Din Bucureștiul de altădată: Orașul în citate

bucharest-athenee-palace pusa roth

Atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul Bucureştilor, în cazul nostru.

Păreri pro, păreri contra cu privire la frumuseţea, urâţenia (de ce, nu ?) unui oraş. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum?

Primul citat aparţine lui Victor Eftimiu şi a apărut în ziarul „Popularul” la data de 24 noiembrie 1937:

„Suntem inferiori nu numai marilor ţări de departe, dar şi vecinilor noştri care n-au, ce e drept, o «elită» atât de rafinată, dar nici aspectul de trib uitat de Dumnezeu pe care ţi-l oferă periferia bucureşteană.”

bodega-mahala-bucuresteana

Bodegă într-o mahala bucureșteană

Cel de-al doilea citat aparţine lui Octavian Paler din volumul Drumuri prin memorie. Egipt. Grecia, București, Editura Albatros, 1972, cu o prefaţă de Eugen Barbu.

„Cerul devenise pentru mine ceea ce este pentru orice bucureştean. Ceva lipsit de orice fior metafizic, un albastru decolorat banal, murdărit de fumul fabricilor, de unde când se înnorează, cad ploile care umplu oraşul de bălţi.” 

Pentru a aduce un plus de culoare atmosferei bucureştene din prima jumătate a secolului al XX-lea am apelat la lucrarea Nuntă în cer de Mircea Eliade, volum apărut la finele anului 1938, la Bucureşti:

„Bucureştiul e plin de femei frumoase. Sunt atâtea care nu-ţi cer mai mult decât două ceasuri din zi şi nu te farmecă, nu te smulg din tine, nu te îneacă.”

femeie bucuresti interbelic

Mircea Eliade ne oferă însă posibilitatea să putem spune că Bucureştiul este un oraş al contrastelor:

„Bucureştiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgosteşti, să nu-ţi cauţi pereche într-un astfel de oraş, în care soarele se stinge cu atâta melancolie…”

Vorbind despre Bucureşti, nu poţi trece nepăsător peste însemnările marelui poet, gazetar, gânditor Mihai Eminescu. Am ales un citat din Opere, 11 volume, Editura Naţional, 2011, ediţie critică îngrijită de istoricul literar academician Dimitrie Vatamaniuc.

„S-au zidit fără îndoială multe palate în Bucureşti, s-a înmulţit numărul acelora care trăiesc numai în capitală sau numai în străinătate; ţara munceşte înzecit pentru a întreţine absenteismul şi luxul, precum şi pătura numeroasă de oameni care şi-au făcut din politică o profesie lucrativă.”

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *