Centenar Nicolae Steinhardt

Miercuri, 4 iulie 2012, începând cu ora 10.00, la Academia Română (Calea Victoriei nr. 125), va avea loc o sesiune de comunicări dedicată Centenarului Nicolae Steinhardt (1912–1989). Evenimentul este organizat de Fundaţia „Nicolae Steinhardt” şi Academia Română (Secția de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie). Vor lua cuvântul: Acad. Ionel Haiduc (Președintele Academiei Române), P. F. Părintele Daniel (Patriarhul României), I. P. S. Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului, P. S. Justin Sighețeanul (Președintele Fundației „N. Steinhardt”), Acad. Alexandru Surdu (Presedintele Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie Academiei Române), C.S.I Dr. Nicolae Mecu (Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), Pr. Conf. Univ. Dr. Stefan Iloaie (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), Conf. Univ. Dr. Florian Roatiș (Universitatea de Nord Baia Mare), Lect. Univ. Dr. George Ardeleanu (Universitatea din București).

Anul acesta, în 29 iulie, se vor împlini 100 de ani de la nașterea monahului Nicolae de la Mănăstirea Rohia (Nicolae Steinhardt). Născut în comuna Pantelimon de lângă București, într-o familie de origine evreiască, Nicolae Steinhardt a studiat Dreptul și Literele la Universitatea din Bucuresti și a fost botezat creștin ortodox la 15 martie 1960, în închisoarea de la Jilava. A fost tuns în monahism pe 16 august 1980, la Mănăstirea Rohia de episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu. A încetat din viață pe 30 martie 1989.

Nicolae Steinhardt a debutat editorial în 1934, cu volumul În genul… tinerilor, semnat Antisthius și apărut la Editura Cultura Poporului, care conține pastișe și parodii după Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, dar și după autori avangardiști sau de orientare de stânga. Din 1929 frecventa Cenaclul „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu. În același an, 1934, își susținea teza de doctorat la Universitatea din București, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit. În colaborare cu Emanuel Neuman, în 1935 și 1937 publica Essai sur la conception catholique du Judaisme și Illusion et réalités juives.

Arestat în 1958, împreună cu Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Palelogu, Vladimir Streinu, Sergiu Al. George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti, Mihai Rădulescu, Theodor Enescu, Marietta Sadova ș.a., la sfârșitul anului 1959, în 31 decembrie, Securitatea îi cere să fie martor ar acuzării. Refuză să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, este condamnat, ca „intelectual mistico-legionar”, în lotul Pillat-Noica, la 13 ani muncă silnică, fiind acuzat de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Face închisoare la Jilava, Gherla și Aiud. Este eliberat în august 1964, odată cu grațierea generală a deținuților politici. Reintră în viața literară, publicând cronici, eseuri, medalioane, traduceri în presa literară. Multe dintre articolele sale vor apărea în volumele Între viață și cărți (1976), Incertitudini literare (1980, Premiul pentru Critică literară), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte (1987), Prin alții spre sine, eseuri vechi și noi (1988). Remarcabil este studiul dedicat lui Geo Bogza: Geo Bogza, un poet al efectelor, exaltării, grandiosului, solemnității, exuberanței și patetismului (București, Editura Albatros, 1982).

Un destin aparte a avut Jurnalul fericirii, cartea de cel mai mare succes a lui Nicolae Steinhardt, bazată în bună parte pe experiențele trăite în timpul detenției, cu episodul trecerii la creștinism – o proză cu caracter eseistic, dar și în stil confesiv-intelectual, greu de altfel de circumscris riguros unei specii.

Scrisă într-o primă variantă, de aproximativ 570 de pagini, dactilograma Jurnalului fericirii este confiscată de Securitate, în 1972, fiindu-i restituită în 1975, după mai multe intervenții care au avut susținerea Uniunii Scriitorilor. O a doua variantă, mai amplă, (peste 750 de pagini) îi este și ea confiscată în 1984.  Pentru că autorul avea mai multe versiuni ale textului, Jurnalul fericirii este scos din țară și ajunge în posesia Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, la Paris. În anii 1988–1989, Monica Lovinescu difuzează în serial, la „Europa Liberă”, Jurnalul fericirii, care va fi publicat de Virgil Ciomoș în 1991, la Editura Dacia din Cluj-Napoca, cu mare succes, în tiraje și ediții succesive timp de mai mulți ani. În 1992 Jurnalul fericirii primește Premiul pentru cea mai bună carte a anului.

Alte scrieri: Dăruind vei dobîndi – Cuvinte de credință (1992), Cartea împărtășirii (1995), Călătoria unui fiu risipitor ( 1995), Ispita lecturii (2000), N. Steinhardt în dialog cu Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii (2000), Drumul către isihie (1991, 2001), Dumnezeu în care spui că nu crezi…, scrisori către Virgil Ierunca: 1967–1983 (2000), Eu însumi și alți câțiva – eseuri noi și vechi (2001), Monologul polifonic (1991, 2002), Eseu romanțat asupra neizbânzii (2003) N. Steinhardt, Între lumi – Convorbiri cu Nicolae Băciuț (1994, 2001).

Editura Polirom a inițiat în anul 2008, în colaborare cu Mănăstirea Sfânta Ana de la Rohia, Seria de autor N. Steinhardt, în care au apărut: Jurnalul fericirii (2008), Dăruind, vei dobândi. Cuvinte de credință (2008), În genul… tinerilor (2008), Articole burgheze (2008), Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit (2008), Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia cu Ioan Pintea (2009), Între viață și cărți (2010), Escale în timp și spațiu (2010), Geo Bogza, un poet al efectelor, exaltării, grandiosului, solemnității, exuberanței și patetismului (2011), Eseu despre o concepție catolică asupra iudaismului. Iluzii și realități evreiești (2011), Critică la persoana întâi (2011), Monologul polifonic (2012), Incertitudini literare (2012).

Recent, la Editura Polirom a apărut volumul N. Steinhardt în evocări, ediție îngrijită de Florian Roatiș.

Costin Tuchilă

Infernul unui om fericit – Nicolae Steinhardt, documentar TVR (partea I)

Nicolae Steinhardt – Documentar Ortodox

4 comentarii la „Centenar Nicolae Steinhardt”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *