Din Bucureștiul de altădată: Hanul cu Tei (3)

Doamnelor şi domnilor, aşa cum am mai scris în episoadele anterioare, facem astăzi un ultim popas – din punctul nostru de vedere – la Hanul cu Tei, amintindu-vă că în prima jumătate a secolului al XIX-lea o parte din marii negustori ai Capitalei îşi aveau sediul în Hanul cu Tei. Unul dintre ei este Niculae Kirilof, mare negustor care, îndemnat de ginerele său, un foarte priceput negustor, pune bazele unui magazin de manufactură (lipscănie) cu toptanul, în Hanul cu Tei. Alexandru Kirilof, fiul lui Niculae Kirilof, revine în Bucureşti după ce își termină studiile în străinătate şi se asociază cu tatăl său, iar firma devine „Kirilof tatăl şi fiul”. Alexandru Kirilof era prea rafinat pentru ca lipscănia să îi convină şi găseşte o soluţie ca afacerea să rămână în familie. Astfel, Alexandru dă toată marfa, dar şi afacerea sorei sale Iulia care, împreună cu soţul său, Luca Lucasievici, deschid un mare magazin de manufactură pe Podul Mogoşoiei (Calea Victoriei). Distinsul Alexandru Kirilof rămâne în Hanul cu Tei, dar se ocupă cu afaceri bancare. Această îndeletnicire a fost determinată de împrejurări de ordin economic care i-au dat certitudinea că un astfel de comerţ avea sorţi de izbandă. De altfel, tânărul Kirilof era în pas cu epoca sa, era la curent cu ceea ce se întâmpla în lume în domeniul economic şi bancar. Cum era şi firesc, noţiunea de credit comercial începe să capete teren, iar relaţiile comerciale pe care negustorii le aveau cu cei din străinătate, aprovizionările cu marfă en gros necesitau organizarea unor serioase instituţii de credit capabile să finanţeze asemenea inițiative. În ordinea firească a lucrurilor, apar casele bancare, iar printre bancherii Bucureştilor îl regăsim şi pe Alexandru Kirilof.

Este momentul să amintim şi alţi mari negustori care au avut sediul la Hanul cu Tei. Printre aceştia se numără: Constantin Panaiot, întemeietorul marelui magazin bucureştean „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare” (emblema se păstrează şi azi); George San Marin, care avea mai multe prăvălii; Gheorghe Cuiumgiu, argintar şi fiul său Gheorghe Coemgiopol (tânărul şi-a schimbat numele de familie), cel care a adus pentru prima oară „meşteri croitori străini pentru croitul hainelor nemţeşti”; fraţii Popp cu firma „Popp frères”. Aceştia publicau zilnic cota bursei în ziarul „Românul”. Trebuie să-i mai amintim pe Mihalache Hagi Pandele, mare negustor de manufactură en gros dar şi pe Ilie Lipatti, mare negustor de manufactură şi bancher. Istoria acestui lăcaş, Hanul cu Tei, continuă şi astăzi, dar noi ne vom opri deocamdată aici.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *