Din Bucureştiul de altădată: Mon Jardin

Până pe la începutul anilor ’70, pe locul actualului Hotel Dorobanţi au existat două localuri: Mon Jardin şi Poarta Albă. Aşa cum am mai spus şi eu dar şi alţii, unii iubitori ai istoriei Bucureştilor, alţii specialişti în domeniu, cred că multe dintre clădirile vechiului Bucureşti au rămas, poate, doar în arhive şi în amintirea unor oameni care au trăit acele vremuri. Nu mi se pare că ar fi prea mult să amintim contemporanilor noştri că Bucureştiul vechi a avut clădiri frumoase, unele doar funcţionale, altele monumente istorice care lipsesc astăzi de pe harta oraşului. Nu trebuie să mai amintesc contextul în care au dispărut multe dintre ele, este bine ştiut, dar multe locuri, clădiri au lăsat amintiri care nu trebuie uitate.

Printre locurile pline de farmec se număra şi restaurantul Mon Jardin, local ce funcţiona din perioada interbelică, cu loji de pluş şi ring de dans, iar vara cu o grădină faimoasă. Într-o perioadă destul de complicată din punct de vedere istoric, şi mă refer la anii ’50–’60, la Mon Jardin s-a cântat jazz, considerată „muzică decadentă”.

Din formaţia de la Mon Jardin au făcut pe atunci parte nume sonore ale muzicii româneşti precum Sergiu Malagamba, Iancsi Körossy şi Johnny Răducanu. Cu această formaţie a cântat Yves Montand, care în 1956 a întreprins un turneu la Bucureşti. Concertul marelui artist a fost unul de răsunet poate şi pentru faptul că de aproape un deceniu nu mai veniseră în România interpreţi din Occident. Motivul pentru care Yves Montand a fost invitat se datora şi faptului că era înscris în partidul comunist francez. A susţinut câteva concerte, iar într-o seară a fost dus la Mon Jardin, a ascultat jazz şi a cântat împreună cu formaţia.

Prin anii ’50 veneau la Mon Jardin criticii de artă Petru Comarnescu şi Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru, dar şi multi alţi intelectuali. Dan Spătaru a fost descoperit de Camelia Dăscălescu la Mon Jardin. L-a ascultat o dată şi apoi a făcut lecţii cu el. Primele piese muzicale interpretate de Dan Spătaru au fost ale Cameliei Dăscălescu. Însă, odată, la o terasă, l-a întâlnit Temistocle Popa, care i-a compus aproape toate şlagărele…

Cam aşa se scrie istoria, doamnelor şi domnilor!

Pușa Roth

 

„Țărăncuță, țărăncuță” de Ion Vasilescu – Dan Spătaru

„Trecea fanfara militară” de Temistocle Popa – Dan Spătaru

„Les Feuilles mortes” de Joseph Cosma – Yves Montand

9 comentarii la „Din Bucureştiul de altădată: Mon Jardin”

  1. foarte multi asazisi bucuresteni nici nu cunosc istoria acestui oras.ei stiu doar ceea ce au cunoscut atunci cInd au venit In Bucuresti.

  2. A fost odata….
    Desi erau vremurile care erau au ramas lucruri cu care si acum ne mandrim sau ne aducem aminte cu placere.
    Multumesc intiatorului acestui material

  3. Cei care au avut sansa sa traiasca in perioada infloritoare a orasului, au datoria morala sa transmita tinerei generatii tot ce stiu, bune si rele, asa cum am primit si noi povestile parintilor si bunicilor nostri, mai parfumate sau mai triste. Important este „sa te simti de al locului”, exista multe exemple printre noi ale celor care, proaspat ajunsi intr-un loc, au devenit „de ai casei” si reversul cu cei nascuti, crescuti in oras, sa fie veșnic straini. Tine foarte mult de cine suntem si de cine ne credem ca suntem. In afara de Mon Jardin, erau multe alte locuri de pierzanie in Oras: Bumbesti, Ovidiu, Poiana, Bordei, Mignon, Motanul Negru si Motanelu aflat peste drum, Cina „gradina”,Drumetu, Pui de urs si lista poate fi completata prin bunavointa dvs. Important este sa nu uitam, sa nu uitam sa transmitem si urmasilor nostri.
    Iubiti-va pe voi, pe ai vostri si mai ales viata, ca trece repede.
    Numai Bine.
    Ion

  4. In seara cu pricina Yves Montand a venit impreuna cu nevasta lui celebra actrita,dar nu a cantat.Au stat la masa 30 minute si pe urma au plecat.Surpriza serii a fost faptul ca a venit insotit de orchestra sa condusa de Bob Castella(pian).Iancsy l-a invitat sa cante dupa plecarea celor doi iar el a acceptat si au cantat fara ai nostri pana la 3 dim.Eram acolo la masa cu Nica Ciprian,Ciulli Marzescu,Mihu Vulcanescu,Griguta Calligari,Liviu Cornea…..Depun marturie,ca singur supravietuitor…..

  5. Sa mentionam ca pe pe jos era piatra-marmura asa cum a fost si in gradina Boema si ca gardul era din stinghii verzi incrucisate (dar printre care se putea zari) Asezare aproximativa, putin stanga , 20 de m de intrarea principala in actualul hotel. Nu pomeneste nimeni de vestitul restaurant-crasma Bordei de langa podul cu acelasi nume situat intre lacurile Herastra / Floreasca. Numele vine de la vechile bordeie ale oamenilor din cartierul Herastrau care aveau ghetarii cu gheata stransa din lacul Floreasca care vara, era distribuita cu caruta la restaurantele de elita din centru. A fost daramat de nomenclatura care si-a construit vile peste drum, peste lac, in Primaverii……..samd

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *