Dorel Vişan, nominalizat în finala concursului de poezie mistică Premio Mundial „Fernando Rielo”

„Psalmi” de Dorel Vişan, traducere în limba spaniolă de Christian Tămaş.

Actorul Dorel Vişan, care este şi un poet remarcabil, a fost nominalizat în finala celei de-a treizecea ediţii a concursului de poezie mistică Premio Mundial „Fernando Rielo”. Cei 12 finalişti au fost selecţionaţi din 208 de participanţi din 32 de ţări. Psalmii lui Dorel Vişan au fost traduşi în spaniolă de Christian Tămaş. Premiul, în valoare de 7000 de euro, va fi decernat în 15 decembrie 2010, la Roma, la Ambasada Spaniei pe lângă Sfântul Scaun. Poemele autorului premiat vor fi publicate în volum. Amănunte despre acest concurs pe site-ul Fundación Fernando Rielo.

Juriul a selectat următorii autori şi poeme: Francisco Aroca Gómezsco (Murcia, Spania): Diario con hambre de vuelo; Cristian Díaz Yepes (Venezuela): La noche y el deseo; Phillip Donel (Tauranga, Noua Zeelandă): Go with God; Dorel Vişan (Cluj-Napoca, România): Salmos; Adela Guerrero Collazos, (Bogota, Columbia): El amor me habita; Francisco José López Sáez, (Ciudad Real, Spania): Huésped de tu Resurrección. Nombres para un exilio; Kathy Madriz Flores (Cartago, Costa Rica): En el umbral de tu Palabra; Roberto Méndez Martínez (Camagüey, Cuba): Cánticos para la luz de otro siglo; Juan Carlos Ribadeneira Terán (Quito, Ecuador): Barro alado…; Manuel Rodríguez Ballester (Sevilla, Spania): Esa llama de amor; Lucrecio Serrano Pedroche (Albacete, Spania): De rodillas, Señor, ante el Sagrario, o Evangelio de Juan; Alfredo Villaverde Gil (Madrid, Spania): Al amor de tu lumbre.

În motivaţia juriului citim: „Ciclul de Psalmi de Dorel Vişan este o rugăciune lirică, tradusă din română în spaniolă, în care invocarea şi dorinţa de a-l întâlni pe Dumnezeu se exprimă într-un stil direct, plin de naturaleţe: „Déjame tenerte en brazos / como a mi niño”. Forţa poetică se află în pasiunea credinţei cu care poetul îşi mărturiseşte umilinţa: „En comparación conmigo / el grano de arena es un Himalaya / y mi lágrima, un océano sin bordes, / una lluvia incesante”.

„Rar am întâlnit om care să se bucure de o asemenea popularitate şi, în acelaşi timp, să fie bolnav, pur şi simplu, de singurătate”, scrie Ion Parhon în postfaţa volumului de versuri al lui Dorel Vişan, Vremea cireşelor amare… (1998), intitulată Poezia ca înger păzitor. Într-adevăr, cele mai bune poeme ale lui Dorel Vişan sunt expresia unei nebănuite meditaţii în faţa unui cadru din care a dispărut rumoarea lumii înconjurătoare. E ca şi cum te-ai privi într-o oglindă care ar şterge în mod neaşteptat tot ce e în jurul tău, eliberându-te de orice decor şi mai ales de orice altă prezenţă. Singur cu propriul chip, iată o stare propice meditaţiei lirice. De aici şi până la poezia cu tematică religioasă, mai exact la psalmi, nu e decât un pas, unul în care se cuprind interogaţia, revolta, incertitudinea şi apoi dorinţa de a afla echilibrul sufletesc. În volumul amintit, aflăm o asemenea înfrigurată interogaţie: „De ce mă obligaţi / Să mă târăsc?! / Milioanelor de târâtoare / Ale pământului, / Apucaţi degrabă tibişirul / Şi-nvăţaţi-mă tehnica / Şi arta târâtului / Dacă aceasta e singura cale / Spre o viaţă demnă… (?) / Doar un lucru vă cer / Domnilor profesori: / Când veţi constata / Că elevul îşi întrece maestrul, / Pregătiţi găurile voastre puturoase / De târâtoare, / Ca să-mi ascund în ele / Ruşinea de-a trăi…” (De ce mă obligaţi…).

Psalmii lui Dorel Vişan implică o atitudine care e departe de a fi una de resemnare. Poetul este un imaginativ eliberat de posibilul convenţionalism pe care temele din această categorie îl pot conţine. Sensibilitatea omului modern impune, chiar în gestul de adoraţie, o anumită distanţă, fertilă, de altfel, poeziei. Dorel Vişan scrie Psalmi numerotaţi de la 151 încolo, ca o continuare a celor 150 ai lui David, din Vechiul Testament, sentimentul tutelar fiind acela al solitudinii şi al dorinţei de a afla, pe urme argheziene, un reper care să-i confere sprijin sufletesc: „La grea-ncercare m-ai pus, Doamne, / Grea cruce mi-ai sortit să car / Cu suliţă prea aprigă în coaste m-ai străpuns / N-ar fi nimic, de-aş fi alesul tău, măcar…” (151. Răspunde-mi, Doamne, dacă poţi – Un cântec al încercării). Tema este supusă unei tratări variaţionale prin care se amplifică deopotrivă orizontul sensibil şi figuraţia poemului, cu un spectru care conţine murmurul amar al deşertăciunii, hohotul, întrebarea retorică dar şi visul, speranţa dar şi umbra, penitenţa în faţa unei vinovăţii mai degrabă metafizice dar şi certitudinea apocalipsei. Ultimul Psalm, 200. Ferice de cel care citeşte…, este subintitulat Apocalipsă.

Imaginea întrevăzută a oamenilor fără amintiri este mai înspăimântătoare decât aceea, încă suportabilă, a apocalipsei: „M-am întors să văd al cui e glasul / Şi am văzut un fum care se ridica precum o ciupercă… / Şi o turmă mare porci / Cu cercei de aur în nări… / Nu mai erau holde pe cuprins şi ieslea boilor era curată. / Şi-am mai văzut că: / Toţi oamenii de pe pămînt erau orbi… / Şi fiind orbi, oamenii vedeau mereu şi mereu / Lucrurile pentru prima oară în viaţa lor… / Şi atunci vedeau altceva / Şi nu ceea ce se ascundea în sufletul acestora… / Ei nu puteau face diferenţa / Între o piatră, un fulg de zăpadă şi trilurile ciocârliei… / Şi astfel (se) minţeau de dimineaţa până seara / Şi mureau aşa… pur şi simplu…, / Pentru că nu puteau compara moartea / Cu splendoarea unui apus de soare… / Şi-am mai văzut şi m-am cutremurat / Că tot pământul era plin de hoituri, / Dar oamenii erau fericiţi / Şi nu mai puteau să se trădeze între ei / Fiindcă nu mai aveau amintiri…

Fără amintiri, fără trecut, fără experienţa asimilată sau, şi mai rău, negând-o cu falsă candoare, nu poate exista nimic, sfârşitul însuşi devenind un nonsens. Iată o idee seducătoare, exprimată sugestiv, pe care o pune în pagină, ca un corolar al profesiunii sale de credinţă, un mare actor.

Costin Tuchilă

Recital Dorel Vişan – „Dimensiunea existenţei”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan

Dorel Vişan: ”Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”. Interviu realizat de Puşa Roth

3 comentarii la „Dorel Vişan, nominalizat în finala concursului de poezie mistică Premio Mundial „Fernando Rielo””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *