„Clownul a murit!” de Pușa Roth

Iosif Iser Clovn

proza scurta rubrica liber sa spunBietul clown și-a petrecut viața pe scenă împărțind spectatorilor bucuria râsului, oferind fără reținere dragostea lui celor care îl aplaudau sincer, sau pentru că așa se obișnuiește la un spectacol. Nici măcar nu băgase de seamă că viața se scurgea între două măști și serile de aplauze, iar mirajul scenei îi furase bucuria de a fi alături de o ființă dragă. Dar cine să iubească un clown care toată viața nu a știut decât să aștepte serile sau diminețile în care intra în scenă, chiar dacă uneori gândul fugar al singurătății îi dădea târcoale?

Avea suflet de copil, imaginație debordantă, iar acest amestec îl făcea vulnerabil atunci când era fără mască. Lumea se schimbase, dar el continua să-și facă numărul de parcă timpul ar fi stat în loc, de parcă viața ar fi curs în ,,pas de melc”. Pentru că ,,nimic nu rămâne nepedepsit pe lumea asta”, bietul clown s-a îndrăgostit fără să-și dea seama, de tânăra acrobată sosită la teatru de puțin timp, o fostă gimnastă fascinată de luminile circului. La început a privit-o cu admirație cum ,,zbura” la trapez și fără să-și dea seama a simțit fluturi în stomac. A crezut că e doar emoție, însă bietul om nu dormea nopțile cu gândul la frumoasa gimnastă care îi arunca uneori un zâmbet fugar. A început să-i scrie poezii în nopțile de nesomn, poezii de dragoste, mirat fiind cum poate face asta, fiindcă niciodată nu-i trecuse prin cap că poate să scrie poezie, el care era obișnuit cu proza vieții. De câte ori repeta aleasa inimii lui, stătea ascuns după perdea și o privea fascinat, speriindu-se de micile ei ezitări, aplaudând-o în gând pentru splendidele ei salturi, pentru precizia cu care își executa numărul.

La spectacol fata a executat numărul fără plasă de protecție, iar clownul îndrăgostit era cât pe ce să leșine de emoție, ascuns fiind în colțul lui, pregătit să intre în scenă. Se gândea că dacă fata ar fi ratat, s-ar fi aruncat pe scenă să o salveze, fără să realizeze că era aproape imposibil. Ajunsese de dimineață în sală, scrisese câteva poezii, iar caietul îl vârâse în buzunar, grăbit să ajungă înaintea tuturor și să încerce și el un număr la înălțime. Dragostea îți dă aripi, forță, nebunie și inconștiență! Voia să îi atragă atenția, voia ca ea să facă un pas spre el, voia măcar să-i atingă mâna, voia să fie vizibil în ochii fetei de care se îndrăgostise. A urcat încet pe scară, fără teama că ar putea greși, avea aripi, era îndrăgostit, a prins trapezul, a privit înainte și a sărit. Cei care veniseră la  serviciu au auzit un zgomot ciudat, un țipăt, dar au crezut ca sunt animalele circului care se hârjonesc. Tânăra vedetă a venit la repetiții, a intrat în sală și a fost prima care l-a văzut pe bietul clown frânt, dar cu un zâmbet ciudat pe față. Repede, toată lumea a fost alertată, mulți aproape că nu îl cunoșteau, fiindcă nu prea îl văzuseră fără mască și nu au înțeles de ce a hotărât să-și curme zilele. Au găsit caietul, l-au deschis și au realizat că omul acela murise din dragoste. Impresionată, tânăra a privit lung și s-a depărtat de cel de care râsese împreună cu spectatorii, fiindcă era un clown talentat. Spectacolul s-a amânat pentru o zi, fiindcă imediat a sosit un altul care a continuat, confirmând parcă celebra replică brechtiană, ,,un om egal un om”. Așa e viața! Don’t worry, be happy!

Pușa Roth

Pușa Roth

rubrica nou liber sa spun proza scurta

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Proză scurtă

2 comentarii la „„Clownul a murit!” de Pușa Roth”

  1. Bietul clown! S-a îndrăgostit de inima lui. Greşeala se plăteşte. Clownul a trădat zâmbetul lui scriind poezii inimii şi zâmbetul…
    l-a ucis.

  2. Priviti cum il ocroteste „f” pe „i” cand sunt alaturate: „fi”. Formeaza parca un alt semn grafic, distinct de toate celelalte. Nu cred ca e intamplator. Am incercat cu „f” si „j” si nu se intampla acelasi lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *