Din Bucureștiul de altădată: „București… Fratele meu ești”

Drumul_Taberei

Referindu-mă la București am reamintit, am citat, am interpretat date despre istoria acestui oraș, capitala României, cunoscut în perioada interbelică drept Micul Paris. Când te naști, crești sau locuiești într-un loc, în cazul de față, București, faci parte integrantă din lumea lui, din viața lui și, de ce nu, din istoria lui, pentru că ești o părticică din el. Vorba cântecului: ,,București, București,/ Fratele meu ești”. Am reamintit satele care formau Bucureștiul, mahalalele, sectoarele, barierele, artere importante din oraș, și acum a venit rândul cartierelor bucureștene, mai bine zis proveniența numelor acestora.

Parcul Drumul Taberei din Bucuresti

Parcul Drumul Taberei

Ei, eu vreau să fie ca o poveste și nu ca un document, luând fiecare cartier la rând, ținând cont de locul unde se află, de sector etc., ci, așa, punând degetul pe harta Bucureștilor, ca într-o joacă. Încep cu Drumul Taberei, cartierul meu de suflet, acolo unde locuiesc de foarte mulți ani. Sigur, sunt subiectivă, dar cine n-ar fi, dacă ar trebui  să povestească despre București! Deși este un cartier nou pe harta bătrânului București, fiindcă prima mențiune a localității apare în 1459 iar în  anul 1859 devine capitala României, după unele ipoteze, istoria cartierului Drumul Taberei începe cu anul 1821, atunci când oastea lui Tudor Vladimirescu  se așează pe platoul Cotrocenilor, în imediata vecinătate a viitorului cartier Drumul Taberei.

Din martie până în mai 1821, Tudor conduce ca un adevarat domnitor Țara Românească. Pe data de  27 mai 1821, Tudor Vladimirescu este asasinat de către revoluționarii greci grupați în Eterie, iar armata sa s-a împrăștiat… Ar mai fi de amintit ceva despre cartierul în care mi-am petrecut atâția ani, poate cei mai frumoși, anii de tinerețe. În partea de est a viitorului cartier, dinspre Academia Militară, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului  XX, au existat aici tabere ale armatei române. În aceste locuri erau ținuți caii cavaleriei, ai artileriei, erau depozite de nutreț, gospodăriile militare. Ultime vestigii ale acestor gospodării militare le mai putem observa atunci când trecem pe lângă biserica de la Răzoare.

Militari_ anii 80

Cartierul Militari în anii ’80

Pentru o scurtă perioadă am locuit în Militari, cartier vechi, fostă comună, care și-a păstrat aspectul rural până în 1970, deoarece cuprindea numai case, acestea fiind ulterior demolate pentru a se face loc blocurilor cu zece etaje. În secolul al XIX-lea se afla zona de instrucție militară și, mai mult ca sigur, o garnizoană. O vreme a funcționat aici ,,Pirotehnia Armatei”. În 1879, după Războiul de Independență, un număr de 180 de familii, majoritatea familii de militari, au fost împroprietărite prin parcelarea unei zone din nord-vestul Capitalei. În 1884, Militari devine comună de sine stătătoare, iar în 1950 fosta comună suburbană a fost integrată administrativ orașului.

19_Bucuresti - Bd 1 Decembrie 1918

Bulevardul 1 Decembrie 1918 (fost Macaralei), Cartierul Balta Albă-Titan

Trec acum în celalată extremitate a Capitalei la Cartierele Balta Albă și Titan, poate și pentru faptul că-mi imaginez că ajung mai repede cu metroul în care aș fi putut să mă urc din Militari. Acceptați jocul și să ne reamintim că primele date istorice ale acestei zone datează din anii 1813–1814, de pe vremea domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea. În acea perioadă, în București a fost epidemie de ciumă, ce a rămas în istorie cu denumirea de „Ciuma lui Caragea”, omorând peste 50 000 de oameni. Balta Albă era cartierul unde se afla o groapă de var. Aici erau duse și topite cadavrele ciumaților. Din cauza ploilor, varul ieșea la suprafață, formând bălți albe.

Parcul Titan

Însă povestea cartierului Balta Albă-Titan începe de pe vremea când acesta era doar un sat aparţinând comunei Dudeşti-Cioplea. Comuna era formată din sate sărace cu locuinţe din chirpici şi paiantă, iar majoritatea locuitorilor erau ţărani împroprietăriţi ca urmare a reformei agrare. Principalul motor al dezvoltării zonei Titan a fost înfiinţarea unor mari unităţi industriale în această zonă sau în imediata ei vecinătate. Astfel, planuri mai vechi ale oraşului atestă existenţa unei Fabrici de frânghii şi curele şi a Fabricii de cărămidă „Flacs”. Desigur cel mai important pol industrial din zona îl reprezintă Fabrica de locomotive N. Malaxa – S.A.R., redenumită în urma naţionalizării „Uzinele 23 August” şi Fabrica de ţevi „Nicolae Malaxa”, devenită după naţionalizare „Republica”.

locomotiva-cu-aburi-seria-150-000-reparata-la-remarul-cluj-trenuri-epoca

Locomotivă cu aburi din seria 150.000, pentru tracțiune grea, construită la Malaxa

Odată cu anii ’50 o nouă etapă începe în istoria cartierului Titan. Majoritatea blocurilor existente astăzi în cartierul Titan au fost construite în această primă etapă de construcţie ce a durat până aproape de anii ’70 . Tot atunci a fost amenajat Parcul Titan pe locul unor foste gropi de nisip. Pentru a putea pune punct aici, am să vă remintesc un citat despre București din volumul Nuntă în cer (1938) de Mircea Eliade: „Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie…”

Așa-i că așa este? Vom continua.

Pușa Roth

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii „Din Bucureștiul de altădată”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *