Din Bucureștiul de altădată: Strada Smârdan (1)

Doamnelor şi domnilor, continuăm periplul nostru prin Bucureştiul de altădată şi ne vom opri în centrul istoric, la strada ce poartă un nume simbolic: Smârdan. Numele străzii aminteşte de una dintre bătăliile câştigate de oştirea română în satul Smârdan de lângă Vidin. În anul 1878 s-a hotărât ca Uliţa Nemţilor sau Uliţa Nemţească sau Strada Germană să poarte numele de Strada Smârdan, denumire pe care o are şi astăzi. Cred că nu este lipsit de interes să amintim cititorilor că Războiul de Independenţă a avut loc între anii 1877 şi 1878 şi a fost dus împotriva Imperiului Otoman. Războiul s-a terminat cu victoria României şi Rusiei împotriva turcilor, obţinerea independenţei României şi unirea Dobrogei cu România. Însă Rusia a anexat sudul Basarabiei. Un alt fapt demn de semnalat ar fi declaraţia ministrului de externe român, nimeni altul decât Mihail Kogălniceanu, la data de 9/21 mai 1877. Sosit la Parlament, acesta declară independenţa României faţă de Înalta Poartă: „Domnilor deputaţi, nu am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţei naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă…”. Atât Camera Deputaţilor cât şi Senatul au votat moţiunea de independenţă.

Revenind „pe linia frontului”, amintim că în lupta de la Smârdan, unul dintre cele mai puternice puncte de apărare ale Vidinului, în câteva ore soldaţii români au reuşit să cucerească trei redute puternice, au capturat 4 tunuri, au răpus 500 de turci şi au făcut 250 de prizonieri, alungând trupele inamice din localitate. Denumirea unei străzi cu numele localităţii unde soldaţii români au repurtat victoria este, în ultimă instanţă, un gest de recunoştinţă pentru sacrificiul făcut de armata română în Războiul pentru Independenţă.

Strada Smârdan, cea pe care o ştim şi noi, cei de azi, apare pentru prima dată în documentele istorice încă din secolul al XVII-lea, fiind atestată pentru prima oară într-un document din 1 mai 1672, „drept uliţa care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor”, iar în documentele din secolul al XIX-lea apare ca Uliţa Germană şi este trecută astfel şi în Planul Bucureştilor din anul 1871.

Dar istoria străzii Smârdan nu se opreşte la acest an, ci va continua, de ea legându-se un alt eveniment istoric major: dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Dar asta e o altă poveste.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *