Evocare Zoe Dumitrescu-Bușulenga (1920–2006)

Afis Zoe Dumitrescu-Busulenga

Muzeul Național al Literaturii Române, în colaborare cu Fundația Națională pentru Știință și Artă și cu Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, organizează joi, 7 aprilie 2016, ora 12.30, la sediul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” (Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13), un eveniment prin care va fi comemorată Zoe Dumitrescu-Buşulenga, la 10 ani de la trecerea la cele veşnice.

Având în vedere că priorităţile tuturor instituţiilor de cultură sunt influenţate de apropierea sărbătorilor pascale, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi partenerii săi au dorit să omagieze în avans un intelectual important al ultimei jumătăţi de secol – Zoe Dumitrescu-Buşulenga (1920-2006) –, cunoscută, după intrarea în viaţa monahală la Mănăstirea Văratec, drept maica Benedicta.

La această întâlnire vor participa: Acad. Eugen Simion, Acad. Răzvan Theodorescu, Protosinghel Dosoftei Dijmărescu (Mănăstirea Putna), Teodora Stanciu, prof. univ. dr. Silviu Angelescu (istoric literar), Nicolae Mecu (istoric literar, editor). Moderator: prof. univ. dr. Lucian Chişu (istoric literar).
Partener: Universitatea Hyperion – Facultatea de Arte
Parteneri media: Radio   România   Cultural,   RFI,   TV   City, Observator Cultural, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro, publicația online IQool.

Zoe Dumitrescu-Buşulenga (20 august 1920, Bucureşti–5 mai 2006, Mănăstirea Văratec, j. Neamţ), istoric literar, comparatist.
A urmat clasele primare la Şcoala din Pitar Moş („Sfânta Maria”) din Bucureşti (1927–1931). A absolvit liceul la Şcoala Centrală de Fete din Capitală (1931–1939). A obţinut licenţa Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti (1939–1943) şi pe cea a Facultăţii de Litere (1944–1948). A fost bursieră a Institutului de Limbi Străine „Maxim Gorki” (Bucureşti) între 1947–1948. A obţinut doctoratul cu teza Renaşterea – umanismul – dialogul artelor (1970), publicată în 1971 cu acelaşi titlu.
A urmat treptele universitare de la asistent (1949–1951), lector (1951–1963), conferenţiar (1963–1971) şi profesor (1971–1981) la Facultatea de Filologie (Universitatea din Bucureşti). A condus Catedra de Literatura universală şi comparată şi Teoria literaturii a acestei instituţii (1975–1981).
A fost directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” (Academia Română) între 1973 şi 1991. A fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în 1974 şi membru titular în 1990. A fost votată vicepreşedinte al Academiei Române (1990–1994), conducând, în aceeaşi perioadă, şi Secţia de Filologie şi Literatură a aceluiaşi for intelectual.
A făcut parte din Comitetul executiv al Asociaţiei Internaţionale de Literatură Comparată (1973–1979). A fost membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene (Franţa) şi a Academiei Europaea (Marea Britanie). A fost directorul Accademiei di Romania din Roma (1991–1997).
S-a numărat printre membrii Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1969–1974). A fost deputat în Marea Adunare Naţională în două legislaturi: 1975–1980 şi 1980–1985.
Volumele Eminescu şi romantismul german (1986) şi Eminescu: viaţa, opera, cultura (1989) au fost distinse cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.  A fost laureată a Premiului „Herder” (1988).
Alte scrieri: Ion Creangă (1963), Renaşterea (1972), Sofocle – contemporanul nostru (1974); Umanismul şi destinul artelor (1975); Istoria literaturii române. Studii (coordonator: 1979); Impresii de călătorie (1980); Muzica şi literatura (I-III, 1986, 1987, 1994; în colaborare cu Iosif Sava).

logo liber sa spun

Vezi: Arhiva categoriei Literatură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *