Din Bucureștiul de altădată: Grădina Bordeiului

De o parte şi de alta a actualului Bulevard al Aviatorilor, numit în perioada interbelică Şoseaua Jianu, Grădina Bordeiului se întindea de la piaţa în care se află monumentul Aviatorilor şi până la lacul Herăstrău, cam pe unde este construit stăvilarul dintre lacurile Herăstrău şi Floreasca.

Grădina avea o suprafaţă de peste 40 de mii de hectare şi era proprietatea familiei Hrisoscoleu până în anul 1846, când a întrat în proprietatea lui Petrache Poenaru, prin căsătoria acestuia cu Caliopi, una dintre fiicele paharnicului Constantin Hrisoscoleu. Petrache Poenaru (10 ianuarie 1799, Beneşti, judeţul Vâlcea–2 octombrie 1875, Bucureşti), pandur şi om de taină al lui Tudor Vladimirescu, creator al steagului României moderne, inginer, matematician, inventator, pedagog, membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naţionale din Bucureşti şi Craiova, este considerat organizatorul învăţământului naţional românesc. Petrache Poenaru este şi inventatorul tocului rezervor, numit „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi brevetat de Guvernul francez în mai 1827, sub titlul „plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”.

Petrache Poenaru este primul român care a călătorit cu trenul. La 15 septembrie 1830, se deschidea în Anglia prima cale ferată din lume, între Liverpool şi Manchester. La 27 octombrie 1831, tânărul Petrache Poenaru spunea printre altele: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”

Dar să revenim la Grădina Bordeiului care, în anul 1875, a fost vândută fiului pictorului Constantin Lecca. Conform descrierilor făcute pe la 1880, existau pe acest teritoriu arbori bătrâni şi pajişti minunate. Aflându-se în apropierea unui lac natural format din apele râului Colentina, grădina era foarte căutată, mai ales vara, de către populaţia oraşului. Aici era locul petrecerilor tradiţionale de Paşti, Sfântul Gheorghe, Armindeni, Sfinţii Petru şi Pavel, unde venea să se distreze lumea mahalalelor bucureştene.

După primul război mondial, porţiunea cuprinsă între monumentul Aviatorilor şi Piaţa Aviatorilor a fost parcelată şi vândută pentru construirea ansamblului Jianu, loc în care au apărut vile cochete, fiecare având câte o grădină.

Cam pe unde se termina Calea Herăstrăului, actuala Cale Dorobanţi, în zona Televiziunii Române, au apărut la acea vreme mai multe cârciumi, punct de atracţie pentru petrecăreţii oraşului. Ce a mai rămas din fosta grădină a fost cuprins, în anul 1937, în Parcul Herăstrău, numit la început Parcul Naţional.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *