George Țărnea, arbitru al bunelor maniere

george-tarnea-amintiri-studentie-serban-cionoff

Motto: „Draga mea, iubito,

Trebuie să-ţi spun

Rufele se spală

Cu mai mult nebun.”

George Ţărnea

amintiriÎmplinindu-se, ieri, 2 mai 2014, 11 ani de când George Ţărnea, inefabilul baladist şi neînlocuitul meu frate întru boemă, s-a mutat la Ceruri, am postat pe pagina mea de facebook o poemă a sa. Nu mică mi-a fost mirarea şi, mai ales, emoţia văzând că gestul meu nu a trecut neobservat şi că versurile lui Geoge au statornici admiratori. Aşa încât am solide temeiuri ca să spun că nu trebuie să aşteptăm, neapărat, să se împlinească un anume soroc pentru a-l evoca pe acest admirabil coleg de generaţie şi părtaş întru al năzdrăvăniilor unei tinereţi de neuitat.

Să tot fi fost, bunăoară, într-o duminică din primăvara lui 1968, pe când împărţeam cu George deliciile unui an de repetenţie la Facultatea bucureşteană de filosofie. George, anul II bis-bis (adică mai fusese o dată repetent, tot în anul II şi tot la filosofie), pe când eu, doar anul II bis.

Ne aflam, aşadar, pe la orele prânzului, la cafeneaua „Albina”, peste drum de Arhitectură, iar stomacul începea să ne dea semnale de răzvrătire faţă de regimul alimentar restrictiv prelungit la care îl supuneam. În consecinţă, părtaşul nostru de masă, Bittzy , student, el însuşi în anul II (ediţia a nu ştiu câta), dar la Conservator, a decretat: „Haideţi la mine, la masă!”

bucuresti troleibuz

După ce am convenit cu Nea Marin, barmanul, că ne vom regla conturile „imediat ce luăm banii de la reviste”, am plecat în pas voios direct la staţia Universitate, de unde trebuia să luăm troleibuzul 88 pentru ca să ajungem în strada Tunari, acasă la Bittzy. Galanton cum îi era firea lirică, George a socotit că nu se cade să mergem acasă la om fără un buchet de flori. Fireşte, pentru doamna Puşa, mama prietenului nostru. Drept pentru care, cu mână calificată, a cules nişte piese rare direct din rondurile din preajma staţiei.

Numai că, ceasul rău-pisica neagră!, nici nu apucasem, George şi eu, să ne facem comozi, pe canapea, în antreluţă, că s-a auzit vocea tunătoare a doamnei Puşa:

– Iar mi-ai adus pe cap toţi beţivanii Bucureştilor? Nemâncaţii ăştia cine mai sunt? De pe unde i-ai cules?

Dar, intrând în odaie a avut surpriza să mă recunoască. Normal că a fost o „surpriză” fiindcă, fiind cacaracean ca şi domnia sa, mă cunoştea nu doar pe mine , ci şi pe părinţii mei. Vezi Doamne, doamna farmacistă şi domnul colonel…

Ar fi urmat, normal şi firesc, nişte scuze – fireşte, imediat acceptate – şi, după asta, invitarea noastră la masă.

george tarnea serban cionoff

Numai că, George, care prospectase deja şi frigiderul şi terasa casei, fiind deja edificat la ce s-ar fi redus meniului zilei, a luat de me masă buchetul şi, cu voce marţială, a decretat:

– Doamnă, aceste flori vă erau dedicate. Dar, pentru că dumnevoastră nu aţi ştiut să vă onoraţi calitatea de gazdă, vi le retragem.

Apoi, mi s-a adresat pe acelaşi ton categoric:

– Cioane (derivat familiar din numele meu de familie, n.n.) mergem la Tanti Dobre!

„Tanti Dobre” sau „Tanti Lenuş” fiind mătuşa mea care locuia pe strada Judeţului, lângă Circul de Stat, femeie de lume şi gazdă impecabilă.

Zis şi făcut! Ne-am dus la „Tanti Dobre” unde după ce am savurat felurite bunătăţi, plus cahfeluţa aferentă, am părăsit voioşi locaţia. Nu înainte, fireşte, de a ne fi asigurat – tot de la „Tanti Dobre” – fondul de rulment necesar descinderilor „la cafine”, măcar pentru primele zile ale săptămânii care stătea să înceapă.

Şerban Cionoff

7 comentarii la „George Țărnea, arbitru al bunelor maniere”

  1. Emotionanta evocare a unor ani ai tineretii,cand viata boema era un „modus vivendi„ pentru toti…siDoamne,ce frumos era! felicitari autorului pentru felul deosebit de a reconstitui o epoca….

  2. totul a fost minunat,…si o amntire este modul de a prelungi viata cuiva,mori abia cind te-au uitat toti,…poetul traieste prin cele lumesti si prin emotionanta evocare,…si prin propria creatie daca in afara de prieteni ,muza i-a fost alaturi…sa multumim celui ce ne intoarce spre tinerete!

  3. ,,Prea repede uitam ce-aveam în gând,
    Sub apasarea vorbelor de rând!
    Nici nu ma strigi de tot, nici nu ma lasi…
    E-atâta ezitare între pasi.
    Prea repede uitam ce-aveam de spus –
    Un zbor în minus, o cadere în plus…
    La tine-i vara si la mine-i frig,
    Nici nu te las de tot, nici nu te strig,,

    Multumesc pentru aducere aminte!

  4. ELEGIA MIRODENIILOR

    Toată vara, Xenia
    L-a iubit pe Niuc –
    El pieduse trenul
    Şi umbla năuc.

    Între două visuri
    Orficul podar
    Cere tragedia
    Paşilor în dar.

    Disperată, Xenia
    Fierbe colarez,
    Niuc se stabileşte
    La un ceai englez.

    Şi divide ceaiul
    În subtile părţi.
    Fostul ideatic
    Jucător de cărţi

    Moare şi podarul,
    Trenurile mor,
    Numai Xenia plînge –
    Oarbă de amor.

    Niuc, la bursa neagră,
    Pe valeţi dă crai,
    Pentru samovarul
    Care n-are ceai.

    O prinţesă blondă
    Dintr-un mic fiord
    Deturnează miza
    Paşilor din nord.

    Şi, cînd pune Xenia
    Jocului zăvor,
    Niuc răstoarnă –mistic –
    Ceaiul pe covor.

    Şi din prag aruncă
    Peste pălimar
    Vorbele aceste
    Cu substrat amar:

    „Iartă-mă iubito,
    Am uitat să-ţi spun…
    Clipele se spală
    Cu mai mult săpun.

    Miza mea totală
    Peste jocul tău,
    Nici n-avem răbdare
    Să ne pară rău.

    Nici nu-mi pare ceaiul
    În cîştig vîndut,
    Nici nu plîng de mila
    Trenului pierdut.

    Merg mai bine singur –
    La doi paşi egali –
    Viaţa-n cacialmele
    Plus trei papagali.

    Toate trec şi toate
    Trec definitiv,
    Are Mica-Ella
    Gust de fixativ

    Şi nu-i pot pretinde
    Să m-aştepte mult
    Printre pasagerii
    Unui tren ocult.

    Doar cu smirnă, morţii
    Sînt convingători,
    Mica-Ella trece
    Printre jucători.

    Ţie, Xenia-ţi dărui
    Doar un fir de pir,
    Ca să poţi deschide
    Gura lui Shakespeare.

    Şi să-nveţi – la vremea
    Altor veri pustii –
    Deturnări pe care
    Încă nu le ştii.

    Eu, din ceaiul sudic
    Mă arunc în ring
    Să vînez coroana
    Unui zeu wiking.

    Iar de-o fi, pe urmă,
    Să şi vreau să pierd
    Tu să-mi dai ofrandă
    Boabe de piper,

    Solzi de scorţişoară,
    Zahăr vanilat,
    Pentru tot imperiul
    Morţii-n lung şi lat.”

    1989 volum „Anuar”

    BALADA VEŞTILOR DIN PLOI

    Mulţumeşte-te să-mi scri
    Câteva cuvinte calde,
    Când va fi să mi se scalde
    Umbra vieţii-n aporii.

    Eu voi sta, oricum, atent,
    Sprijinindu-mă de-o rază,
    La-nţelesul viu din frază
    Şi la frigul tău latent.

    Dacă tot mi-e dat să mor
    Înainte-ţi cu o vreme,
    Voi ajunge, nu te teme,
    Să-mi transform plecarea-n nor.

    Şi-or să cadă mai apoi,
    Dinspre mine către tine,
    Veşti de dragoste, şti bine,
    Risipite-n nişte ploi.

    1999 volum „Declanşatorul de plăceri”

  5. Minunata este si „Balada Xeniei” – nepublicata, dar pe care Serban Cionoff o stie pe dinafara. Il rog insistent sa o publice, impreuna cu povestea aferenta.
    db

  6. Poet născut, cu un simţ uluitor al rimei, ritmului şi metaforei, George Ţărnea era spontan, plin de farmec, avea graţia limbajului şi un umor fin, prietenos, colocvial,generos şi cultivat. In vremuri grele, la televiziunea română, prin anii şaptezeci am prezentat alături de el şi de Lucian Avramescu o emisiunie ,Club T.Noi, trei „poeţi tineri” frumos îmbrăcaţi şi proaspăt tunşi… Ne detaşasem de neplăcerile inerente momentului şi glumeam în platou ca nişte şcolari fericiţi, puşi pe şotii.

  7. Ce amintiri! O, temporra! Colaboratorul meu de la Pentru Patrie. Prefaţatorul unei carti de versuri a mea. Admiratul meu de taina şi la vedere. Cred ca e intre primii zece poeti de dragoste pe care i-a dat pamantul acesta. Cand si cand, citesc in chip de pilula de seară din Exerciţii de iubire şi-mi trece neputinta de a (ma mai) suporta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *