Din Bucureștiul de altădată: Ateneul Român

ateneul-roman

În zona centrală a Bucureştilor se află clădirea Ateneului Român. Realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888 după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, este sediul Filarmonicii „George Enescu”.

Ateneul Român desen de Bogdan calciu

Ateneul Român, desen de Bogdan Calciu

Ateneul Român a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparținea familiei Văcăreştilor. Mulți contemporani au criticat amplasamentul, căci locul ales era socotit ca fiind prea departe de centrul orașului și foarte greu de ajuns, mai cu seamă iarna. Nu avea statul destule terenuri centrale, trebuia oare neapărat ales acest loc „la marginea orașului”? În 1886 a început construcția actualului edificiu; o parte din fonduri au fost adunate prin subscripție publică, la îndemnul „Dați un leu pentru Ateneu”. La recomandarea arhitectului francez Charles Garnier, autorul Operei Garnier din Paris, planurile clădirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în așa fel încât să se poată folosi fundația deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888.

Ateneul roman fotografie din 1940

Fotografie din 1940

În locul unde este astăzi Ateneul Român, exista o biserică ridicată de Mihai Cantacuzino în 1764. Biserica era în stare precară încă din 1793 şi a fost puternic avariată de cutremurul din 1838. Consultat asupra eventualelor reparaţii, Xavier Villacrosse a recomandat dărâmarea şi refacerea turlei şi a zidului superior, dar avizul său nu a fost urmat. Biserica a continuat să se deterioreze, fiind abandonată în 1863 şi dărâmată în 1868. Catapeteasma, care fusese sculptată la Veneţia, a fost transferată la Biserica Albă. Pentru problemele cu caracter tehnico-edilitar, sfatul orăşenesc conlucra cu „arhitectonul Poliţiei Bucureşti” numit, la început de agie. Primul arhitecton sau maimarbaşa a fost Josef Hartl, numit la 22 iunie 1831. Din 1834 s-a creat în cadrul Sfatului o direcţie arhitectonică, al cărei director a fost numit Michel Saejouand, urmat în 1835 de Heinrich Faiser von Mentzen. În 1840, Xavier Villacrosse a fost numit arhitect şef al oraşului, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1848. Adjunctul lui a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu.

Pușa Roth

Sursa: Radu Olteanu, Bucureştii în date şi întâmplări, București, Editura Paideia, 2002

Vezi: arhiva rubricii „Din Bucureștiul de altădată” de Pușa Roth

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *