Draga Motzu,

Daca nu te grabeai, astazi probabil ca te aniversam la etajul 5 al Radiodifuziunii Romane. Ieri probabil ti-as fi luat sorici, felul tau preferat, pentru ca astazi sa ti-l aduc, rulat, cu fundita, pe post de cadou.
Tu ne-ai fi invitat, la pranz, la fel cum faceai de Sarbatori, in birou: angajati, colaboratori ai redactiei, ai postului, diversi colegi din Radio. Tanti Rodica ar fi alergat (ma rog, s-ar fi agitat) printre noi, sa supravegheze cu atentie daca toti mancam, daca avem ceva in pahar, daca ne simtim bine. Si te-ar fi mustruluit si pe tine sa mananci, cum iti facea zilnic. Noi ti-am fi cantat, am fi pornit combina audio cu un program oarecare, mai pe gustul tau, mai pe gustul nostru. (Iti mai faceam si farse cu muzica aia, mai stii?).
Tu ti-ai fi ascuns emotiile dupa niste bancuri „jucate” magistral, ai mai fi ironizat una-doua aberatii institutionale, noi ne-am fi bucurat inca o data ca putem fi aproape de tine si ca am avut norocul sa te cunoastem.
Dar te-ai grabit sa pleci, sa inviti alte „dimensiuni” la petrecerea ta. Chiar, or sti ca iti place soriciul, sa iti ia astazi?
Tanti Rodica a iesit la pensie. E adevarat ca nici noi nu prea mai aveam rabdare cu dansa, insa ii ducem dorul.
Zilele senine si frumoase de la etajul 5 s-au imputinat. Traim alte vremuri. Aproape ca nu ne mai cunoastem intre noi. Fiecare e ocupat sa vina, sa isi faca treaba cat mai discret (simt ca nu e asta totusi cuvantul potrivit) si sa se duca in soarele grijilor lui cat mai repede. Sa nu „fluiere in biserica”.
La Radio au aparut oameni noi. Nu am avut timp sa imi dau seama daca sunt la fel de interesati de colectiv, echipa, valori comune. Sau poate eram noi prea rasfatati in mediul acela special, boem, incarcat de cultura si de creatie, in general.
Motzu, sa ne promiti ca vei gandi iar un post de radio ciudat (asa ni se parea Radio3Net, cum adica pe Internet, ce radio mai e ala?). Stiu ca atunci cand va fi sa fie, te gasesc cu o constructie avangardista, ca si Radio3Net, poate un radio pe raze de soare, pe aripi de inger, cine stie. Sigur o sa vin cu un CV in mana.
O sa beau astazi o cafea cu cativa colegi si o sa lustruim, poate, cu maneca hainei, grijulii, placuta metalica de pe usa biroului tau si pe care scrie „Radio3Net – Florian Pittis”.

2 comentarii la „Draga Motzu,”

  1. Nu am cuvinte sa descriu nevoia actuala,de Pitis! Liderul incontestabil al generatiei lui,Motzu’ a fost si ramane un mare sufletist ,un om intre oameni!

  2. Dor ne e la toti de tine, Pittis! Bine-ar fi sa faci si acolo un radio aripa ingerului, mai ales ca a venit si jobs acum, poate reusiti o transmisiune… dor ne e de tine, Florian Pittis!;((

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *