Din Bucureștiul de altădată: Anton Pann și Mahalaua Lucaci

biserica-lucaci-bucuresti

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru. Păreri pro, păreri contra cu privire la  frumuseţea, urâţenia (de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum?

În această ediție  ne vom opri la o lucrare apărută la Frankfurt şi Leipzig în anul 1778, intitulată Mémoires historiques et géographiques sur la Valachie (Memoriile istorice și geografice despre Valahia), scrisă de Friedrich Wilhelm von Bauer.

Din această lucrare aflăm că pe timpul voievodului Alexandru Ipsilanti, oraşul Bucureşti era împărţit în 67 de mahalale şi avea 28 de mănăstiri, 31 de biserici din piatră, 20 din lemn, 10 paraclisuri, un palat domnesc, o şcoală publică (vechiul Colegiu de la Sf. Sava), 35 de case mari boiereşti şi şapte hanuri zidite din piatră. Conform Catagrafiei poliţiei Bucurescilor ce s-au făcutu la 1798, oraşul era împărţit în cinci plăşi: plasa Târgului, plasa Gorganului, plasa Broşteni, plasa Târgului de Afară, plasa Podului Mogoşoaiei, fiecare împărţită la rândul ei în mai multe mahalale. Plasa Târgului avea 1682 de case; plasa Gorganului, 1142 de case; plasa Broştenilor, 1482 de case; plasa Târgului de Afară, 608 case şi, în sfârşit, plasa Podului Mogoşoaiei, 1092 case, deci în total 6006 case.

biserica-lucaci-bucuresti-catapeteasma1

Dintre toate aceste mahalale pe care le-am mai amintit cu numeroase ocazii astăzi, am ales să povestim despre mahalaua Lucaci sau a Totescului, amintită încă din secolul al XVII-lea într-un hrisov dat de Constantin Brâncoveanu jupânesei Bălaşa Blejoianca. Numele de mahalaua Totescului vine probabil de la vreun mare neguţător care a avut proprietăţi în zonă. Prin această mahala trecea Bucureştioara înainte de a se vărsa în Dâmboviţa, la Jigniţă. Biserica Lucaci, după numele banului Lucaci, este amintită într-un document din 23 septembrie 1764, în care se spune că ar fi fost reparată prin grija mitropolitului Ştefan. Marele incendiu din anul 1847 a distrus aproape în întregime această mahala, fapt consemnat şi de Anton Pann într-una din poeziile sale:

„Lucaciul falnic, mahala mare

Clădiri frumoase pe al său drum

Şi biserica din cele rare,

Făcută nouă, abia acum,

A cărei turle prea înălţate

Şi acoperite numai cu fier blond

Cu osebire înfrumuseţate

Ca nişte cupe-n formă de rond

Ca o făclie de sus, din turle,

Prin zăloagele cum luă foc

Podoabe scumpe, averi şi scule,

S-au topit toate aici pe loc.”

anton-pann-bust-dimitrie-d-mirea-biserica-lucaci2

În această biserică a fost dascăl Anton Pann, iar în faţa ei se află un bust al poetului, înmormântat în curtea Bisericii Lucaci, în 4 noiembrie 1854. Pe lespedea funerară se află un fragment din epitaful pe care şi l-a scris:

„La mormânt ca să-mi rădice

Un stâlp ca un monument

 De marmură, să nu-i strice

Tăria vrun element. 

Carele lucrat să fie

Cvadrat şi lucrat frumos, 

Şi pe dânsul să se scrie 

Aceste versuri din jos:

«Aici s-a mutat cu jale 

În cel mai din urmă an 

Care în cărţile sale

Se citeşte Anton Pann. 

Acum mâna-i încetează,

Ce la scris mereu şedea,

 Nopţi întregi nu mai lucrează

La lumină cărţi să dea. 

Împlinindu-şi datoria 

Şi talantul ne-ngropând, 

S-a făcut călătoria,

Dând în lume altor rând.»”

Pușa Roth

 Ascultă:

Anton Pann, „Bordeiaş, bordei, bordei”

Anton Pann, „Până când nu te iubeam”

Anton Pann, „Leliţă Săftiţă”

Anton Pann, „Bate-o sfântu’ de lupoaie”

Anton Pann, „Pe mine ce m-a mâncat”

Anton Pann, „Într-o verde grădiniţă”

Anton Pann, „Nu mai poci de ostenit” – Formaţia vocal-instrumentală de muzică veche „Anton Pann”, dirijor: Constantin Răileanu

logo liber sa spunVezi: Arhiva rubricii „Din Bucureștiul de altădată” de Pușa Roth

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *