Athénée Palace în seara de 5 octombire 2014. Această seară va fi dedicată încheierii activității competiționale a doamnei Constantina Diță-Tomescu, faimoasa atletă română care a reprezentat de multe ori România, câștigând numeroase medalii, culminând cu medalia de aur la proba maraton la Jocurile Olimpice de Vară în 2008 la Beijing.

Iulia Zorzoliu

Happiest 5k on the Planet

the color run competitie

The Color Run cunoscută și drept Happiest 5k on the Planet este o cursă euforică în culori, care celebrează sănătatea, bucuria și originalitatea. Axată mai puțin pe timpii de alergare și mai mult pe distracția nebună, The Color Run este o cursă necronometrată de 5 kilometri, în cadrul căreia mii de participanți sunt vopsiți din cap până-n picioare în diverse culori, la finalul fiecărui kilometru parcurs.

Ca urmare, această cursă va avea loc și în București sâmbătă, 13 septembrie 2014. Traseul va porni de pe Șoseaua Kiseleff, pe zona delimitată și marcată între Arcul de Triumf și Piața Victoriei. Sosirea participanților se va face la ora 8.30, iar primul start va avea loc la 10.00, mai urmând si alte starturi, astfel încât în dreptul punctelor de culoare, fiecare să aibă parte de o experiență cât mai intensă. Cursa se va termina în jurul orei 11.30 după ce participanții vor fi stropiți cu valuri de culoare la kilometrii 1,2,3,4.

Între orele 11.30 și 14.30 va avea loc The Color Run Festival, în care veți putea vedea cei mai tari instructori de dans și fitness. Kitul de participare va fi format din tricou, bentiță, număr de concurs, 1 tatuaj temporar „The Color Run”, produse din partea sponsorilor și partenerilor, brățară de acces la festival și un plic de pudră primit după terminarea celor 5 kilometri. Taxele de participare în perioada 1–7 septembrie vor fi de 85 de lei tarif unic. În perioada 8–12 septembrie înscrierile online vor fi închise, înscrierile offline fiind posibile doar în limita locurilor disponibile.

The Color Run a luat amploare o dată cu lansarea sa, în ianuarie 2012 și a crescut de la peste 50 de evenimente și 600.000 de participanți în 2012 la mai mult de 100 de ediții și peste un milion de alergători în 2013.

Iulia Zorzoliu

Cascadorul Szobi Cseh a încetat din viață

szobi cseh a incetat din viata

Cascadorul Szobi Cseh a murit astăzi, vineri, 1 august 2014, la vârsta de 72 de ani. El suferea de mai mulţi ani de cancer.

Szobi Cseh s-a născut într-o familie de secui. După absolvirea studiilor secundare la Liceul „Andrei Șaguna” și la Liceul „Unirea” din Brașov, a urmat cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport din București, pe care le-a terminat în anul 1966.

Cascadorul-Szobi-Cseh

Szobi Cseh

Încă din timpul facultății, a lucrat ca zburător la trapez la Circul de Stat din București în trupa Ganea. Aflat în anul trei de facultate, a colaborat în calitate de cascador la filmul Dacii, regizat de Sergiu Nicolaescu, apoi în anul următor la filmele Împușcături pe portativ (regizat de Cezar Grigoriu), Tom Sawyer și Huckleberry Finn (producție franceză) și Serbări galante (în regia lui René Clair).

Szobi_Cseh cascadori romani

Szobi Cseh a alcătuit prima echipă de cascadori profesioniști din România, a cărei continuitate a asigurat-o, prin coordonare și instruire, până în 1987. Astfel, Szobi Cseh a contribuit substanțial la crearea unui domeniu practic inexistent în România până atunci și la „perioada de aur” a filmului românesc de acțiune în context mondial.

szobi-cseh imagine din film

De la debutul său, Szobi Cseh a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

Ţară, ţară, vrem campioane

campanie tara tara vrem campioane

Proiectul Țară, țară, vrem campioane este cea mai amplă campanie de selecţie din sportul românesc. După cele patru etape zonale, cu preselecţii la Constanţa, Oneşti, Timişoara şi Deva, caravana a ajuns la final în București, pe data de 7 iunie 2014, ora 10.30, în Complexul Sportiv Dinamo.

Parte integrantă a Proiectului de relansare a gimnasticii româneşti, campania Ţară, ţară, vrem campioane este susţinută financiar de Petrom şi îşi propune să descopere laureatele olimpice şi mondiale de mâine. Fetițele, cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani și jumătate, au putut să își demonstreze abilitățile și să arăte că gimnastica poate deveni una dintre marile lor pasiuni. La evenimentul organizat în Sala Polivalentă Dinamo au venit aproximativ 330 de copii plini de vise și de speranțe, iar acolo s-au întâlnit cu renumita antrenoare federală a lotului de gimnastică al României, doamna Mariana Bitang. Campioanele olimpice, Larisa Iordache și Diana Bulimar, dar și fostele glorii ale gimnasticii românești precum Lavinia Miloșovici, Simona Amânar, Gina Gogean sau Andreea Răducan le-au inspirat pe fetițe. Pentru acestea, gimnastica e acum o joacă. Clubul Dinamo a dat gimnasticii prima campioană mondială absolută, Aurelia Dobre, iar povestea trebuie să continue. După cum spunea Mariana Cîmpeanu, antrenoare de gimnastică la CS Dinamo, „Orice fetiţă poate fi o campioană, de aceea îi sfătuiesc pe părinţi să nu se gândească prea mult şi să vină la această acţiune”.

La ducerea la bun sfârșit a acestei acțiuni, și-au adus contribuția și voluntarii care fac parte din echipa „Voluntar în Sport”, un proiect al Asociației Bucharest Running Club.

Iulia Zorzoliu

Festivalul Tineretului și Sportului

competitii-sportive-la-festivalul-tineretului-si-sportului-

În Piața „George Enescu” din Capitală a avut loc Festivalul Tineretului și Sportului, competiție sportivă organizată de Centrul de Proiecte și Programe Educaționale și Sportive pentru Copii și Tineret al Muncipiului București.

Anul acesta este al treilea an consecutiv în care tinerii au participat la competiții de fotbal, volei, baschet și handbal. Tragerea la sorți a echipelor a avut loc pe 19 martie a.c. la Palatul Copiilor, iar preliminariile s-au desfășurat în perioada 24 martie–6 aprilie 2014. Echipele care au trecut de faza preliminară au ajuns în faza finală, care a avut loc între 22–27 aprilie. Anul acesta s-au înscris în concurs în jur de 1300 de copii. Loturile echipelor de fotbal, baschet și volei au fost compuse din câte 10 jucători fiecare, iar cel de handbal a avut în componență 12 jucători. Pentru fiecare competiție sportivă, sistemul de joc este diferit și depinde de numărul titularilor și al rezervelor, având voie maxim 3 jucători legitimați la fiecare echipă, toate acestea fiind afișate pe site-ul Primăriei Municipiului București.

Duminică, 27 aprilie 2014 s-a încheiat Festivalul Tineretului și Sportului cu un eveniment desfășurat în seara aceeași zile, la ora 19.00 în Club ONE numit Miss Hi! School Football Team. Acesta a implicat și un concurs la care s-au înscris echipe, formate din câte 4 fete și un băiat, reprezentând cluburi de fotbal europene. Premiile puse la bătaie de organizatori au constat în bani, mingii, dar și în vacanțe în Grecia sau pe litoralul românesc.

Iulia Zorzoliu

Body Mind Spirit Festival

body-mind-spirit-festival

eveniment liber sa spunBody Mind Spirit Festival, cel mai complex eveniment de dezvoltare personală, aflat la cea de a XIII-a ediţie, îşi deschide porţile în perioada 14–16 februarie 2014, la Sala Palatului din Bucureşti.

Conferinţele festivalului au loc pe toată durata expoziţiei şi dezbat teme de interes actual precum: tehnici de relaxare, managementul furiei, comunicare eficientă, limbaj nonverbal, creşterea încrederii în sine, rezolvarea situaţiilor conflictuale, regăsirea echilibrului interior, acceptarea de sine, medicina energetica, amenajarea armonioasă a spaţiilor de locuit şi a birourilor, petrecerea timpului liber în natură, armonizarea cu tot ce ne înconjoară.

Festivalul atrage foarte mulţi vizitatori şi datorită manifestărilor artistice din cadrul acestuia precum: demonstraţii de arte marţiale, demonstraţii sportive, dans, muzică instrumentală şi vocală, teatru, iluzionism, ceremonia ceaiului, aranjamente ikebana şi multe altele.

În cadrul festivalului poţi găsi companii cu produse naturiste, cosmetice naturale, aparatură de uz personal pentru sănătate, medicină alternativă, hrană vegana, edituri cu publicaţii de profil, tratamente naturiste, centre de psihologie şi dezvoltare personală, bijuterii exotice, îmbrăcăminte ecologică.

banner body mind festival

Festivalul se desfăşoară după urmatorul program: vineri, 14 februarie 2014, între orele 12.00–18.00, sâmbătă 15 februarie, între orele 10.00–18.00 şi duminică, 16 februarie, între orele 10.00–16.00. Intrarea este liberă. Mai multe detalii puteţi găsi pe http://www.bodymindspiritfestival.ro

Evenimentul este organizat de Centrul de psihologie şi dezvoltare personală Body Mind Spirit.