Fiziologia gustului: De colinde

Doamnelor şi domnilor, în zi de sărbătoare sunt convinsă că bine v-am găsit. Oare ce ar fi potrivit să prezentăm în această perioadă privitor la fiziologia gustului, astăzi când pe la uşile creştinilor tot mai bat la uşă colindătorii, deşi de două zile mâncăm tot ce poate fi mai gustos, de la sarmale la cozonaci, fiindcă aşa-i de Crăciun? Dar mai bine să vorbim de colinde, că ei, colindătorii, vor fi prezenţi în casele şi în curţile noastre, ăhăă, până dincolo de Anul Nou. De colinde se împart covrigi, colăcei, nuci şi mere pentru ziua de Ajun, deşi de la fiecare casă răzbate miros de cozonaci, plăcinte, cârnaţi, sarmale sau chiar fripturi bine şi aromitor împănate. Poate că este momentul să retrăim vremea copilăriei când mergeam cu colindatul sau să-i învăţăm pe copii cu aceste minunate datini, pe care românul le-a păstrat prin veacuri ca pe o zestre spirituală.

Timpul cel mai întrebuinţat pentru umblarea cu colindatul este ajunul Crăciunului, scrie Simion Florea Marian în volumul Sărbătorile la români.

Prin urmare, dragii mei astăzi am să vă colind să ne fie ziua bună împreună:

„Sculaţi boieri şi cuconi,

Că vă vin colindători,

Noaptea pe la cântători.”

Acestea sunt doar trei versuri din zona Rădăuţilor, dar mai jos, pe la Suceava colinda are alte versuri, însă aceeaşi semnificaţie:

„Să umblăm,

Să colindăm,

La gazde să închinăm,

Să închinăm spre sănătate,

S-aibă peste an de toate.

Sănătatea întră-n casă,

Bogaţia sus pe masă.”

Tot din aceeaşi zonă am ales un alt fragment de colind:

„Noi umblăm şi colindăm,

Pe la gazde ne-nchinăm,

C-aş-a lăsat Dumnezeu

Streşină de busuioc

Da-v-ar Dumnezeu noroc

Streaşină de mintă creaţă,

Da-v-ar Dumnezeu viaţă…”

Ce-mi doresc mie, vă doresc şi dumneavoastră. La mulţi ani!

Pușa Roth

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *