Criticul Cutărică

criticul cutarica tableta liber sa spun

tableta liber sa spunSă mai vorbim despre ignoranţă şi ignoranţi? Ştiu eu, nu ne pierdem timpul? Nu, atâta vreme cât ignoranţii sunt activi. Nimic nu e mai înspăimântător, după Goethe, decăt ignoranţa activă. O descoperi cu amărăciune acolo unde te-ai aştepta mai puţin, inclusiv în domenii care presupun o migăloasă specializare, ani întregi petrecuţi în bibliotecă.

O cunoscută actriţă îmi povestea deunăzi o întâmplare. Juca în rolul principal dintr-o piesă aflată printre capodoperele dramaturgiei româneşti, unul dintre acele texte intrate în manualele şcolare. Rolul însemna un examen pretenţios. În el apăruseră de-a lungul timpului nume mari ale scenei româneşti. Teatrul din oraşul de provincie păstra în arhivă semnele trecerii dramaturgului care, cu câteva decenii în urmă, îşi desfăşurase acolo activitatea regizorală, montând printre altele şi propria piesă. Argumente, aşadar, pentru a face ca emoţia să sporească.

În seara premierei, după spectacol, la capătul plăcut istovitoarelor felicitări, apăru în cabină un tânăr. Înăltuţ, îmbrăcat în blugi, cu părul tuns sever. Deloc timid. După un cuvânt de circumstanţă, îi spuse sec actriţei: „Aţi jucat destul de bine! Şi vreau să vă spun că nici piesa nu e proastă…” La urma urmei, nu era nici un motiv de stupefacţie, gândi cunoscuta actriţă. Omul era sincer, vorbea foarte serios. Şi tot atât de serios adăugă în loc de la revedere: „Sunt criticul Cutărică de la gazeta Cutare.” Şi chiar era. Critic, bineînţeles. Doar critica în gazetă!

Costin Tuchilă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *