Colegul meu, Marian Stere, a fost unul dintre invitatii emisiunii din 26 martie. La care am discutat despre protectia si drepturile consumatorilor de presa. Multe dintre idei, dar si discutiile ulterioare, ne-au indreptat spre teza ca, un jurnalism de bun simt, care sa nu lezeze drepturile celor care il “consuma”, ar trebui sa inceapa cu o cultura generala solida, insotita de educatie, de dorinta de a invata.
Marian a scris un articol cu impresiile sale, pe care mi l-a trimis, iar eu imi permit sa il public:

Tema: „Sunt liber să spun. CE?”

Conţinut:

Astăzi am fost liber să spun. Şi chiar am spus. Dar nu am avut voie să înjur, am drăcuit un pic – dar fără spor, am spus ce am gândit şi chiar mi s-a întâmplat să gândesc ceea ce spun. Era vorba despre jurnalism şi ştiinţele comunicării. Despre protecţia consumatorilor de informaţii jurnalistice. Păi, eu cred că şi asta cu jurnalismul funcţionează pe principiul „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Deseori aud vorba cu „deontologia”. O mai aud şi pe aia cu „verificarea din trei surse”. Mi se întâmplă din ce în ce mai des să mă simt ca un urs coborât din munte după mâncare. Ce să verific şi unde? În trei pubele diferite? Ce? Sunt bombardat din toate direcţiile cu ştiri de senzaţie despre: Moni, Iri, Pepe şi Zăvoranu (care brusc a îngropat securea războiului cu Marioara), Bote, Bianca, Adrian Cristea (un triunghi cu o latură în formă sinusoidală), Serghei Mizil, Monica Tatoiu (care, ca şi Ceauşescu, ştie TOT – cred că în curând va vorbi şi la Cartoon Network), iar lista o puteţi completa Dumneavoastră. Ce să afle copiii noştri? Că şcoala e un rahat, că profesorii sunt de porc, că importantul ţel (în special pentru o fetiţă) este să-şi găsească un moşulică bogat care s-o ia de nevastă, că dacă ai fost bărbat şi acum eşti gagică poţi da lecţii de moralitate la televizor, evident însoţite de fragmente zbierate din „Salcia” lui Horia Moculescu – pe versuri de Mihai Maximilian, că e bine să devii orice dar să ai şi un „porno” în coadă (Eleva, Piticul, Profesoara, Bunica, etc.)… În ce pubelă să caut?
Mi s-a răspuns deseori, de parcă ar fi fost o virtute: „asta cere publicul”. Care public? În cei 41 de ani şi 3 zile de viaţă, pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic. Mă uit cu groază că simbolurile noastre naţionale sunt desfiinţate bucată cu bucată: că Eminescu era sifilitic, că Brâncuşi i-a tras-o Mariei Tănase (dealtfel, devenită o Mata Hari autohtonă), iar într-o piesă de teatru românească şi super – modernă am văzut că până şi Iisus Hristos ar fi fost gay şi că şi-o trăgea original cu cei 12 apostoli. Dacă aş fi fost copil, în ce să mai cred? Dar mai pun câteva probleme pentru idiotul (idioata) care a emanat asemenea abjecţii şi dejecţii:
• Încearcă să te duci în Rusia şi spune ceva nasol de Dostoevski
• Du-te în Franţa şi spune ceva nasol de Edith Piaf
• Du-te în SUA şi scuipă drapelul american
• Du-te în Anglia şi înjură dinastia regală
• Du-te între mahomedani şi spune de Mahomed că e gay

Dacă ştii ce-i aia lapidare… Asta ar fi nimic faţă de ceea ce te-ar aştepta. Dar la noi ai mână liberă. Românul e candid, e dulce, e simpatic. Ce dacă „fetiţul” lu’ madam Plăcintă se duce şi micţionează pe o troiţă cu chipul Mântuitorului? Lasă, dragă, că e tânăr…
Ce dacă mie, personal, unul îmi fură banii din portofel? Vine, şi dă o declaraţie, dispare, mă ameninţă că îmi scoate maţele, că mă injectează cu sânge de la un amic cu SIDA, iar eu – chiar dacă am făcut trei plângeri la Poliţie – mă gândesc cu drag la „Siguranţa şi Încrederea” pe care trebuie să le simt până în adâncul rinichilor… Din câte am înţeles, EMETIRALUL e scos de pe piaţă. Era pentru starea de vomă.
Iar eu? Scriu cântece pentru copii, le povestesc despre basme (în care întotdeauna BINELE învinge RĂUL), le aduc în atenţie tot ce am ascultat eu în vremea Fericirii Supreme (când Moş Crăciun venea discret, fără HO-HO-HO-ul ăla cretin), când singura mea grijă era să ÎNVĂŢ.
Dacă vreţi să fiţi JURNALIŞTI, oferiţi OAMENILOR ceea ce trebuie, nu ceea ce – chipurile – vor !!! Dacă aveţi un copil care vă cere ciocolată non-stop, i-aţi da? Sigur, ciocolata e gustoasă, e bună, e săţioasă, dar la un moment dat provoacă greaţă, vomă, diabet…
Mai sunt două minute şi se sună… Închei aici compunerea, cu speranţa că încă nu a uitat nimeni că pe Terra există cărţi. Pe Internet scrie oricine. Cărţile au, totuşi, un CAP LIMPEDE…

Marian Stere