Din Bucureștiul de altădată: „Prin București, după ploaie”

bucuresti rubrica de pusa roth ploaie-pe-lipscani-2-peisaj-urban-petre-chirea

Aşa cum am spus de fiecare dată când m-am oprit asupra creaţiei unui autor care a surprins în opera sa ,,imagini” în cuvinte sau pe pânză ale Bucureştilor, am adăugat de fiecare dată faptul că atunci când scrii despre istoria unui oraş, cauţi şi citeşti documentele vremii, vizitezi muzeele pentru a vedea ce s-a păstrat din memoria acestuia, apoi tablourile, fotografiile, presa, dar şi cărţile unor autori care notează pur şi simplu, care comentează, care aduc un plus de informaţie, de cele mai multe ori subiectivă, despre ceea ce am putea numi portretul unui oraş.

nicolae-darascu-calea-victoriei-pe-ploaie

Această mare metropolă, capitala României a ,,beneficiat” de aprecieri pro sau contra cu privire la frumuseţea, la arhitectura, la viaţa culturală, politică, economică sau socială. Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum? Spuneam, doamnelor şi domnilor, spuneam scriind despre Bucureşti, că istoria unui oraş s-a scris, se scrie şi se va scrie şi prin operele literare ale unor scriitori, care surprind inefabilul locului, care redimensionează uneori aspecte pe lângă care noi, ceilalţi trecători, trecem în grabă. Personalitatea unui oraş capătă un plus de culoare, de tandreţe, de mister (de ce nu?), sub condeiul celui care cunoaşte dimensiunea metaforei, rolul ei pentru mintea şi ochiul cititorului.

petre chirea bucurești

Am ales astăzi o poezie din lirica Mariei Banuş (10 aprilie 1914, Bucureşti–14 iulie 1999), poetă, traducătoare eseistă. A debutat în anul 1928 în revista ,,Bilete de papagal” condusă de Tudor Arghezi cu poezia La 14 ani, un fel de ars poetica a autoarei. Despre Maria Banuş, George Călinescu consemna: „Vitalitatea fetei de optsprezece ani, trăind sufletul prin simțuri, este exprimată foarte personal de Maria Banuș (Țara fetelor, 1937) cu ingenuități carnale aproape teribile uneori, în poezii de simple creionări realmente ori voit momentane. Voluptatea percepției este (fără dificultăți gramaticale) în linia Pillat–Voronca”. Sigur, versurile sale din anii ’45–’50 reflectă dictatul cultural al acelei epoci, dar nu acesta e rostul rubricii, ci însemnările, consemnările, informaţiile, creaţiile dedicate Bucureştilor. Prin urmare:

„Prin Bucureşti, după ploaie

Poate că asta e clipa şi ora
când toate celulele vechi au murit, 
(o dată la şapte ani, cum se pare)
şi cele noi sunt în stare de prunc şi de mugure, 
şi fac primii paşi cu mine-n lumina castanilor.
E atât de uşoară după-amiaza de iunie, 
din petice trandafirii şi brumate, 
din cer şi asfalt cum e moarul, 
sub tuneluri de frunze însorite şi ude.
Cu ce-am meritat, cu ce-am plătit ora de graţie?
Poate cu anii trăiţi între molii de slove şi gânduri, 
poate cu umbra spânzurătorilor, 
poate cu nuanţa de scrum a surâsului meu, 
dar cum se poate plăti acest roz neatins, vegetal, 
în ora flamingo, în buna vestire-a castanilor?”

Pușa Roth

Vezi: arhiva rubricii „Din Bucureștiul de altădată” de Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *