Fiziologia gustului: Floarea-soarelui

fiziologia gustului floarea soraelui istoric pusa roth

Drum de întoarcere

„Pajişti de floarea-soarelui

ivite la-nceputul verii,

surate în strai auriu,

de când alergăm împreună?

O bornă şi încă una…

Florile au adormit cu capul în piept.

Acum ce mai vine?

Eu, ce aştept?”

La cât de frig, umed şi urâtă vreme e afară, ai zice că nu te poţi gândi decât la prezentul bacovian, dar eu fac un salt în anotimp şi merg cu gândul la vară, la culorile ei minunate şi mai ales la verdele care te copleşeşte şi te revigorează. Şi acum am flori, în ghivece, evident, care m-au răsfăţat, grăbindu-se să înflorească poate pentru a-mi crea iluzia că primăvara e pe Manunchi-de-florea soareluiaproape. Trandafirul japonez cu florile lui bej-rozalii, crinul roşu cu trei cupe minunte, merişorul japonez cu floricelele lui albe, gheţica cu ciorchini de flori roz-pal, toate s-au învrednicit să schimbe decorul casei. În curte, într-un colţ de grădină se unduiesc ghioceii, într-un răsfăţ de alb şi verde. Între ei o viorea şi-a etalat movul splendid al inflorescenţei sale primăvăratice. Cu toate acestea eu m-am gândit să vă amintesc de floarea-soarelui, raza soarelui. Este atât de vizibil îndrăgostită de soare că îl urmăreşte de la răsărit şi până la apus. Ca în poezia Margaretei Sterian, intitulată sugestiv Drum de întoarcere. De unde vine oare această plantă, floare atât de folositoare în viaţa omului ? Ne oferă florile-pălării superbe, apoi seminţele atât de căutate, mai ales pe stadioane, dar şi acasă la televizor. După coacere seminţele devin ulei, unul alimentar, altul industrial folosit în fabricare săpunului, iar turtele rămase ca reziduuri de la extragerea uleiului alcătuiesc un nutreț concentrat, bogat în proteine brute și digestibile.

lan de floarea soarelui

Floarea-soarelui (Helianthus annuus) sau „răsărita”, cum i se mai spune în Moldova, este o plantă anuală din familia Asteraceae şi mult timp s-a crezut că provine din Peru, deşi nu s-au găsit dovezi care să ateste existenţa speciei în America de Sud, în epoca precolumbiană. Dodonaeus (1568) a denumit-o „Floarea de aur a Perului”, întărind ideea originii ei peruviene.

Consemnarea unei astfel de origini nu trebuie luată ad litteram, ci doar ca o indicaţie că planta a provenit de undeva din America, întrucât introducerea florii-soarelui în Europa s-a făcut probabil din Mexic, prin intermediul exploratorilor spanioli, iar apoi din Virginia şi Canada, de către englezi şi francezi. De altfel, în descrierile primelor specii de floarea-soarelui din anul 1753 de către Carl Linné*) şi din anul 1828 de către botanistul elveţian Augustin Pyrame de Candolle**), majoritatea sunt atribuite ca origine Mexicului, Virginiei, Canadei sau chiar Braziliei.

Astăzi nu mai există nici o îndoială că floare-soarelui provine din partea vestică a Americii de Nord , inclusiv Mexicul de nord, aşa cum au stabilit la sfârşitul secolului trecut Decaisne (citat după Heiser, 1951), Pickering şi Asa Gray (citat după Bukasov, 1930), În acest sens converg toate dovezile botanice, arheologice, istorice şi etnologice.

floarea-soarelui

Planta a fost adusă în Europa de exploratorii spanioli în secolul al XVI-lea şi de aici s-a răspândit în Rusia. Astăzi ea este o privelişte comună în lumea întreagă fiind cultivată în Franţa, Spania, Italia, SUA, Rusia, Argentina, India şi Europa de Est.

Floarea-soarelui este un simbol al culturii, fiind emblema statului Kansas (stat situat în Vestul Statelor Unite). A fost adesea folosită ca simbol al ideologiei verzi şi este subiectul unei serii de picturi faimoase ale lui Vincent van Gogh, picturi ce întruchipează natura statică. Şi pentru poeţi floarea-soarelui este un simbol şi de aceea am ales pentru final Floarea-soarelui, poezie de Radu Stanca. Recunosc, doamnelor şi domnilor, că mie mi-e dor de soare! Dar dvs.?

Floarea-soarelui

„Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,

După făptura ta strălucitoare,

Iar când apui în zarea călătoare

Obrazul mi-l aplec către pământ.

Stau noaptea-ntreagă aplecat aşa

Şi numai când răsari tu dimineaţa,

Descătuşând din neguri fruntea grea

Eu îmi ridic setos spre tine faţa.

Sorb razele pe care le trimiţi

Pe câmpul plin de-o harnică speranţă,

Şi simt, treptat, cum nervii mei trudiţi

Se umplu de-o frenetică substanţă.

Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,

Şi-mi urcă prin arterele rebele,

Până când, împlinit, rodesc şi leg

Cu toate florile fiinţei mele.”

Pușa Roth

*) Născut Carolus Linnaeus la 23 mai 1707, cunoscut după înnobilare drept Carl von Linné, botanist, medic și zoolog suedez. Este considerat părintele taxonomiei și tatăl ecologiei moderne. S-a stins din viaţă la data de 10 ianuarie 1778.

**) 4 februarie 1778, Geneva–9 septembrie 1841, Geneva. Augustin Pyrame de Candolle a fost unul dintre fondatorii geografiei botanice ca disciplină ştiinţifică, unul dintre specialiştiii care au descris şi clasificat lumea vegetală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *