Din Bucureștiul de altădată: Hanul Gabroveni

hanul gabroveni renovat

Chiar dacă nu eşti decât un trecător grăbit prin centrul vechi al Capitalei, nu poţi să nu observi că atmosfera, străduţele, clădirile renovate au căpătat un alt statut, că lumea se plimbă curioasă, că peste tot eşti invitat să iei loc, să fii servit, adică această zonă a Capitalei a revenit la viaţă şi dacă vrei să visezi, păstrând proporţiile, îţi poţi imagina că te afli prin Micul Paris de odinioară.

Printre clădirile istorice ale zonei se numără şi Hanul Gabroveni care a fost inaugurat cu prilejul evenimentelor generate de Zilele Bucureștiului. Clădirea istorică va găzdui un centru cultural-artistic, care va cuprinde o sală mare de spectacole cu 200 de locuri, o sală mai mică de 70 de locuri, o sală care ar putea avea destinația de studio sau de repetiții, 4 săli de expoziție, birouri, cafenea și punct de informare turistică.

Hanul Gabroveni in ruina

Hanul Gabroveni

Dacă răsfoim literatura de specialitate a vremii, putem deduce că această construcţie ar fi fost ridicată anterior anului 1847, an în care, la 23 martie, aproape un sfert din suprafața orașului București, cuprinzând și zona delimitată de Lipscani la nord și actuala stradă Franceză la sud, a fost devastată de un incendiu puternic. Hanul ar fi fost construit de Constantin Mavrocordat, dacă răsfoim însemnările francezului Jean Claude Flachat din 1739. Fostul secretar domnesc notează în memoriile sale că fiul lui NicolaeConstantin_Mavrocordat Mavrocordat, Constantin, a înălțat un „bezesten”, care nu poate fi ocupat decât de negustori străini, greci, turci sau unguri, dar nici unul dintre aceștia nu se poate așeza aici pentru totdeauna. Flachat nu dă nici un indiciu asupra localizării acestei construcții.

Până la începutul secolului al XIX-lea în această zonă se aflau, încă din secolele XV–XVII, locuințe ale orășenilor în apropierea cetății Bucureștilor. Conform cercetărilor arheologice și documentelor de epocă păstrate, Hanul Gabroveni a fost ridicat între 1804–1818 pe locul acestor case ale căror vestigii au fost constatate în cadrul cercetărilor arheologice sub nivelul pivniței hanului. Se pare că această clădire aduce în peisajul orașului pentru prima dată elementul „pasaj”. La parter se aflau prăvălii pentru vânzarea cu amănuntul a produselor textile. Accesul în acest culoar lung de aproape 50 m în faţa prăvăliilor boltite se făcea doar pe la capetele lui, prin porțile din stejar masiv închise cu feronerie de fontă. Către mijlocul secolului al XIX-lea clădirea se afla într-una din perioadele sale de maximă prosperitate și faimă negustorească. Și după război clădirea și-a păstrat parțial caracterul comercial. Hanul se înscrie într-un plan ușor trapezoidal cu laturile longitudinale paralele care delimitează o curte interioară lungă de 24,60 m și lată de 4,80 m. Laturile de nord și de sud sunt obturate de porțile de acces acoperite cu bolți avella, cea dinspre Lipscani având cinci bolţi alăturate, cealaltă numai trei. Subsolul este format din două hrube ce ocupă fiecare din laturile longitudinale legate între ele înspre Lipscani printr-o încăpere spațioasă, iar înspre Gabroveni printr-un culoar lat de circa 1,50 m. Inițial părțile laterale au beneficiat numai de parter alcătuit din câte o sală lungă și înaltă, cu bolți avella, compartimentată cu ziduri ușoare care compuneau fostele prăvălii. Camerele de la etaj se găseau numai pe capetele de sud și de nord. Exceptând etajul adăugat părții vestice, totul se prezintă unitar, oferind un echilibru construcției care poartă amprenta unui autentic pasaj comercial. O alternanță de uși și ferestre cu tâmplării metalice masive, dau curții un aspect aparte. Zona inferioară a pereților a fost placată cu plăci de piatră, iar scări de piatră indică locurile de acces în fostele prăvălii.

interior hanul gabroveni

Hanul Gabroveni, interior

La începutul secolului XX, în perioada în care Bucureștiul era sub influență franceză, hanul a fost redenumit Hotel Gabroveni-Universal. În timpul regimului comunist clădirea a fost utilizată în scop comercial. Istoria recentă a acestui monument devenit, iată, în 2014, Centru Cultural este una cunoscută şi bucureştenilor dar şi vizitatorilor. Important este că acum putem vizita Hanul Gabroveni, înscris definitiv printre monumentele istorice ale Bucureştiului.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *