Fiziologia gustului: Mazărea

mazare istoric fiziologia gustului pusa roth

Astăzi, doamnelor şi domnilor, vă propun să facem o „incursiune” în istoria cunoscutei legume, mazărea, mai ales că acum toate pieţele sunt pline de păstăile ce ascund boabele gustoase, mici şi verzi. Ca de obicei, vom coborî pe firul istoriei, pentru a ajunge la începuturile folosirii în alimentaţie a acestei plante leguminoase.

mazare pastai si boabeOriginară din Asia Mică și Asia Centrală, mazărea a fost una dintre primele legume domesticite, la început fiind cultivată în Orientul Apropiat, dar şi de greci și romani, de unde apoi s-a răspândit în tot continentul. În țara noastră mazărea a fost adusă abia în secolul al XVII-lea.

Până în secolul al XVI-lea era consumată sub formă de seminţe uscate, până când grădinarii italieni au reuşit să obţină un soi de mazăre care putea fi consumat în stare crudă. Aşa cum am mai scris într-o altă rubrică dedicată fiziologiei gustului, pe parcursul domniei regelui Ludovic al XIV-lea, Franţa deţinea hegemonia în domeniul artei culinare. Cam în aceeaşi perioadă, Doamna de Sevigné nota obiceiul aristrocraţiei franceze de a consuma mazăre ca desert. Moda fusese lansată, se pare, în Italia.

Un mare iubitor de mazăre a fost şi Ludovic al XVI-lea, care a ordonat ca aceasta să fie cultivată în grădinile de la Versailles.

Thomas Jefferson

Thomas Jefferson

Mazărea era una dintre legumele preferate ale preşedintelui american Thomas Jefferson*). Acesta organiza în fiecare an un concurs pentru recolta de mazăre culeasă cel mai devreme. Învingătorul concursului îi invita pe ceilalţi participanţi la masă, declarând că mazărea estemazare la conserva cutie gata de consumat.

Este adevărat că mazărea este o legumă cu multe proprietăţi curative, dar important este că a avut un rol esenţial în istoria omenirii. Datorită mazării, J. Mendel**) a descoperit legea geneticii.

Doamnelor şi domnilor, la final vă reamintesc că mazărea a fost prima legumă care a fost ambalată în cutii de conserve. Cât despre reţete cu mazăre, vă invit s-o alegeţi pe aceea care se potriveşte cu pofta dvs.

Cu bine şi cu bucurie!

Pușa Roth

*) „Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743–d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801–1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre «părinții fondatori» ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase (Achiziția Louisianei) (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804–1806). Thomas Jefferson a fost un filozof al politicii care a promovat liberalismul clasic, republicanismul și separarea bisericii de stat. Jefferson a fost autorul lucrării Statutul Virginiei pentru libertatea religioasă (1779, 1786), care a fost baza scrierii Primului Amendament al Constituției Statelor Unite și totodată parte a seriei primelor zece amendamente ale Constituției Statelor Unite (The Bill of Rights, 1791).

Numele lui Jefferson a devenit omonimul conceptului de democraţie jeffersoniană, iar Thomas Jefferson a fost atât fondatorul, cât și liderul Partidului Democrat-Republican, care avea să domine scena politică americană pentru circa un sfert de secol, fiind precursorul Partidului Democrat de astăzi din Statele Unite.

Jefferson a fost de asemenea al doilea guvernator al Virginiei (1779-1781), primul secretar de stat (1789–1795), și al doilea vicepreședinte al Statelor Unite (1797–1801).

Ca o completare armonioasă a carierei sale politice, Jefferson a fost agricultor, arheolog, horticultor, arhitect, plantator, etimolog, paleontolog, criptoanalist, autor de studii, scriitor, statistician, avocat, inventator, violonist și fondator al Universităţii din Virginia. Thomas Jefferson este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupanți ai fotoliului de președinte al Statelor Unite ale Americii și printre cei mai de seamă patrioți ai revoluției americane. Pentru Jefferson, ruperea totală de Anglia însemna nu doar obținerea independenței, ci calea spre crearea unui nou tip de stat bazat pe principiile suveranității și egalității naturale a oamenilor.”

**) „Problemele eredității și ale variabilității au fost expuse pentru prima dată în mod sistematizat de către C. Darvin în lucrarea Originea speciilor (1859). Genetica, însă, a fost întemeiată de savantul ceh G. Mendel, care a descoperit legile ei și le-a formulat în lucrarea sa Experiențe cu hibrizii vegetali (1865). Lucrările lui G. Mendel au anticipat nivelul de dezvoltare al științei timpului său în așa măsură încât au rămas neînțelese pentru contemporanii lui.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *