„Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache

dramele-puterii-recital-dan-condurache-teatrul-national-radiofonic

tnr-logoDuminică, 13 aprilie 2014, la ora 14.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați recitalul „Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Regia artistică: Cristian Munteanu. Recitalul difuzat în premieră duminică, 26 septembrie 2004, la Radio România Cultural, cuprinde fragmente dinlogo rrc piesele: Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Caligula de Albert Camus, Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre, Ascensiunea lui Arturo Ui trebuie oprită de Bertolt Brecht, Richard al III-lea de William Shakespeare. Dan Condurache interpretează rolurile: Ştefăniţă Vodă, Caligula, Goetz, Arturo Ui, Ducele de Gloucester. În celelalte roluri: Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu, Ion Chelaru, Dumitru Chesa, Petre Moraru, Virginia Mirea, Mihai Dinvale, Irina Mazanitis. Regia de montaj: Dana Lupu şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

dan condurache

Dan Condurache

Dramele puterii a deschis în toamna lui 2004 seria de recitaluri în care același actor interpretează cinci roluri diferite într-un spectacol de teatru radiofonic construit pe ideea de a sintetiza o temă foarte frecventată în dramaturgia universală sau tipologia unor personaje.

Dorinţa de putere, lupta pentru putere, exercitarea propriu-zisă a puterii pot naşte monştri. Exemplele nu sunt puţine în istorie şi, mai ales, nu sunt puţine în literatura dramatică. Dintre toate genurile, teatrul este cel mai permeabil la această temă, a puterii, dintr-un motiv lesne de înţeles: ea oferă premisele unor conflicte dramele puterii de costin tuchila pusa rothputernice, teatralitatea fiind astfel asigurată. Iar dacă ar trebui să inventariem personajele care o ilustrează, ar rezulta o galerie uriaşă de tipuri şi caractere, de eroi reali sau imaginari care, la prima vedere, sunt prea diferiţi pentru a fi reuniţi într-o singură matcă, oricât de cuprinzătoare. Şi totuşi, există suficiente punţi de legătură între aceste personaje de teatru care trăiesc fascinaţia puterii, indiferent de epocă, de tipurile de conflict, de rezolvarea dramatică, de abordarea stilistică. Iar legătura nu o asigură întotdeauna psihologia lor, care poate fi până la un punct comună, nici faptele abominabile pe care le săvârşesc. Pentru Tudor Vianu, a face tipologia operelor de artă înseamnă a le grupa după „similitudinea structurii lor’’. A face tipologia unui personaj este poate chiar mai complicat, pentru că aici nu structura comună (psihologică, morală, socială) oferă posibilitatea de a pune accentul, ci tocmai diferenţele. Altfel, ar însemna să reducem totul la un tipar, ceea ce ar fi fără îndoială plictisitor. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu fragment audio-video din spectacol.

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *