Din Bucureștiul de altădată: Grădina lui Scufa

Pe Podul de Pământ – Calea Plevnei de astăzi – pe malul drept al Dâmboviţei, în zona unde se află proiectata construcţie Dâmboviţa Center, între podurile Eroilor şi Cotroceni, era Grădina lui Scufa, cu arbori seculari, alei şi ronduri de flori. Până în anul 1850, această grădină era loc de întâlnire pentru protipendada oraşului. Atunci când dorea să ofere o petrecere pentru oaspeţi de seamă, Alexandru D. Ghica (1834–1842) îi invita în această grădină. Aici cântau tarafuri de ţigani, dar şi cântăreţi renumiţi în epocă.

Dintre care cei mai cunoscuţi erau Paul Nănescu şi Chiosea „fiul dascălului de frica căruia a fugit Nicolae Filimon de la şcoală”. (Ion Ghica). Când boierii vroiau să mănânce pe la grădini, ceea ce se întâmpla rar, preferau Grădina lui Scufa, scrie Nicolae Filimon în Ciocoii vechi şi noi. Sufletul acestor petreceri era celebrul Anton Pann care, cu glumele şi vorbele lui de duh, delecta participanţii. Uneori se alătura tarafului de lăutari, interpretând împreună cântecele de petrecere la modă atunci. În unele relatări de epocă se afirmă că domnitorul, când mergea la plimbare, mai ales noaptea, îl chema pe Anton Pann şi „îl ţinea în butcă lângă el, pentru a-i cânta cântece de lume”. Ulterior, această grădină a intrat în proprietatea lui Constantin Câmpineanu. Grădina lui Scufa este menţionată şi în lucrarea lui Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei oraşului Bucureşti, capitolul IX.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *