Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (7)

Continuăm, doamnelor şi domnilor, să prezentăm un alt primar al Capitalei, pe Barbu Ştefănescu Delavrancea (11 aprilie 1858, București–29 aprilie 1918, Iași) scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române. Este tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

A fost primar al Capitalei vreme de aproape doisprezece ani, din 29 iunie 1899 până în februarie 1911.

Pe lângă producţia culturală, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, a refăcut pavajul cu piatră cubică de pe mai multe străzi importante (printre care Lipscani şi Calea Victoriei), dar şi obligativitatea salubrizării oraşului.

Doru Cristian Deliu, Seara în vechiul București

Marele orator a rămas celebru şi pentru certurile cu membrii consiliului comunal. A fost prieten bun cu Ion Mincu, cu care a colaborat îndeaproape pentru integrarea stilului românesc în arhitectura bucureşteană. De altfel, Barbu Ştefănescu Delavrancea a preţuit şi promovat tot ceea ce era românesc, referindu-se la revista de literatură populară „Şezătoarea”, Delavrancea spunea: „Se cuvine a avea cu precădere înaintea oricărui om cult, literat şi bun român, căci cel mai suveran mijloc de a înţelege un popor este acela de a-i cunoaşte şi aprofunda tradiţiile, ştiinţa şi creaţiunile sale simple, naive, dar adeseori străbătute de un spirit vast şi genial, pe care numai mulţimile şi popoarele îl pot avea.”

 Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *