Corbigrame

corbigrame urmuzeu poetic

cronica literara liber sa spunDespre poetul, epigramistul, scriitorul, traducătorul și bibliologul George Corbu s-au exprimat personalități marcante ale culturii române, fiindcă atât opera sa cât și autorul însuși stau sub semnul originalității, al fanteziei debordante dar și al acribiei științifice și aici mă refer în primul rând la Istoria bibliotecilor din România. Studii şi cercetări (2003) şi Bibliotecă, bibliotecar, biblioteconomie. Tendinţe şi dezvoltări româneşti în tehnica de bibliotecă (2007). George Corbu participă la elaborarea Legii Bibliotecilor din 2002 şi valorifică experienţa profesională în calitate de prim preşedinte al Comisiei Naţionale a Bibliotecilor din România (2002–2003). A prefaţat 140 de volume (din care 125 numai de umor şi epigrame). Este membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte (ASLA, din Oradea, Secţiunea de Literatură) din anul 2000, membru al Uniunii Scriitorilor din România (2003), membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008) şi membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni (2006). Este preşedintele Uniunii Epigramiştilor din România (din anul 1995) şi directorul revistei „Epigrama” (din anul 2002). A fost primul preşedinte al Comisiei Naţionale a Bibliotecilor din România (2002).

george corbu portret desenEpigramistul George Corbu mi-a dăruit deunăzi volumul domniei sale, Corbigrame. Urmuzeu poetic. Epigrame în manieră absurdă, volum apărut la Editura Paideia în anul 2013, gândindu-se poate că și eu m-am lăsat ,,sedusă” de întemeietorul absurdului, Urmuz, scriind piesa Șambelan la viezuri după Pagini bizare. Fascinația urmuziană este molipsitoare și așa cum afirmă academicianul Mihai Cimpoi în prefața cărții Corbigrame, creația urmuziană ar putea fi definitorie pentru spiritul poporului român: ,,Dacă azi vorbim frecvent despre o caragializare a noastră, a societății și vremii noastre, de ce nu putem vorbi – ne întrebăm –  de tot atât de justificata urmuzizare a spiritului românesc, devenită, din păcate, epidemică sau chiar endemică. Prezentul volum își propune astfel să facă un gest justițiar: să ne întoarcă sub razele oglinzilor retrovizoare ale ceasului de față la originile unui fenomen: absurdul.”

George Corbu își explică demersul artistic chiar de la început, scriind epigrame sub semnul absurdului, absurd inventat de autorul Paginilor bizare. Viața cu toate componentele ei, sociale, economice, politice, culturale, e o bizarerie absurdă, este o lume bântuită de fantasme, o lume închisă în propria ei existență. Tocmai această lume de factură urmuziană este  surprinsă cu umor în epigramele ce alcătuiesc volumul Corbigrame III. Autorul recunoaște că părintele lui Stamate îi este model, ,,postmodernul i pak” aducându-ne aminte prin această sintagmă de Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung (1521).

,,Captivă-n înveliș de urdă

Scâncește epigrama-n vrac

Sub dominația absurdă

A postmodernului i pak…”

GEORGE CORBU

George Corbu

Revenind la personalitățile care s-au aplecat asupra operei lui George Corbu, mă opresc la criticul și istoricul literar Dumitru Micu care sesiza ironia, afectivitatea, spiritualitatea acestui   intelectual rafinat: „…Natură expansivă, patetică, produ­cător, înainte de a debuta editorial, de poezie «deschisă», «sinceră», a învăţat de la ironişti să-şi valorifice şi liric resursele de epigramist (Corbigrame, 1995): nu direct, dar dând afectivităţii o tentă spirituală, prin cultivarea la modul teatral a sonetului şi mai ales rondelului.” Râzând îndrepți moravurile, dar nu râzând ucigător, ci cu luciditate, cu exigență, pentru că lumea în care trăim poartă semnele oamenilor care o trăiesc.

,,S-a demonstrat convingător

Într-un modern laborator:

Dintr-o felie de adevăr

Nu muști cum ai mușca din măr!”

Ce este și cum se explică epigrama absurdă, cu sevă urmuziană, dar profund originală, explică chiar autorul în articolul De ce epigrame în manieră absurdă?, din care citez un fragment: „Epigrama absurdă este grefată pe una obișnuită în urma unei «operații chirurgicale» pe care o poate executa cu succes numai un familiar al genului. Voluptatea actului se suprapune «durerilor facerii», iar o astfel de creație poate fi rodul unei virtuozități exersate de posesorul unei certe măiestrii artistice. O epigramă în manieră absurdă este preponderent umoristică, efectul de poantă rezultând din mijloacele de elaborare folosite, cu nimic inferioare celor tradiționale.” Epigrama este o istorie umoristică a lumii, a adevărurilor ei, vesele sau triste, cu neajunsurile și tarele ei, însă vorba de duh poate să atenționeze sau chiar să îndrepte ceea ce se mai poate îndrepta. Epigramele lui George Corbu sunt adevăruri, simple sau complicate adevăruri, dar maniera de a ironiza este umană, credibilă și inteligentă. Ridendo castigat mores (râzând îndrepți moravurile) sau, mai degrabă, atragi atenția asupra lor în forma concisă a epigramei. Absurdul și gratuitatea, ironia subtilă duc finalmente în derizoriu subiectul cu pricina, adică împricinații satirizați devin caricaturi la fel ca și la Urmuz, cel care a creat „un moment unic şi irepetabil în literatura română”.  Cred că se cuvine să amintesc aici și acum portretul pe care academicianul Eugen Simion l-a făcut scriitorului George Corbu, portret care nu poate fi ,,citit” decât în cheia propriei sale opere. ,, Înainte de a fi un poet în stil satiric, ingenios şi fantezist, George Corbu este un personaj original. Îl ştiu de mult şi, cum îl ştiu, aşa a rămas şi azi, în vremuri de trecere şi petrecere: subţire ca un lujer, agil ca un ţipar, grăbit, mereu grăbit, agitat, urcând pe scări, coborând pe scări, mergând în pas alert pe stradă, cu privirea în jos, fixat parcă definitiv într-o fantasmă necunoscută. S-au schimbat timpurile, au trecut şi peste el anii ca peste noi toţi, George Corbu nu şi-a modificat însă ritmul şi nu şi-a schimbat, se pare, nici fantasmele. Este în continuare pasionat de literatură, citeşte tot, scrie mereu, publică ici, colo, face antologii de epigrame şi epigramişti, are tot timpul iniţiative culturale, este loial în prieteniile sale literare şi are, asta pot să spun cu precizie, un cult aproape mistic pentru valorile spiritului. Participă la cenaclurile epigramiştilor, duelează cu ei şi, când are mai mult răgaz, scrie sonete!”

epigrama absurda george corbu

Dacă trebuie să pun punct acestei însemnări, o voi face păstrând ordinea cărții, adică cu un fragment din postfața intitulată Absurdul dă în floare cu cât mai plină țara de umor, semnată de poeta, traducătoarea, rafinata scriitoare Paula Romanescu. „M-a încercat odată îndoiala că epigrama ar mai avea ceva serios de «spus» când sunt parcă prea mulți poeții care cochetează cu ea, confundând gluma groasă – satâr de basse cuisine, cu umorul subtil – laser, bisturiu în mâna unui chirurg de înaltă clasă cum este, iată, maestrul George Corbu. Dacă-i voi fi numit pe cei dintâi «păuni» este doar din pricina verbului buclucaș, «a se împăuna» (în epigramă) cu straie umoristice second hand (că tot se poartă stilul de când cu libertățile și libertinajele toate care ne-au năpădit):

Mulți păuni păliți de morbul

Epigramei, scriu de zor…

Și scriu bine, -ntrebai corbul?

Zise Corbu: Nevermore.

Și totuși să ne bucurăm! Epigrama a dat în floare în regatul absurdului care-și are parcă dintotdeauna sălaș privilegiat în România cea de o splendidă și lucidă absurditate…”.

Citind epigramele lui George Corbu, am avut iar privilegiul ,,să privesc” prin Pâlnia lui Stamate, la universul mic, absurd și viclean al lumii contemporane. Epigrama absurdă este, iată, fantezie, umor, râsul-plânsul și speranța. Toate ingredientele și încă unul: talent!

Pușa Roth

5 iulie 2016

logo liber sa spunVezi: Arhiva rubricii Cronica literară     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *