Expoziție de pictură Daniela Țurcanu, Gheorghe Caruțiu

daniela turcanu gh carutiu

eveniment liber sa spunMiercuri, 27 aprilie 2016, la ora 12.00, la Galeria de Artă Modernă „Splai 313” din București va avea loc vernisajul expoziției de pictură Lumină lină – Daniela Țurcanu și Taina luminii – Gheorghe Caruțiu. Acest vernisaj inaugurează Galeria de Artă Modernă „Splai 313”, Politehnica București. Adresa: Splaiul Independenței nr. 313.

Daniela Țurcanu (n. 14 februarie 1968, Constanṭa), conferenṭiar universitar doctor la Facultatea de Arte a Universității „Ovidius” din Constanṭa 2008–2014;  director coordonator al Direcṭiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naṭional Constanṭa, 2009; expert atestat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naṭional în domeniul conservare-investigaṭii fizico-chimice, 2011; doctor în ştiinṭe exacte, Universitatea „Politehnica” Bucureşti cu teza Metode instrumentale avansate de autentificare a opelor de artă, 2008; Licenṭiată în arte plastice-pictură, Academia Naṭională de Artă, Bucureşti, 1996.

Daniela Turcanu

Daniela Țurcanu

Referinţe bibliografice: 2014, Gabriel-Florentin Niculescu, Reveria Naturii, Ed. Eurogama Invent, Bucuresti; 2009, Ovidiu Dunăreanu, Ţara lui Poseidon. Antologie din lirica mării, Ed.Infcon-Ex Ponto, Constanţa; 2008, Crenguţa Ţolea, Revista Internaţională „România văzută de sus – View over the top”, nr. 9, Ed. Romprint, 2007 Mircea Deac, ”Obsesia Dobrogei”, Catalog Ediṭie Fildas Art; 2006, Salonul Naṭional de Artă, catalog expoziṭional, Editura UAP Bucureşti; 2006 Enciclopedia personalităṭilor din România, Ed. Hubners Who is Who, Schweiz; 2006, Florica Cruceru, Artele la malul mării, Ed. Muntenia, Constanṭa; 2006, Ovidiu Dunăreanu, Vitralii, Ed. Muzeul Literaturii Române; 2006, Ovidiu Dunăreanu, “Ex Ponto”, Text-Imagine-Metatext. Nr.4(13) Ed. Ex Ponto si SC. Infcon S.A. Constanţa; 2005 Florica Cruceru, Artişti dobrogeni, Ed. Muntenia, Constanṭa; 2005, „Preda’s Internaṭional Magazine”, nr. 1, Ed. Infcon, Constanṭa; 2001 Catalogul Salonului Naṭional de Artă, Ed. ROMEXPO Bucureşti; 2000, Vasile Florea, A. Cebuc, N. Lăptoiu, Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani, vol. III, Ed. Arc 2000, Bucureşti; 1999, Geta Deleanu, Întâlniri esenṭiale cu artişti dobrogeni contemporani, vol. I, Ed. Europolis, Constanṭa.

pictura de daniela turcanu

„Lumină lină, tema Danielei, este de fapt modul cum privește ea lumina. A spune lucrurilor pe nume sau mai mult, a spune lucrurilor un nume este, în sine, un lucru anevoios. N-am ajutat-o absolut deloc, uneori mai cere păreri, însă trebuie să recunosc că nu putea spune pe nume sau un numemai potrivit. Sintagma «Lumină lină» din versul poeziei cu același nume, de Ioan Alexandru, «Lumină lină lini lumini/Răsar din codrii mari de crini», este poate cel mai derapant loc între real și ireal din literatura română iar poezia pe de-a întregul este una din cele mai frumoase poezii ale noastre.” – Dr. Florentin Gabriel Niculescu.

„Daniela Țurcanu pare a fi trăit, ca pictor, această curgere celestă spirituală a luminii clare sau difuze, matinale sau sepulclare. În acest spațiu dispare raționalizarea obișnuită instaurând imaginea într-un spațiu deraționalizat și sărăcit de rupere și de geografiile locului. O lumină divina, lina aducătoare de bucurie, abisală sau, dimpotrivă, lumina unei multitudini de sori tremurători a căror strălucire curge strălucitor și rătăcește pe deasupra lumii și a obiectelor imobile și inerte, cărora le dă, asemenea suflului primordial, viață. Prin însăsi fiinţa ei sensibilă, împărtăşită cu sinceritate, ce se regăseşte în totalitate în pictura sa, Daniela Țurcanu reîntemeiază o cosmologie feerică în care cerul, natura și pământul se prezintă ca și prezențe ale unei divinitati palpabile prin lumină. Iar dacă «visătorul» își deschide ochii, el regăsește în natură acea materie vizuală difuză și ambiguă cu care poate să facă lumi la nesfârșit. Daniela Țurcanu iubește din natură desfășurările campestre, dealurile, florile și livezile, grădini și curți. Viața acestei lumi pare a fi început într-un fel de ocean celest din care se nasc primele timpuri dimpreună cu liniștea și odihna oricărei «așteptări» a luminii, dar și, ca semn al ordinii personale a lumii și „strigătele» care trezesc din reverie calmul lumii de azi. Există, după cum e și firesc, în pictura Danielei Țurcanu un principiu subiectiv după care își organizează cromatic cosmosul. O analiză detaliată a imaginilor ne dezvăluie filiații între visătorul tumultos și luminile care se zbuciumă în vârtejuri bizare care invadează cerurile visătorului, dar se și aștern în tăcere în duhul unui loc unde se visează unde se trăiește în mijlocul fiecărui „mister păgân”. În cer ca și pe pământ, în orizontul deschis al naturii ca și în orizontul închis cetății, tot ceea ce este așezat rotund se liniștește și se clarifică de îndată ce intervine reveria. Totodată imaginile care devin excesive – curgerea va fi duhul în care acestea vor fremăta – își dobândesc lentoarea, tăcerea, liniștea. Într-o asemenea contemplare puterea imaginară și plasma de imagini a picturii își schimbă între ele valorile. Perspectiva însă, poate fi realizată privind spre ansamblul operei Daniela Țurcanu – operă pe care autoarea o scoate la iveală în pragul maturității ei artistice – dintr-o perspectivă mai înaltă, cu un efort de generalitate sporit. Din această perspectivă, agitația fertilă, forfota multiformă scot la iveală mitologeme care desemnează în același timp arhaicul, vitalitatea și reînnoirea. Agitația existențială, sociabilitatea postmodernă, pe de o parte și feminizarea și orientalizarea formei, pe de altă parte. Autoarea pare a colabora cu natura de așa manieră încât totul să se afle în osmoză naturală cu un asemenea flux vital. O tensiune dinamică care impulsionează viața și deschid calea unui Eros atotbiruitor. Acesta face posibilă o mare conjuncție a formelor, a hipostazelor lumii privite, a simbolurilor întemeietoare și a contemplării, în general a ceea ce există și se lasă privit. În acest fel autoarea reușește să realizeze o «sintonie» cu celălalt, cu natura, cu lumea. O fuziune matriarhală care se sprijină pe un principiu feminin unificator. Cum ar spune C. G. Jung, în interiorul acestui principiu, sau poate datorită lui, se realizează «disoluția pasională a tuturor particularităților umane în sânul a ceea ce sufletul originar are divin și animal» în el. Lumina de seară care străluceşte în pictura Daniela Ţurcanu transpusă în cântarea imnului Lumina Lina a sfintei slave, a Tatalui ceresc, este aceea a Luceafarului de seară, stea călăuzitoare, dătătoare de bucurie, de încredere şi de nădejde.” – Mircea Oliv, Lumina cea de seară.  
biserica d turcanu
Lucrări de Daniela Țurcanu
„Daniela Ţurcanu, vine spre noi cu lumina ce i-a aprins-o în suflet părintele Arsenie Papacioc. Echilibrul de pe chipul ei frumos de madonă îţi vorbeşte prin ochii plini de expresivitatea unui suflet ce nu se lasă înfrânt. Totul se translează în pictura ei caldă, luminoasă ce te învăluie în boarea brizelor răcoritoare dătătoare de speranţa zorilor ce sunt aproape. Daniela este solară, din pânzele ei irumpe lumina ce cuprinde totul, încălzeşte, hrăneşte, transformă totul în aur, dar nu zornăitor, ci aurul pur al sufletului topit de căldura ce tânjeşte spre ceva curat, ceva de dincolo de zare ce se cheamă aurul «Împărăţiei», ce scaldă încă de aici pe cei ce se apropie de «El». Daniela înnobilează tot ce face în lucrările ei, este hrănită de duhul lui Dumnezeu. Să ne bucurăm de lucrările ei, să ne simţim şi noi înconjuraţi de lumina cea bună şi caldă pe care o revarsă cu dărnicie. Lucrările ei îţi încălzesc sufletul. Daniela clădeşte arhitecturi ale sufletului ei pe pânză. Clădeşte cu entuziasm şi speranţă ceva ce e bun şi frumos, şi vine spre noi cu puterea voinţei lui Dumnezeu.” – Silvia Radu, Aurul „Împărăției”. 
gheorghe_carutiu

Gheorghe Caruțiu (n. 17 ianuarie 1957, Mireasa, Constanṭa) este lector universitar doctor la Specializarea Pedagogia Artelor Plastice şi Decorative a Facultatii de Arte din Universitatea „Ovidius” din Constanţa. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, din 1990;
Studii: 1982 – licenţiat al Institutului Naţional de Arte „Nicolae Grigorescu“ Bucureşti, secţia pictură, iar în 2008 obține titlul de doctor în ştiinţe umaniste la Universitatea Bucureşti;

Expoziţii personale: 2014, Galeria „Cecilia Cuţescu Storck”, Palatul ASE Bucureşti; 1995, Salo de Exposiciones Antiquo Mercado, Requena, Spania; 1994, Institutul Roman de Cultură, Madrid, Spania; 1994, Academia Română, Roma, Italia; 1993 Galeriile de Artă Constanţa; 1992, Galerias del Este, Valencia, Spania; 1983, Muzeul de Artă Medgidia.

Expoziţii de grup: 2014–1982: expune la toate saloanele organizate de Filiala UAP Constanța la Muzeul de Artă și Galeriile de Artă Constanța, în galerii profesioniste si centre culturale din Bucuresti, Buzau, Galati, Iasi și din strainătate, la Madrid, Veneția, Roma, Vanne-Plescop Bretagnia, Istanbul, Yokohama; 1982–1994 expune la Bienalele de pictură şi sculptură, Sala Dalles, Muzeul Naţional de Artă, „Artexpo”, Bucureşti; 1984, expune la Odesa.

Activitatea sa este menționată în: Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani de Vasile Florea, A. Cebuc, N. Lăptoiu, vol.III, Ed. Arc 2000, Bucureşti; Artişti dobrogeni de Florica Cruceru, Ed. Muntenia, Constanṭa, 2005; Întâlniri esenṭiale cu artişti dobrogeni contemporani, de Geta Deleanu, vol. I, Ed. Europolis, Constanṭa, 1999.

ofranda-1-gheorghe-carutiu-

Gheorghe Caruțiu, Ofrandă 1

„Pentru ca dacă te-ai născut la mare sau în Dobrogea, scrutezi lumina toată viața. Te trezești cu ea în ochi și te petreci cu ea o viață întreagă. Altă scăpare n-ai, decât să o scrutezi. Iar el, domnul Caruțiu, nu se dezminte. Scrutează lumina din creuzetul satului natal sau din jurul atelierului ce dă spre mare de-o viață întreagă. Scrutând atâta timp spre răsărit, e clar că el poate să privească drept în soare. Filtrezi, întrezărești, începi să înțelegi și apoi să vezi ceea ce alții nu au cum. Și abia apoi ești vrednic să-ți încarci paleta și să schițezi Peninsula așa cum numai el o face. Pentru că Peninsulele lui despre peninsula Constanței sunt născociri văzute în undele luminii. Biserici care au fost, clădiri, o lume care, deși a dispărut, e tot acolo, proiectată în lumina tainică pe care doar un meșter, un privitor, un sculptor în lumină poate să le vadă, iar el, Caruțiu, este acela.” – Dr. Florentin Gabriel Niculescu.

„Viguros dar cald, ţinut în frânul disciplinar al rigorii geometrice, al trudei acelui ce lucrează cu raporturile cele mai fericite între părţi, fără a cădea niciodată în rigiditate, Gheorghe Caruţiu, face o demonstraţie în fiecare din lucrările sale de mare pictor. Culoarea este atât ţinută în frâul unui rafinament cultivat cu grijă cât şi exaltată, când şi când. Totul este aşa cum trebuie făcut, cu seriozitate fără crispare, fără ifose de mare artist, dar care tocmai despre asta vorbeşte. “Descoperiţi-mă, în spatele modestiei mele, eu sunt pictorul ce nu se teme de culori” exclamă parcă din lucrări autorul care a îmblânzit şi domesticit culorile, care se înţelege cu ele, oferinduni-le spre a ne ridica din mediocritatea simţirii noastre spre a ne convinge că totul e mult mai frumos, decât ceea ce vedem noi ceilalţi. Totul e plin de seva dumnezeirii ce sfinţeşte şi dă aromă infinitului fiecărei petale de floare. Fiecare pânză pictată de Caruţiu este o dramă, o dramă asumată, este un câmp de luptă, o luptă în urma căreia învinge binele. Loviturile de pensulă viguroase sau blânde descriu viul ce ne înconjoara, tainica lumina, totul vibrează, murmură, cântă şi se uimeşte în faţa măreţiei lui Dumnezeu.” – Silvia Radu, Drama asumată.

ofranda-3-gheorghe-carutiu-

Gheorghe Caruțiu, Ofrandă 3

„Gheorghe Caruțiu poartă privitorul printr-un excurs intelectual total. Lucrările sale aduc, adeseori, citate din marile curente artistice ale veacului 20, fără ca acest lucru să stânjenească, în vreun fel, originalitatea autorului. Pentru Caruțiu, pictura este nu doar un act de eliberare a propriilor sentimente, ci și o rafinată filtrare a vastelor sale lecturi, vizite și priviri în secretele încăperi ale artei. Probabil că Gheorghe Caruțiu s-ar fi simțit la fel de bine așezat în oricare din atelierele europene importante, pentru că, de fapt, am impresia că, pentru el, continentul întreg este propria sa casă Îndemnul pictorului este acela de ne concentra asupra liniilor și spațiilor, asupra formelor geometrice. Eu cred că acesta este doar un nivel exterior de înțelegere a artei sale, pentru că cel mai interesant este cel care are în vedere simbolistica ascunsă în imagini. Astfel, opera artistului este descifrabilă pentru oricine dorește să o privească, dar pe paliere diferite, atât cât ne permit experiența și cunoștințele fiecăruia. E drept, Caruțiu este din plin ajutat de măiestria sa artistică, într-o lume în care arta conceptualistă disimulează, adeseori, lipsa talentului și lenea gândirii. De aceea, mi se pare că artistul se joacă, adeseori, cu mine, provocându-mă să îi descopăr, de fiecare dată, alte și alte resurse de imaginație și de cunoaștere. Este un joc intelectual de care, sunt convins, vor fi fermecați toți cei care îi vor admira lucrările.” – Virgil -Ștefan Nițulescu.

logo liber sa spunVezi: Arhiva categoriei Pictură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *