Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (17)

imagini din bucuresti anii 50 80 primarii capitalei

După generalul Victor Dombrovski, primar al Capitalei timp de doi ani (septembrie 1938–septembrie 1940, primul mandat), istoria îi consemnează la conducerea orașului, fără rezultate deosebite, pe G. I. Vântu (septembrie 1940–februarie 1941), General Rodrig Modreanu (februarie 1941 – decembrie 1941, care a fost şi primar al oraşului Timișoara), General Constantin Florescu (decembrie 1941–octombrie 1942), General Ion Rășcanu (octombrie 1942 – august 1944, care a fost și primar al orașului Vaslui, cunoscut mai mult pentru activitatea sa militară). Generalul Victor Dombrovski revine la conducerea Primăriei Bucureștiului în august 1944, rămânând până în februarie 1948. Într-o perioadă tulbure, Capitala este condusă de Nicolae Pârvulescu (august 1948–februarie 1949), Nicolae Voiculescu (februarie 1949–decembrie 1950), Gheorghe Roman (decembrie 1950–decembrie 1951), Anton Tatu Jianu (ianuarie 1952–iunie 1952). Imediat după retragerea din funcție, Anton Tatu Jianu a devenit ministru al justiției în guvernul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Apoi: Jean Ilie (iulie 1952–martie 1953), Crăciun Blidaru (aprilie 1953– ianuarie 1954), Gheorghe Vidrașcu (ianuarie 1954–februarie 1955). Adjunct al șefului Serviciului Special de Informații, primar și al Ploieștiului, demnitarul comunist a fost numit ulterior ambasador în Cehoslovacia.

După Gheorghe Vidrașcu, orașul este condus pentru scurt timp de Ștefan Bălan (martie 1955–ianuarie 1956). Inginer doctor docent, Ştefan Bălan a rămas în istorie pentru că a întocmit Lexiconul Tehnic Român.

În perioada 1956–1958, primari ai Capitalei sunt: Anton Vlădoiu (februarie 1956 – martie 1958), Dumitru Diaconescu (martie 1958–aprilie 1962), Ion Cozma (aprilie 1962–februarie 1968), care a ocupat ulterior funcția de ministru al turismului, iar apoi a devenit ambasador în Polonia și Egipt. Lui i-a urmat Dumitru Popa (februarie 1968–1971). Între anii 1971–1975 scaunul de primar a fost ocupat de Gheorghe Cioară. Ion Dincă (1976–1980) a fost cunoscut prin porecla „Te-leagă”, întrucât nu ezita să aresteze chiar și membri importanți ai aparatului de stat. A făcut 5 ani de închisoare pentru reprimarea revoluției din 1989.

dambovita modenizata construire metrou in 1984 scut subteran

Gheorghe Pană, strungar de meserie, a ocupat funcţii din ce în ce mai înalte începând cu anii ’70, fiind fost unul dintre cei mai entuziaști susținători ai cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. A condus Primăria Bucureştiului în perioada 1981 – 1985.

Fost ministru al Apărării timp de cinci ani, Constantin Olteanu (1986–1988), mărturisea că a devenit primar al Capitalei după ce Ceaușescu l-a chemat în birou și i-a spus: „Mergi pe linie politică, în locul lui Pană, iar în locul tău o să-l punem pe Milea.” Printre obiectivele realizate în mandatul său de primar, Olteanu menționează modernizarea râului Dâmbovița, continuarea lucrărilor la metrou, construirea de locuințe și prelungirea Bulevardului Victoria Socialismului până la Șoseaua Mihai Bravu. În anul 1988 a fost ales primar Radu Constantin, iar anul 1989 a fost numit Barbu Petrescu. De numele ultimului primar comunist al Bucureștiului se leagă organizarea mitingului lui Ceaușescu din 21 decembrie 1989.

Pușa Roth

2 comentarii la „Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (17)”

  1. Mi-a placut sa calatoresc in timpul care Bucurestiul era un tot ingrijit chiar daca monoton in culoare fata de haosul prezentului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *